108. Ce factor nu contribuie la apariția barierelor logice în comunicare?:
A. analizaproblemei discutate din perspectiva fiecărui actant al actului de comunicare,
B. înțelegerea inadecvată a situaţiei,
C. înțelegerea adecvată a situaţiei,
D. modul de gândire al destinatarului,
E. modalitatea distinctă de gândire: de ex., logic-abstractă sau vizual-imaginativă.
Bifați autorul care evidențiază modelele de bariere personale ceîngreunează comunicarea în relațiileinterumane?:
A. Eduard Limbos.
B. Leonard Saules.
C. Shanon-Weaver.
D. Samuel C. Serto.
E. Jean-Claude Abric.
110. Bifați modelul de bariere personale cenu îngreunează comunicarea în relațiile interumane:
A. bariere generate de cadrul sociocultural,
B. bariere generate de frica endemică,
C. bariere generate de abordări individualiste,
D. bariere raportate la relaţiile individ-grup,
E. bariere generate de abordări structuraliste,
111. Ce abilitate nu e necesar să posede partenerii de comunicare?
A. de ascultare activă,
B. de comprehensiune a mesajului și de a răspunde la întrebări,
C. de tălmăcire a limbajului nonverbal,
D. de motivare a interlocutorului pentru ca acesta să susțină conversația,
E. de ascultare pasivă.
112. Bifați factorul ce nu contribuie la o comunicare eficientă:
A. a transmite mesajul clar si concis,
B. a asculta și înțelege mesajul pe care celălalt îl transmite,
C. să ceri și să dai feedback,
D. să asculți activ,
E. să ceri feedback
113. Enunțați pasul ce nu trebuie întreprins pentru o comunicare eficientă medic-pacient:
A. rafinați-vă abilitățile de comunicare de bază pe care deja le posedaţi,
B. comunicați cu sens unic,
C. faceți ajustările necesare în stilul propriu pentru a vă adapta stilului modern, participativ, de comunicare,
D. luați măsuri pentru a vă perfecționa, în scopul depășirii așteptărilor pacienților dvs.,
E. comunicați în dublu sens.
114. Enunțați criteriul care nu conduce laobținerea consensului în relația medic-pacient după Modelul Bamforth:
A. descrierea naturii (conținutului) deciziei medicale;
B. discuția alternativelor posibile la decizia luată;
C. abordarea riscurilor și beneficiilor tratamentului propus;
D. discutarea incertitudinilor legate de tratament;
E. discutarea certitudinilor legate de tratament.
Enunțați trăsătura ce nu face parte din stilul comunicațional eficient al medicului după Studiul Levinson şi colab.:
A. explicarea clară a evoluției stării de sănătate a pacientului și succesiunea frecventării ulterioare a cabinetului medical,
B. folosirea frecventă a râsului și a simțului umorului,
C. seriozitate și folosirea rară a râsului și a simțului umorului.
D. tendința de încurajare a unei comunicări destinse și cuprinzătoare (solicitarea opiniei pacienților, încurajarea pacienților să-și spună necazurile, verificarea gradului de înțelegere a problemelor medicale de către pacienți),
E. e)durata mai mare a consultațiilor medicale (o diferență medie de peste trei minute pe consultație).
Enunțați sugestiace nu contribuie la depășirea barierelor de comunicare medic-pacient după Modelul Ley:
A. îndrumările și indicațiile să fie prezentate în debutul interviului,
B. să fie accentuată importanţa recomandărilor şi indicațiilor medicale,
C. informația ce trebuie comunicată să fie formulată în propoziții clare,
D. să se folosească propoziții și cuvinte scurte,
E. îndrumările și indicațiile să fie prezentate la mijlocul interviului.
117. Conflictul este:
A. Parte componentă a realității umane, element integrant din viața noastră, fenomen social, psihosocial și psihoindividual.
B. Conformitate a ceea ce se spune cu ceea ce este.
C. Actul de a face anumite lucruri comune se realizează prin schimbul de gânduri, idei și sentimente.
D. Este un proces bidirecțional la care iau parte atât vorbitorul cât și ascultătorul.
E. Interpretarea cuvintelor şi expresiilor pentru a ghici intențiile şi ideile vorbitorului.
118. Problema versus conflictul vizează:
A. Obiecte, lucruri, scopuri etc.
B. Componenta afectivă și sentimentală a persoanei.
C. Forme a realității interpersonale generate de interesele divergente ale indivizilor.
D. Totalitatea sentimentelor.
E. Starea de pasivitate.
119. Etimologia cuvântului conflict din latină este:
A. Ciocnire, luptă, a ține împreună cu forța.
B. Moravuri, obiceiuri.
C. Credință comună în cadrul unui grup social..
D. Rezultatul exercitării facultăților noastre spirituale.
E. Principiu de acțiune.
120. Conflictologia este:
A. Ramură a științelor naturii.
B. Condiție a existenței politicii actuale.
C. Ramură a științei care studiază cauzele originii, dezvoltării, escaladării, rezolvării conflictelor la toate nivelurile odată cu finalizarea lor ulterioară.
