CS Replicarea este un proces caracteristic:
numai eucariotelor;
numai procariotelor;
numai virusurilor;
tuturor sistemelor vii;
toate răspunsurile sunt false.
CS Replicarea reprezintă:
procesul de sinteză de novo a moleculelor de ADN;
procesul de sinteză matricială a moleculelor de ARN;
procesul de traducere a informaţiei genetice;
procesul de dublare a materialului genetic;
procesul de expresie a mesajului genetic.
CS Replicarea asigură:
păstrarea materialului genetic;
transmiterea informaţiei genetice;
expresia informaţiei genetice în caractere specifice;
traducerea codului genetic;
recombinarea materialului genetic.
CS Replicarea este proprietatea unică a:
moleculelor de ADN;
moleculelor de ARN;
moleculelor de ADN şi ARN;
substanţelor organice;
membranelor biologice.
Replicarea moleculelor de ADN este determinată de:
particularităţile unirii nucleotidelor în catenă;
codul genetic;
cele două catene identice ale dublului helix;
complementaritatea bazelor azotate în dublul helix;
supraspiralizarea catenelor.
6. CS Replicarea ADN-ului nuclear este:
realizată după modelul inelului rotitor;
realizată după modelul
realizată după modelul D;
controlată de un singur situs ORI;
multirepliconă şi asincronă.
CS Replicarea ADN-ului mitocondrial este:
realizată după modelul teta
CS Replicarea ADN-ului procariotic este:
controlată de două situsuri ORI;
9. CS Replicarea ADN-ului viral este:
crealizată după modelul teta
CS Procesul de replicare este controlat de, cu excepţia:
ADN – polimeraza;
ARN – polimeraza;
catenele – matriţe ale ADN-ului;
diferite molecule de ARNm;
diferite nucleaze.
CS Procesul de polimerizare a nucleotidelor într-o catenă în timpul replicării
este realizat în direcţia 5' - 3'
este realizat în direcţia 3' - 5';
este realizat de o ligază
unidirecţionat şi paralel;
bidirecţionat şi antiparalel.
CS Relaxarea dublului helix pe parcursul replicării este realizată de:
o componentă a ADN – polimerazei;
helicaze
topoizomeraze
proteinele SSB;
primază
CS ADN – polimeraza este responsabilă de:
copierea exactă şi identică a unei secvenţe de ADN;
sinteza unei copii complementare de ADN;
sinteza matricială a diferitor molecule de ADN şi ARN;
replicarea conservativă a ADN;
denaturarea şi renaturarea dublului helix.
CS Denaturarea ADN-ului pentru eliberarea matriţelor în procesul de replicare este realizată de:
CS Stabilizarea catenelor pentru iniţierea şi desfăşurarea sintezei noilor catene ale moleculelor de ADN este asigurată de:
CS Care afirmaţie este incorectă în caracteristica replicării?
poate fi monodirecţionată sau bidirecţionată;
asigură sinteza moleculelor de ADN;
moleculele replicate conţin catene complementare;
moleculele replicate conţin catene identice;
reprezintă procesul principal ce asigură autoreproducerea.
CS Replicarea ADN la eucariote are loc:
după tipul nematricial;
semiconservativ
conservativ
după tipul dispers;
toate enunţurile sunt false.
CS Sinteza ADN în celule somatice este efectuată de
ADN polimerazele alfa, beta, gama, delta
telomerază
ADN-polimerazele I,II,III;
ARN-polimerază.
ADN helicază;
CS Primerul pentru iniţierea replicării este sintetizat de:
ADN - polimeraza I;
ADN - polimeraza II;
ARN - polimerază;
ADN - ligază;
ARN - ligază.
CS ADN – polimeraza sintеtizează noi catene de ADN:
utilizând o matriţă ARN;
adăugând nucleotide la capătul 5'-OH al catenei matriţe;
adăugând nucleotide la capătul 3'-OH al catenei matriţe;
adăugând nucleotide la capătul 5'-OH al primerului
adăugând nucleotide la capătul 3'-OH al primerului.
