Disuria este definită ca :
Poliurie
Micțiuni dificile, însoțite sau nu de durere
Oligurie
Dureri lombare
Prezența eritrocitelor în urină
Oliguria este definită ca:
Diureza timp de 24 de ore este mai mică de 500 ml
Diureza timp de 24 ore este mai mică de 50 m
Diureza timp de 24 de ore este mai mare de 1,5 l
Diureza nocturnă depășește diureza de zi
Volumul de urină eliminat în 24 de ore este mai mic decât volumul lichidelor ingerate
Poliuria este definită ca:
Diureza timp de 24 ore depășește 1 l
Diureza timp de 24 de ore depășește 2,0 l
Diureza de noapte depășește diureza de zi
Volumul diurezei nocturne este egal cu cel din timpul zilei
Micțiuni dureroase
Anuria este definită ca:
Diureza timp de 24 de ore este mai mică de 2,0 l
Diureza timp de 24 de ore este mai mică de 1,0 l
Diureza timp de 24 ore este mai mică de 100 ml
Lipsa eliminării urinei
Diureza timp de 24 ore este mai mică de 500 ml
Cauzele oliguriei fiziologice sunt:
Sindromul nefrotic
Insuficiența ventriculară
Uremia
Insuficiență cardiacă
Absorbție redusă de fluide
Pollakiuria este definită ca:
Retenția urinară
Micții frecvente
Micții dificile
Absența de micții
Nicturia este definită ca :
Diureza de zi depășește diureza nocturnă
Scăderea diurezei timp de 24 de ore
Absența diurezei nocturne
Diureza nocturnă este mai mare de 2,0 l
În nefroptoza de gradul I putem palpa:
Polul superior al rinichiului
Rinichiul nu poate fi palpat
Polul inferior al rinichiului
Rinichii sunt palpați
Rinichiul este palpat în cavitatea pelviană
Analiza urinei metoda Neciporenko determină numărul de eritrocite, leucocite și cilindri în urină colectate:
În termen de 24 de ore
În termen de 3 ore
În termen de 1 minut
În 1 litru de urină
În 1 mililitru de urină
Pentru analiza urinei Neciporenko se colectează urina:
Urina de noapte
Urina de dimineață, porția de mijloc
Urina de dimineață
Proteina urinară la persoanele sănătoase nu depășește:
15 mg / l
3,5 g / l
1,0 g / l;
Este absentă
1,5gr / l
Densitatea specifică a urinei la persoanele sănătoase poate varia în decurs de 24 de ore:
1010 - 1028
1016-1023
1009-1011
1012-1038
1015-1020
În nefroptoza de gradul II putem palpata:
Rinichiul este palpat în podea pelviană
Culoarea pielii în afecțiunile renale poate fi:
Cianoză
Pale
Pale roz
Hiperemic
Icter
Unul dintre semnele clinice în cazul pielonefritei acute este:
Febră
Poliuria
Temperatură corporală normală
Durerea în regiunea epigastrică
Splenomegalie
Poliuria este definită printr-o diureză timp de 24 ore :
Mai mult de 500 ml
Mai mult de 1,0 l
Mai mult de 1,5 l
Mai mult de 1,8
Mai mult de 3,0
Analiza urinei Neciporenko constă în:
Numărul de eritrocite, leucocite și cilindri din urină colectate în decurs de 24 de ore
Numărul de eritrocite, leucocite și cilindri din urină colectate în decurs de o oră
Numărul de eritrocite, leucocite și cilindri în 1 ml de urină
Numărul de eritrocite, leucocite și cilindri din urină colectați în decurs de 3 ore
Numărul de eritrocite, leucocite și cilindri în 1 l de urină
Cauza durerii de spate joase în glomerulonefrita acută este:
Reducerea filtrării glomerulare
Extinderea capsulei renale
Creșterea permeabilității capilarelor glomerulare
Hipertensiune arterială
Edemul generalizat
Una dintre manifestările clinice ale glomerulonefritei latente este:
Prezența infecțiilor streptococice acute
Semne de convalescență lentă după o infecție streptococică
Prezența sindromului de intoxicare
Prezența sindromului edematos
