Propozițiile care se caracterizează prin verbe la imperativ, substantive la vocativ, interjecții etc. sunt
enunțiative
exclamative
interogative
Propoziția „Dar mai întâi unde-i salamul?” este interogativă.
Semnele de punctuație participă la formarea figurilor de stil.
În propozițiile „Lumina ce largă e! Albastrul ce crud!” (Lucian Blaga) avem
exclamații retorice
interogații retorice
invocații
În versul eminescian „De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?” avem o interogație retorică.
Invocația constă în adresarea către o ființă absentă sau imaginativă.
Exclamația retorică e determinată de formularea unei întrebări la care nu se așteaptă un răspuns.
Exclamația retorică presupune un enunț exclamativ care redă intensitatea emoțiilor.
În propoziția „Unde ești tu, Țepeș Doamne?!” avem o
exclamație retorică
interogație retorică
invocație
După aspectul predicatului, propozițiile se clasifică în afirmative și negative.
Propoziția „Învățătura îi conferă omului demnitate.” (Denis Diderot) este
afirmativă
negativă
Fraza „Școala nu e anticamera vieții, ci unul din laboratoarele ei ocupate de copii.” (Mircea Sântimbreanu) este
Propoziția alcătuită numai din subiect și predicat este o propoziție .
Unitatea sintactică care are cel puțin două predicate este o .
Propoziția „Ascultă-mă, Acrivițo!” este o propoziție .