VLDL:
apoproteina principală este apoB100
transportă trigliceridele exogene
sunt sintetizate în enterocitele intestinale
transportă trigliceridele sintetizate în ficat din excesul de glucide
au rol antiaterogen
apoproteina principală este apoB48
reprezintă substrat pentru trigliceridlipaza hormon-sensibilă
sunt sintetizate în ficat
Oxidarea acizilor graşi cu numar impar de atomi de carbon:
în ultimul ciclu de beta-oxidare se obţine o moleculăde butiril-CoA şi una de acetilCoA
oxidarea completăa propionil-CoA necesităvitaminele H şi B12
propionil-CoA se include direct în ciclul Krebs
oxidarea completăa propionil-CoA necesităCO2, ATP, Mg2+
propionil-CoA se include în ciclul Krebs în formăde succinil-CoA
în ultimul ciclu de beta-oxidare se obţine o molecuă de propionil-CoA şi una de acetil-CoA
Acidul folic:
este aminoacid
este vitamină
este coenzimă
constă din pteridină, acid para-aminobenzoic şi acid glutamic
constă din pteridină, acid para-aminobenzoic şi glicină
ca coenzimă serveşte forma sa redusă: acidul tetrahidrofolic (FH4);
se sintetizează în organismul uman;
Acidul tetrahidrofolic (THF) este donator şi acceptor de grupări:
acil
metil
amino
metilen
carboxyl
Acidul tetrahidrofolic (THF):
este cofactor
participă la carboxilarea aminoacizilor
participă la decarboxilarea aminoacizilor
participă la transferul grupărilor cu un atom de carbon
participăla metabolismul serinei (Ser) şi al glicinei (Gly)
Ser + THF ↔Gly + N5,N10-CH2-THF + H2O
Gly + THF ↔Ser + N5,N10-CH2-THF + H2O
Ser + THF →NH3+ CO2+ N5,N10-CH2-THF
Gly + THF →NH3+ CO2+ N5,N10-CH2-THF
participă la metabolismul metioninei
homocisteină + N5 -metil-THF → Met + THF
Met + N5 -metil-THF → homocisteină + THF
reacţia este catalizată de o metiltransferază
coenzima metiltransferazei este vitamina B6
Alaninaminotransferaza (ALT):
catalizează reacţia de transaminare dintre glutamină şi piruvat
catalizează reacţia de transaminare dintre alanină şi alfa-cetoglutarat
activitatea serică a ALT creşte în hepatitele acute şi cronice, hepatopatiile toxice
are valoare diagnostică înaltă în infarctul miocardic
în afecţiunile hepatice activitatea sericăa ALT scade
Amoniacul se obţine în următoarele procese:
ciclul Krebs
beta-oxidarea acizilor graşi
dezaminarea aminoacizilor
glicoliză
degradarea nucleotidelor purinice şi pirimidinice
transaminarea aminoacizilor
neutralizarea aminelor biogene
putrefacţia aminoacizilor în intestin
gluconeogeneză
oxidarea corpilor cetonici
Aspartataminotransferaza (AST):
catalizează reacţia de transaminare dintre glutamină şi oxaloacetat
catalizează reacţia de transaminare dintre aspartat şi alfa-cetoglutarat
activitatea serică a AST creşte semnificativ în formele grave ale afecţiunilor hepatice
în infarctul miocardic activitatea serică a AST atinge valori maximale în 24-48 ore
în infarctul miocardic şi afecţiunile hepatice activitatea serică a AST scade
Bilirubina indirectă:
este o substanţă foarte solubilă în apă
circulă în plasmă în stare liberă
este transportată de albumine
complexul bilirubină-albumină se numeşte bilirubină liberă
complexul bilirubină-albumină se numeşte bilirubină conjugat
este o substanţă puţin solubilă în apă
este captată din sânge prin intermediul receptorilor specifici ai hepatocitelor
este transportată în microzomi de ligandine
în microzomi se supune fosforilării pentru a preveni reîntoarcerea în sânge
în microzomi se supune conjugării cu acidul glucuronic
agent de conjugare este UDP-glucoza
Bilirubina serică:
constituie 8,5 - 20,5 µmol/L
creşterea concentraţiei bilirubinei serice se manifestă prin ictere
în condiţii fiziologice în ser predomină bilirubina conjugată
determinarea fracţiilor bilirubinei permite diagnosticul diferenţial al icterelor
în condiţii fiziologice în ser este prezentă exclusiv bilirubina liberă
Biosinteza asparaginei (Asn):
este catalizată de aspartataminotransferaza (AST)
este catalizată de asparaginsintetaza
reacţia nu necesită energie
Asn se sintetizează din glutamina
Asn se sintetizează din acid aspartic
Biosinteza glutaminei (Gln):
Gln se sintetizează din asparagină