Prezența sindromului urinar
Raportul dintre diureza de zi și noapte la persoanele sănătoase este:
2:1
3:1
1:1
1:2
1:3
În timpul glomerulonefritei acute putem observa următoarele sindroamele cu excepția:
Dureri de spate joase
Prezența infecției streptococice
Sindromul urinar
Sindrom hipertensiv
Diagnosticul pielonefritei acute este confirmat de:
Concentrația totală de sânge
Analiza urinară proba Zimnițkii
Examenul oftalmologic
Acuzele pacientului
Ultrasonografie renală
Anuria excretorie este consecința:
Tromboembolismul arterelor renale
Tromboza venoasă pulmonară
Otrăvire cu plumb
Transfuzii incompatibile cu hemoliză masivă
Obstrucția simultană a ambelor uretere
Mirosul de urină a "merele de acre" este sugestiv pentru:
Infecții urinare
Infecția cu germeni anaerobi
Consumul de usturoi, hrean
Ketonuria
Tumori renale
În nefroptoza de gradul III putem palpata:
Rinichii (polii superioară și inferioară) sunt palpați
Culoarea întunecată a urinei în cazul icterului hemolitic este cauzată de prezența în urină a:
Acizilor biliari
Urobilină
Bilirubina liberă
Colesterolul
Eritrocite
Culoarea întunecată a urinei în cazul icterului parenchimatos este cauzată de prezența în urină a:
Bilirubină conjugată
Acizii biliari
Ce test este util în diagnosticul pielonefritei cronice:
Piuria
Celule Steinheimer-Malbin
Prezența în cantități marite de gamaglobuline
Hematuria
Proteinurie
În etiologia pielonefritei rolul principal este deținut de:
Bacteriile
Ureoplasma
Virusurile
Candida
Shigella
Care simptom clinic este caracteristic pentru pielonefrită acută:
Hipertonus abdominal
Polakiuria
Greață
Constipație
Simptomul Giordano este determinat la:
Palpare
Percuție
Tomografia computerizată
Auscultatie
Ultrasonografie
Care dintre condițiile clinice poate conduce la pielonefrită cronică:
Refluxul vezicii urinare
Creșterea filtrării glomerulare
Constipatia cronică
Distopia renală
Poliuria este:
Este o tulburare de micțiune
Este o tulburare de diureză
Creșterea volumului urinar cu peste 2000 ml / 24 ore
Creșterea numărului de micțiuni în 24 de ore
Apare după sângerări masive
Cauzele poliurii tranzitorii (fiziologice) sunt:
Ingerarea considerabilă a lichidelor
Insuficiență renală cronică
Diabetul zaharat
Insuficiența hipotalamică
Expunere la frig
Cauzele poliurii permanente sunt:
Insuficiența renală cronică (etapa de compensare)
Expunerea la frig
Expunerea la stres
Tratament diuretic
Transpirație excesivă
Cauzele oliguriei patologice sunt:
Absorbție redusă de lichide
Ce factori predispun la infecții urinare:
Refluxul urinar
Efort fizic major
Tulburări neurologice care afectează golirea vezicii urinare
Obstrucția ureterelor
Expunere extremă la temperaturi ridicate
Ce factori predispun la infecții ale tractului urinar:
Activitate fizică excesivă
Diabet zaharat, imunosupresie
Stare postoperatorie
Angina foliculară în anamneză
Manevre instrumentale (cataterism, citoscopie)
Condițiile de prelevare a probelor de urină pentru examinarea bacteriologică corectă sunt:
Colectarea urinei în timpul zilei
Încurajați toaleta perineală înainte de colectarea urinei
Eșantionul de urină va fi păstrat timp de 2 ore în frigider
Colectarea porției de mijoc a urinei
Colectarea porției la sfârșitul micției
În cazul pielonefritei acute, analiza generală a sângelui poate prezenta următoarele modificări:
Eritrocitoză
Trombocitopenia
Eozinofilie
Leucocitoză
Creșterea VSH
Ce factori sunt importanți în patogeneza pielonefritei acute?