CS Principalele caracteristici ale replicării la eucariote sunt, cu excepţia:
este semiconservativă;
este bidirecţionată;
este unidirecţionată;
polimerizarea nucleotidelor are loc în direcţia 5' - 3';
implică participarea mai multor factori proteici.
CS Alegeţi afirmaţia falsă despre secvenţa ORI:
reprezintă punctul de origine a replicării;
constă dintr-o secvenţă specifică de nucleotide, bogată în perechi de baze GC;
numărul secvenţelor ORI, de regulă, este egal cu numărul de repliconi;
la eucariote este legată cu metaloproteine de axa proteică a cromozomilor
la organismele diferitor specii numărul de secvenţe ORI еste diferit.
CS Care dintre afirmaţii NU se referă la ADN-helicaze?
realizează despiralizarea şi denaturarea locală a ADN - ului prin hidroliza ATP;
este responsabilă de formarea furcilor replicative;
o singură helicază este suficientă pentru formarea ochiului de replicare;
fiecare furcă replicativă are helicaza proprie;
împreună cu primaza, formează complexul primozom.
CS Primaza are următoarele caracteristici, cu excepţia:
are activitate ARN-polimerazică;
stabilizează monocatenele de ADN denaturat;
iniţiază sinteza ARN-primer;
împreună cu helicazele, formează complexul primosom;
iniţiază sinteza unei secvenţe scurte de ribonucleotide.
CS Rolul topoizomerazelor:
realizează despiralizarea şi denaturarea locală a moleculei de ADN;
iniţiază sinteza ARN-primerului;
scindează legăturile fosfodiesterice, relaxând dublul helix;
sintetizează catene noi de ADN pe catene matriţe;
leagă capetele fragmentelor de ADN prin formarea legăturilor 3' - 5' fosfo-diesterice.
CS Care dintre enzimele aparatului de replicare posedă funcţie nucleazică?
ADN-helicaze;
primaza;
telomerazele;
ADN-polimeraza;
ADN-ligaza.
CS Care dintre afirmaţii NU se referă la activitatea ADN- polimerazei?
sintetizează catene noi de ADN prin extinderea ARN-primerului;
poate iniţia sinteza unei catene noi de ADN şi în absenţa unei catene preexistente;
sinteza se produce doar în direcţia 5' - 3';
citirea are loc doar în direcţia 3' - 5';
prezintă şi activitate nucleazică.
CS Replicarea de tip teta este caracteristică pentru:
virusuri;
procariote;
eucariote;
procariote şi eucariote;
nici un răspuns nu este corect.
CS Replicarea de tip sigma este caracteristic pentru:
virusuri şi unele procariote;
virusuri şi toate eucariotele;
unele procariote şi eucariote;
virusuri, unele procariote şi eucariote;
CS Pentru replicarea ADN la eucariote NU este caracteristic:
începe concomitent în mai multe puncte ORI;
este asincronă;
secvenţele eucromatice se replică înaintea celor heterocromatice;
secvenţele heterocromatice se replică înaintea celor eucromatice;
are loc numai în perioada S a ciclului celular.
CS Endonucleazele sunt implicate în diferite sisteme de reparaţie, cu excepţia:
reparaţiei directe;
reparaţiei prin excizia bazelor;
reparaţiei prin excizia nucleotidelor;
reparaţiei prin recombinare;
reparaţiei mismatch.
CS ADN-ligazele sunt implicate în diferite sisteme de reparaţie, cu excepţia:
CS Procesul de excizie a nucleotidelor dintr-o secvenţă de ADN modificat este realizat de:
ADN-ligaze;
endonucleaze;
exonucleaze;
ADN-polimeraze;
ADN-glicozilaze.
CS Sinteza reparatorie pentru completarea golurilor din ADN este realizată de:
ARN-polimeraze ADN dependente;
CS Alegeţi afirmaţia falsă referitoare la reparaţie:
este un proces de restabilire a leziunilor din moleculele de ADN;
asigură păstrarea intactă a materialului genetic de-a lungul generaţiilor;
este caracteristic doar pentru eucariote;
are loc doar în moleculele de ADN;
la eucariote aste controlată de produşii mai multor gene.