Gln se sintetizează din acid glutamic
este catalizată de glutaminaza
este catalizată de glutaminsintetaza
Biosinteza hemului (a doua reacţie):
2 molecule de acid delta-aminolevulinic +ATP →porfobilinogen + ADP + H3PO4 + H2O
2 molecule de acid delta-aminolevulinic →porfobilinogen + 2 H2O
reacţia este catalizată de porfobilinogen sintetaza
reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat dehidrataza
coenzima este piridoxalfosfatul
Biosinteza hemului (prima reacţie):
Gly + succinil-CoA →acid delta-aminolevulinic + HS-CoA + CO2
Gly + succinil-CoA + ATP →acid delta-aminolevulinic + HS-CoA + CO2 + ADP + H3PO4
reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat sintaza
reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat decarboxilaza
enzima este reglată prin inducţie-represie de hem
Biosinteza hemului (selectaţi substanţele necesare):
glutamina
glicina
succinil-CoA
Fe2+
acidul aspartic
Biosinteza hemului (transformarea protoporfirinei IX în hem):
protoporfirina IX + Fe3+→hem + 2H+
protoporfirina IX + Fe2+→hem + 2H+
reacţia este catalizată de enzima fierochelataza
enzima este activată alosteric de hem
deficienţa enzimei conduce la protoporfirie primară
Biosinteza nucleotidelor citidilice:
CTP se sintetizează din UTP
CMP se sintetizează din UMP
sursă de grupare amino pentru citozină este amoniacul liber
sursă de grupare amino pentru citozină este Gln
sinteza este cuplată cu hidroliza ATP-lui până la ADP şi H3PO4
Biosinteza nucleotidelor timidilice:
precursorul nucleotidelor timidilice este UMP
precursorul nucleotidelor timidilice este dUMP
donator de grupare -CH3 pentru timină este S-adenozilmetionina (SAM)
donator de grupare -CH3 pentru timină este N5,N10-CH2-THF (tetrahidrofolat)
donator de grupare -CH3 pentru timină este metionina
fluoruracilul inhiba ireversibil timidilatsintaza
Căile generale de degradare a aminoacizilor:
dezaminarea
transsulfurarea
transaminarea
decarboxilarea
transamidinarea
Carenţa proteică:
este rezultatul inaniţiei totale sau parţiale
este rezultatul alimentaţiei proteice unilaterale (proteine de origine vegetală)
este însoţită de bilanţ azotat pozitiv
este însoţită de bilanţ azotat negativ
bilanţul azotat nu este dereglat
hipoproteinemie
mărirea presiunii osmotice
edeme
atrofie musculară
bilanţ azotat pozitiv
Catabolismul aminoacizilor:
Leu este aminoacid exclusiv cetoformator
Glu şi Gln intră în ciclul Krebs prin oxalilacetat
Ala, Gly, Ser, Glu, Gln, Asp, Asn sunt aminoacizi glucoformatori
Asp şi Asn intră în ciclul Krebs prin fumarat
Pro se include în ciclul Krebs prin alfa-cetoglutarat
Lys, Tyr, Phe, Trp sunt aminoacizi exclusiv cetoformatori
Thr, Ile, Met şi Val se includ în ciclul Krebs prin succinil-CoA
His, Arg, Pro sunt aminoacizi cetoformatori
Arg, His, Pro se includ în ciclul Krebs prin alfa-cetoglutarat
Tyr şi Phe intră în ciclul Krebs prin alfa-cetoglutarat
Catabolismul hemoglobinei (Hb) (transformarea biliverdinei în bilirubină):
are loc în hepatocite
are loc în celulele sistemului reticulo-endotelial
biliverdină+ NAD+→bilirubină+ NADH+H+
biliverdină+ NADPH+H+→bilirubină+ NADP+
reacţia este catalizată de biliver din dehidrogenaza
Catabolismul hemoglobinei (Hb) (transformarea Hb în biliverdină):
iniţial are loc detaşarea globinei de la hem
ulterior are loc oxidarea fierului şi desfacerea inelului porfinic cu obţinerea biliverdinei
iniţial are loc oxidarea fierului şi desfacerea inelului porfinic cu obţinerea verdoglobinei
ulterior de la verdoglobină se detaşează globina şi Fe3+
Hb se transformă direct în biliverdină
Catabolismul hemoglobinei (Hb):
începe în eritrocitele intacte
are loc exclusiv în sânge
are loc în toate ţesuturile
zilnic se degradează ≈6g de Hb
succesiunea corectă a transformărilor este: Hb →verdoglobină →biliverdină → bilirubină
succesiunea corectă a transformărilor este: Hb →biliverdină →verdoglobină → bilirubină
reacţiile au loc în celulele sistemului reticulo-endotelial
reacţiile au loc în hepatocite
reacţiile au loc în sânge
Câte legături macroergice sunt utilizate la sinteza a 200 molecule de uree?