Obstrucția tractului urinar
Incompetența sfincterului vezicii urinare
Creșterea concentrației IgG urinară
Suprasolicitarea fizică
Suprasarcină emoțională
Factorii etiologici ai sindromului nefrotic pot fi:
Infecțios
Viral
Expunerea la soare
Expunerea la temperaturi scăzute
Expunerea la temperaturi ridicate
Criteriile de diagnostic pentru sindromul nefrotic sunt:
Proteinurie mai mare de 3-3,5 g / 24 h
Hipolipiduria
Albumină serică <25 g / l
Edem palid, moale
Hiperproteinemia
Cauzele hematuriei sunt:
Tratamentul anticoagulant
Tumorile vezicii urinare
Pielonefrită cronică
Tratamentul cu acid salicilic
Infarctul renal
Glomerulonefrita acută (poststreptococică)
Infecția urinară
Modificările macroscopice anatomo-patologice în cazul pielonefritei acute sunt:
Rinichii sunt edemați, crescuți in volum, au mai multe abcese vizibile pe suprafețe, care uneori erup prin capsulă
Rinichiul contralateral neafectat, este hipertrofiat
Pe secțiune există zone triunghiulare cu vârful dinspre papilă, precum și abcese corticale
Distensie majoră pelviană și caliceală, acumulând până la 3 l de urină
Parenchimul renal redus cu diferențe neclare între regiunile corticale și medulare
Datele anatomo-patologice macroscopice în pielonefrita acută sunt:
Rinichiul conține regiuni de congestie și paloare
Arborele pielocalicial este dilatat, aglomerat și acoperit cu secreții purulente
Parenchimul renal redus cu eliminarea diferenței dintre regiunile corticale și medulare
Distensie majoră pelviană și caliceală, acumulând până la 3 l urină
Alegeți complicațiile pielonefritei acute:
Septicemia, care are loc prin pătrunderea masivă a germenilor în circulație
Criza hipertensivă
Anemie
Flegmonul perinefrotic
Dezvoltarea chisturilor renale
Creșterea creatininei urinare apare în:
Febra reumatismală
Miastenia gravis
Cistită
Litiaza renală
Distrofie musculară
Dermatomiozita
Chistul renal solitar
Aspectul tulbure al urinei se poate datora conținutului său în:
Concentrație microbienă crescută
Cantități mici de albumină
Săruri urinare crescute (urați, oxalați, fosfați, carbonați)
Ingestia de medicamente diuretice
Puroi
Cistita
Uricosuria (acid uric) depinde de:
Sinteza acidului uric endogen
Ingestia de lichide
Consumul de alimente care conține purină
Mecanismele renale de filtrare, reabsorbție și secreție tubulară
Nivelul glucozei din sânge
Indicațiile pentru radiografia simplă a rinichilor sunt:
Pielonefrite acute și cronice
Traumatism abdominal și lombo-abdominal
Insuficiență renală acută
Cistita acută
Cauzele polakiuriei sunt:
Reducerea anatomică a dimensiunilor vezicii prin tumori
Hiperexcitabilitatea receptorilor din peretele vezicii urinare prin inflamație (cistită)
Procese inflamatorii ureterale acute
Chistul solitar
Alegeți cauzele retenției urinare:
Obstrucția uretrală prin calcul
Inflamația vezicii urinare
Adenomul de prostată
Stricturile ureterale
Adenom de prostată
Expunerea la frig (la temperaturi scăzute)
Patologia vezicii urinare
Inflamarea vezicii urinare
Sindromul cistic (infecția vezicii urinare) se manifestă prin:
Durere retropubiană și suprapubiană
Anuria
Urină galbenă transparentă
Disurie
Senzație de arsură în timpul micțiunii
Urină tulbure
Semnele clinice ale pielonefritei acute sunt:
Debutul insidios
Febra moderată
Febră mare însoțită de frisoane
Dureri lombare unilaterale sau bilaterale
Starea generală a pacientului alterată
Transpirație
Febră cu frisoane
Hematuria dominantă în sedimentul urinar
Predominant leucociturie
Febra
Palparea profundă a rinichilor în cazul pielonefritei acute este
Foarte dureros
Palparea indoloră
Manevra Giordano pozitivă
Rinichii nu pot fi palpatați
Rinichi măriți, dureroși
Sedimentul urinar în pielonefrita acută conține:
Leucociturie
Hematuria, dar cu valori mult mai mici decât leucocituria
Proteinuria marcată
Glucozuria
Corpi cetonici
Hematurie marcată
Prezența eritrocituriei, dar cu valori inferioare leucocituriei
Leucociturie marcată
Alegeți modificările hematologice care pot fi prezente în pielonefrită acută:
Anemia
Deplasarea stânga a formulei leucocitelor
High esr (VSH)
Hematocrit scăzut
Deplasarea spre stânga a formulei leucocitare
VSH crescut
Semnele clinice ale litiazei renale sunt:
Dureri colicative
Dureri minore în regiunea lombară
Poate fi asimetric, fiind detectat prin ultrasunete sau examinare radiologică
Traumatism renal
Boala polichistică renală
Abces pararenal
Următoarele afirmații caracterizează sindromul nefrotic:
Hipoalbuminemia
Sindromul edematos
Hipoglicemia
Hiperglicemie
Hipoprotrombinemia
Cauzele proteinuriei funcționale sunt:
Leziuni inflamatorii la nivelul vaselor glomerulare
Modificări degenerative ale rinichilor
Proteinuria după o plimbare lungă
Proteinuria cauzată de frig
Proteinuria ortostatică
Proteinuria organică apare în cazul:
Afecțiuni inflamatorii a glomerulilor
Modificări degenerative ale tubilor renale (nefropatie tubulară)
Inflamația tractului uroexcretor
Proteinurie în caz de febră
Edemul renal se caracterizează prin:
Este rece
Este cald și palid
Este dureros
Este moale
Primar implică partea superioară a corpului
Durerea în caz de nefrolitiază se caracterizează prin:
Localizată în regiunea lombară
Iradiază în umăr
Iradiază în perineu
Iradiate în uretră
Iradiată în scapulă
Pielonefrita se caracterizează prin:
Dispnee
Tuse