CS Fotoliaza:
este o enzimă ce produce modificări în dublul helix;
este o enzimă implicată în reparaţia directă a ADN-ului;
intervine în înlăturarea defectelor produse în rezultatul erorilor de replicare;
se activează sub acţiunea razelor UV;
este responsabilă de formarea dimerilor pirimidinici în molecula de ADN.
CS În procesul de reparaţie directă participă:
ADN polimeraza;
ADN ligaza;
fotoliaza;
ARN- polimeraza;
endonucleaza.
CS În procesul de reparaţie prin excizia bazelor participă, cu excepţia:
endonucleaza;
glicozilaza.
CS În procesul de reparaţie excizia bazei modificate este realizată de:
endonuclează;
fotoliază;
glicozilază;
o componentă nucleazică a ADN-polimerazei;
CM Particularităţile replicării ADN-ului mitocondrial:
fiecare catenă conţine câte un situs de iniţiere propriu;
sinteza începe de pe catena H;
sinteza începe de pe catena L;
replicarea celor două catene este asincronă;
CM Particularităţile replicării ADN nuclear:
are loc numai în perioada S a ciclului celular;
replicarea începe concomitent în mai multe puncte ORI.
CM Telomeraza:
participă la replicarea regiunilor telomerice;
este o proteină cu funcţie de revers – transcriptază;
conţine ARN în calitate de matriţă;
este activă la procariote;
este caracteristică doar pentru eucariote.
CM Fragmentele Okazaki:
se sintetizează de pe catena matriţă 5' - 3' a furcii de replicare;
se sintetizează de pe catena matriţă 3' - 5' a furcii de replicare;
au aceeaşi lungime la pro- şi eucariote;
sunt sintetizate discontinuu în direcţia 5' - 3';
nu sunt sintetizate de ADN-polimerază.
CM Furca de replicaţie сonţine:
două matriţe ADN;
catenă lider;
catenă întârziată;
două puncte ORI;
doi repliconi.
CM Iniţierea replicării este controlată de:
ADN-polimerază;
primază;
situsul ORI;
promotor;
fragmentul Okazaki.
CM Componentele aparatului de replicare la eucariote:
molecula bicatenară de ADN;
molecula monocatenară de ADN;
nucleozidtrifosfaţi;
dezoxinucleotizitrifosfaţi;
ribozomi.
CM Pentru activitatea ADN-polimerazei sunt necesare:
ADN monocatenar în calitate de matriţă;
4 tipuri de NTP;
un fragmentl bicatenar la capătul 3' al moleculei de ADN;
4 tipuri de dNTP;
ARNt.
CM Asincronismul sintezei ADN se manifestă:
între cele două seturi de cromozomi;
intercromozomial;
interrepliconic;
între diferite celule ale organismului;
între cele două tipuri de cromatină ale celulei somatice.
CM În toate celulele somatice în replicarea ADN-ului intervin:
ADN – polimerazele I,II,III;
ARN – polimerazele I,II,III;
telomeraza;
ADN – polimerazele
primaza.
CM Repliconul este:
unitatea funcţională de replicare;
secvenţa de nucleotide ce se replică independent;
secvenţa ce conţine punctul ORI;
fragmentul Okazaki;
fragmentul de ADN caracteristic doar eucariotelor.
CM În procesul iniţierii replicării intervin:
ADN-polimerazele;
ADN helicaza;
ligazele;
primazele;
telomerazele.
CM Replicarea ADN-ului mitocondrial:
este asigurată de ADN- polimeraza
este iniţiată de ARN - polimeraze;
este controlată de doi promotori;
este controlată de mai mulţi repliconi;
este controlată de două situsuri ORI.
reprezintă secvenţe scurte de ARN;
reprezintă secvenţe scurte de ADN;
iniţiază sinteza catenelor noi de ADN;
sunt sintetizate discontinuu pe catena întârziată;
sunt eliminate în faza de terminaţie a replicării.