200
400
600
800
1000
Câte molecule de ATP sunt necesare pentru sinteza unei molecule de uree?
1
2
3
4
5
Cauzele icterelor:
creşterea vitezei de formare a bilirubinei
diminuarea degradării hemoproteinelor
scăderea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat
scăderea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina
mărirea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina
perturbarea eliminării bilirubinei din hepatocite în bilă
mărirea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat
diminuarea sintezei hemoglobinei
tulburări extrahepatice ale fluxului biliar
diminuarea formării bilirubinei în celulele sistemului reticulo-endotelial
Ciclul gama-glutamilic:
este un mecanism de transport al glucozei prin membranele celulare
decurge fără utilizare de energie
enzima-cheie a ciclului este gama-glutamiltransferaza
cofactorul enzimei este acidul glutamic
cofactorul enzimei este tripeptida glutation (GSH)
reprezintă un mecanism de transport al aminoacizilor prin membranele celulare
ATP-ul este utilizat direct la transportul aminoacizilor
nemijlocit la transportul aminoacizilor e utilizată energia de hidroliză a legăturilor –CO–NH– din glutation
funcţionarea ciclului necesită resinteza glutationului
constă din 6 reacţii în care se utilizează 6 molecule de ATP
Ciclul ureogenetic (prima reacţie):
debutează cu formarea carbamoilfosfatului
sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamatul
sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamina
pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o legătură macroergică
carbamoilfosfatul este un compus macroergic
Conexiunea dintre ciclul ureogenetic şi ciclul Krebs:
ciclul Krebs furnizează NADPH necesar pentru sinteza ureei
ciclul Krebs asigură sinteza ureei cu ATP
intermediarul comun al ciclurilor este fumaratul
fumaratul din ciclul Krebs este utilizat pentru sinteza ureei
intermediarul comun al ciclurilor este aspartatul
Conexiunea metabolismului glucidic şi lipidic:
acizii graşi pot fi utilizaţi în gluconeogeneză
glicerolul se transformă în glucoză
surplusul de glucoză nu poate fi convertit în acizi graşi
glicerolul-3-fosfatul se obţine din intermediarul glicolizei - dihidroxiaceton-fosfat
calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei furnizează NADPH pentru sinteza acizilor graşi
Conexiunea metabolismului proteic şi glucidic:
majoritatea aminoacizilor sunt glucoformatori
aminoacizii care se transformă în intermediari ai cuclului Krebs nu pot fi transformaţi în glucoză
aminoacizii care se transformă în piruvat pot genera glucoză
glucoza nu poate fi utilizată pentru sinteza aminoacizilor
aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din glucoză
Conexiunea metabolismului proteic şi lipidic:
aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din acizi graşi
surplusul de proteine nu poate fi convertit în acizi graşi
aminoacizii glucoformatori pot fi utilizaţi pentru sinteza glicerol-3-fosfatului
aminoacizii cetoformatori pot fi utilizaţi pentru sinteza glicerol-3-fosfatului
aminoacizii ce se transformă în intermediari ai ciclului Krebs nu pot fi utilizaţi
Conjugarea bilirubinei:
agent de conjugare este UDP-glucuronatul
enzima ce catalizează conjugarea este UDP-glucuronil-transferaza
în rezultatul conjugării bilirubina devine mai puţin solubilă
complexul bilirubină-acid glucuronic se numeşte bilirubină conjugată(directă)
complexul bilirubină-acid glucuronic se numeşte bilirubină liberă(indirectă)
Decarboxilarea aminoacizilor:
este reacţia de înlăturare a grupării -COOH din aminoacizi în formă de CO2
este un proces reversibil
coenzima decarboxilazelor AA este piridoxalfosfatul (derivatul vitaminei B6)
toţi aminoacizii se supun tuturor tipurilor de decarboxilare
în rezultatul alfa-decarboxilării se obţin aminele biogene
Dezaminarea aminoacizilor (DA):
DA intramoleculară este caracteristică pentru toţi aminoacizii
DA oxidativă conduce la formarea alfa-cetoacizilor şi a amoniacului
toţi aminoacizii se supun DA oxidative directe
în rezultatul DA intramoleculare se obţin alfa-cetoacizi şi amoniac
DA reprezintăcalea principală de sinteză a aminoacizilor dispensabili
Dezaminarea directa a aminoacizilor:
este caracteristicătuturor aminoacizi
Ser + H2O →piruvat + NH3(enzima - serindehidrataza)
Thr + H2O →piruvat + NH3+ H2O (enzima - treonindehidrataza)
Thr + H2O → α-cetobutirat + NH3(enzima - treonindehidrataza)
Glu + NAD++ H2O →alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 a - (enzima -glutamatdehidrogenaza)
His → acid urocanic + NH3 (enzima – histidin amonioliaza)
histidaza este o enzimă cardiospecifică
Dezaminarea indirectă a aminoacizilor (transdezaminarea):
este un proces ireversibil
este principala cale de sinteză a aminoacizilor dispensabili
în prima etapă are loc transaminarea aminoacidului cu alfa-cetoglutaratul
în etapa a doua are loc dezaminarea oxidativă a acidului glutamic
la dezaminare glutamatdehidrogenaza utilizeazăNADPH+H+
Digestia nucleoproteinelor:
componenta proteică se scindează exclusiv în stomac
acizii nucleici se scindează în stomac
acizii nucleici se scindează în intestinul subţire
scindarea acizilor nucleici are loc preponderent hidrolitic sub acţiunea DNA-zelor şi RNA-zelor pancreatice
scindarea acizilor nucleici are loc preponderent fosforilitic
Eliminarea renală a amoniacului:
este cuplată cu menţinerea echilibrului acido-bazic
este cuplată cu menţinerea echilibrului fluido-coagulant
în rinichi glutaminaza catalizează reacţia: Gln + H2O →Glu + NH3
glutaminaza nu este prezentă în rinichi
NH3+ H++ Cl-→NH4Cl este reacţia de formare a sărurilor de amoniu în rinichi
Dezaminarea oxidativă a aminoacizilor (AA):
are loc sub acţiunea oxidazelor L- şi D aminoacizilor
coenzima oxidazelor L-AA este FAD
coenzima oxidazelor L-AA este NAD+
oxidazele L-AA posedă o activitate înaltă la pH-ul fiziologic
dezaminarea oxidativă directă este principala cale de dezaminare a tuturor L-AA
Enzimele ciclului ureogenetic:
glutaminaza
carbamoilfosfatsintetaza I
ornitincarbamoiltransferaza
glutaminsintetaza
glutamatdehidrogenaza
asparaginaza
asparaginsintetaza
argininosuccinatsintetaza
argininosuccinatliaza
arginaza
Etapele intestinale ale metabolismului bilirubinei:
au loc în ileonul terminal şi în intestinul gros sub acţiunea enzimelor bacteriilor intestinale
enzima beta-glucuronidaza scindează resturile de acid glucuronic de la bilirubină
succesiunea transformărilor în intestinul gros este: bilirubină →stercobilinogen →urobilinogen
pigmenţii biliari din intestin nu se reabsorb în sânge
succesiunea transformărilor în intestinul gros este: bilirubină →mezobilirubină →urobilinogen →stercobilinogen
Excreţia renală a pigmenţilor biliari:
urina persoanelor sănătoase nu conţine pigmenţi biliari
stercobilinogenul urinar este cel reabsorbit prin vena porta
stercobilinogenul urinar este cel reabsorbit prin venele hemoroidale
bilirubina conjugatăpoate trece în urină
o parte din urobilinogenul reabsorbit din intestin în sânge trece în urină