CM ADN – ligaza:
intervine în formarea punţilor de hidrogen între catena matriţă şi catena nou sintetizată;
asigură unirea fragmentelor Okazaki într-o catenă continuă;
intervine în unirea a două fragmente de ADN;
asigură denaturarea şi renaturarea moleculei de ADN;
este o enzimă ce intervine în unirea moleculelor de ADN nou formate.
CM Catenele lider:
sunt sintetizate continuu;
sunt citite în direcţia 5' - 3' discontinuu;
sunt polimerizate în direcţia 5' - 3';
sunt formate din fragmente Okazaki;
cresc pe măsura măririi furcii de replicare.
este o enzimă alcătuită din molecule proteice şi un fragment de ARN;
asigură terminarea sintezei moleculelor inelare de ADN;
asigură sinteza secvenţelor telomerice ale moleculelor de ADN cromozomial;
previne scurtarea moleculelor liniare de ADN;
intervine în adăugarea dNTP la capătul 5' moleculei de ADN nou sintetizate.
CM Catena matriţă şi noua catenă de ADN sintetizată:
sunt identice;
sunt diferite;
sunt complementare;
sunt unite prin punţi de hidrogen;
sunt unite prin legături fosfodiesterice.
CM Sinteza unei catene noi de ADN este iniţiată de o ARN- polimerază deoarece:
ADN-polimeraza are nevoie de primer;
ADN-polimeraza are nevoie de o matriţă – ARN;
ADN polimeraza nu poare iniţia sinteza pe loc gol;
ADN polimeraza este capabilă să recunoască doar ribonucleotide;
ADN-polimeraza este capabilă să adauge nucleotide la un capăt 3'-OH existent.
CM Ochiul de replicare se formează cu participarea:
ADN-polimerazelor;
primazei;
topoizomerazelor;
helicazelor;
proteinelor SSB.
CM Replicarea la eucariote:
este un proces conservativ şi continuu;
se realizează asincron şi multireplicon;
asigură stabilitatea informaţiei genetice de-a lungul generaţiilor de celule;
determină ereditatea;
determină reproducerea moleculelor de ADN şi ARN.
CM Reparaţia prin excizia bazelor se realizează cu ajutorul:
ADN – polimerazei;
ADN-ligazei;
glicozilazei;
ADN – helicazei;
fotoliazei.
CM Reparaţia prin excizia nucleotidelor se realizează cu ajutorul:
endonucleazelor;
exonucleazelor;
ADN-polimerazei;
telomerazei.
CM Reparaţia ADN-ului se poate realiza după tipurile următoare:
prereplicativă;
inductibilă;
excizivă cu secvenţe scurte;
recombinativă;
ARN-dependentă.
CM Reparaţia:
proces de restabilire a leziunilor din moleculele de ADN;
este caracteristică doar pentru ADN;
se realizează atât la procariote, cât şi la eucariote;
poate avea loc în molecule de ARN.
CM Substituţia unui nucleotid în molecula de ADN:
determină modificarea secvenţei de nucleotide;
determină modificarea structurii moleculei;
poate împiedica replicarea şi transcripţia;
poate fi rezultatul unor erori ale replicării;
poate fi rezultatul dezaminării bazelor azotate.
CM Modificările structurale ale moleculelor de ADN:
afectează doar secvenţa nucleotidelor în molecula de ADN;
se formează în rezultatul apariţiei legăturilor covalente nespecifice între nucleotide;
reprezintă legături nespecifice ce se pot forma în cadrul unei catene sau între catenele opuse;
pot apărea sub acţiunea razelor UV;
nu împiedică replicarea şi transcripţia.
CM Reparaţia directă:
realizează reversia ADN-ului lezat la starea iniţială;
constă în înlăturarea leziunilor ADN-ului în mai multe etape;
este rezultatul acţiunii unor fotoliaze;
intervine în cazul modificărilor ADN sub acţiunea razelor UV;
se poate înfăptui prin eliminarea şi înlocuirea unor secvenţe scurte sau lungi de ADN.
CM În cazul unor leziuni în moleculele de ADN în celulele eucariote:
se activează diferite sisteme enzimatice de reparaţie;
se stopează replicarea, transcripţia şi translaţia pentru a preveni acumularea modificărilor ADN-ului;
celula îşi activează mecanizmele de inducere a apoptozei;
celula trece în următoarea fază a ciclului celular;
leziunile ADN-ului nu pot fi prevăzute şi nici nu pot fi înlăturate.
CM Caracteristica procesului de reparaţie în celulele somatice umane:
poate avea loc doar în timpul interfazei;
poate avea loc în orice perioadă a ciclului celular;
se realizează cu participarea enzimelor de replicare;
este imposibil, deoarece molecula de ADN este compactizată sub formă de cromatină sau cromozomi;
incapacitatea sistemelor reparatorii se manifestă prin diverse patologii umane.
CM Reparaţia prin excizia bazelor:
se realizează în mai multe etape;
intervine în înlăturarea bazelor azotate modificate prin metilare;
intervine în înlăturarea bazelor azotate modificate prin oxidare;
este specificată de enzima fotoliaza;
este specificată de enzima ADN-glicozilaza.
CM ADN-glicozilazele:
sunt implicate în reparaţie prin excizia bazelor;
sunt implicate în reparaţie prin excizia unuia sau mai multor nucleotide;
sunt implicate în reparaţie prin excizia fragmentelor lungi de ADN;
produc în ADN locuri apurinice sau apirimidinice;
sunt activate sub acţiunea razelor de lumină.
CM Secvenţele de ADN ce conţin goluri produse în rezultatul înlăturării bazelor modificate:
sunt completate de o ADN-polimerază;
sunt înlăturate de o ADN-ligază;
sunt înlăturate de endonucleaze;
sunt rezultatul acţiunii unei fotoliaze;
sunt rezultatul acţiunii unei glicozilaze.
CM În procesul de reparaţie prin excizia nucleotidelor participă:
ADN-ligaza;
ADN-glicozilaza;
ARN-polimeraza;
CM Reparaţia prin excizia bazelor include procesele:
înlăturarea secvenţei de ADN modificat;
înlăturarea bazei modificate;
înlăturarea nucleotidului apirimidinic sau apurinic;
înlăturarea unei secvenţe de câteva nucleotide ce conţin nucleotidul apirimidinic sau apurinic;
completarea golului.
CM Reparaţia prin excizia nucleotidelor:
este specifică în cazul leziunilor ADN determinate de o modificare nespecifică a unei baze purinicie sau pirimidinice;
este specifică în cazul leziunilor ADN determinate de apariţia unor dimeri pirimidinici;
necesită factori de recunoaştere a compusului nespecific;
necesită participarea numeroşilor factori proteici;
se realizează identic ca şi reparaţia directă.
CM Reparaţia prin excizia nucleotidelor necesită participarea:
ADN-glicozilazelor.
CM Reparaţia mismatch (greşeli de împerechere a nucleotidelor în dublul helix):
înlătură perechile de nucleotide G-T;
înlătură dimerii timinici;
înlătură bazele azotate modificate;
implică repapaţia cu secvenţe scurte;
implică repapaţia cu secvenţe lungi.
este similară cu reparaţia prin excizie;
este posibilă numai în perioada replicativă şi postreplicativă;
este specifică modificării ADN-ului replicat;
nu este obligatorie participarea ADN polimerazei.
CM Rupturile bicatenare din molecula de ADN:
sunt imposibil de reparat;
sunt supuse atacului nucleazelor şi distrugerii ulterioare;
sunt reparate prin joncţiunea concomitentă a ambelor catene de către ADN-ligaze;
sunt reparate prin mecanismul recombinării alelice;
sunt reparate de sistemele de fotoreparaţie.
CMReparaţia:
este un proces prezent în toate sistemele biologice;
este proprietatea unică a moleculelor de ADN;
este proprietatea comună tuturor biopolimerilor;
este caracteristică doar eucariotelor superioare;
întotdeauna este un proces fidel, înlăturând toate leziunile din molecula de ADN.