D. Principiile în acțiune.
E. Hazard.
121. Obiectul de studiu al conflictologiei îl reprezintă:
A. Conflictul, cauzele, dinamica, tipurile, efectele, modalitățile de gestionare a conflictelor.
B. Realitatea obiectivă.
C. Realitatea subiectivă.
D. Regulile sociale, procesele sociale.
E. Ramura aplicativă a eticii medicale.
122. Lewis A. Coser definește conflictul ca:
A. Luptă între valori și revendicări de statusuri sociale.
B. Barieră socio-culturală.
C. Obiect al preocupărilor cuiva.
D. Preocupare care cere o soluționare imediată.
E. Manifestare care cere amânarea soluției.
123. Care este cheia gestionării unui conflict?
A. Modul de interacțiune psiho-socială.
B. Comunicarea, schimbul de informații prin cooperare.
C. Limbajul extraverbal.
D. Comunicarea accidentală.
E. Comunicarea intrapersonală.
124. Etapele de declanșare a unui conflict sunt:
A. Dezacordul, confruntarea, escaladarea, deescaladarea, rezolvarea conflictului.
B. Dezacordul, confruntarea, rezolvarea conflictului, escaladarea, deescaladarea.
C. Escaladarea, deescaladarea, dezacordul, confruntarea, rezolvarea conflictului.
D. Deescaladarea, confruntarea, dezacordul, escaladarea, rezolvarea conflictului.
E. Dezacordul, escaladarea, confruntarea, deescaladarea, rezolvarea conflictului.
125. Dezacordul în conflict este:
A. Neînțelegerea diferitelor păreri, concepții, atitudini, de percepere etc., lipsa de informație corectă, modul diferit de a gândi și de fi al unor indivizi sau grupuri.
B. Deescaladarea, escaladarea, confruntarea.
C. Suspendarea discursului verbal și a acțiunilor raționale.
D. Captarea bunăvoinței părților adverse.
E. Perceperea corectă a situației.
126. Confruntarea în conflict apare când:
A. Sunt idei contrare, situația este dominată de emoții, comunicare dificilă.
B. Modul diferit de a îmbrăca.
C. Există ostilitate (dușmănie) interpersonală imaginată.
D. Mediatorul creează condiții și de îndrumare a părților.
E. Profesionistul stăpânește tehnica negocierii.
127. Escaladarea într-un conflict reprezintă:
A. Tensiune maximă a părților implicate în conflict, dominarea în relația de conflict a agresivității.
B. Captarea bunăvoinței.
C. Neînțelegerea diferențelor de păreri, concepții, atitudine, etc.
D. Compatibilitatea scopurilor.
E. Elementele afective, cognitive și conective.
128. Deescaladare într-un conflict este:
A. Acțiuni iraționale, uneori violente.
B. Deosebirea dintre modul de a fi și a gândi.
C. Etapa de concesii, discuții, situație de calm, comunicare echilibrată.
D. Un proces dinamic în care atitudinea, comportamentul și contradicția se influențează reciproc.
E. Comportament răzbunător.
129. Rezolvarea conflictului are scopul:
A. De a capta bunăvoința părților adverse, de a scădea tensiunea dintre părțile adverse, de a comunica echilibrat.
B. De a genera stări de stres
C. De a pune stăpânire pe situație.
D. Schimbul de informații prin cooperare.
E. Satisfacerea nevoilor și intereselor individuale.
130. Componenta cognitivă a conflictului este compusă din:
A. Emoțiile și sentimentele.
B. Gândirea, percepția situației conflictuale.
C. Comunicarea și comportamentul omului.
D. Acțiuni constructive și cooperante.
E. Acțiuni distructive și competitive.
131. Componenta afectivă a conflictului include:
A. Acțiunea, inclusiv comunicarea.
B. Reprezentarea despre lume.
C. Emoțiile și sentimentele.
D. Gândirea, percepția situației conflictuale.
E. Raționamentele.
132. Componenta comportamentală include:
A. Reprezentarea situației de conflict.
B. Acțiunea și comunicarea.
C. Reprezentarea lumii.
D. Percepția spațiului.
E. Percepția timpului.
133. În situații de conflict indivizii reacționează în funcție de:
A. Temperament, caracter, imagine de sine, percepții și reprezentări
B. Statutul social.
C. Rolul social.
D. Convingeri.
E. Nivelul de inteligență.
134. Conflictele afective se referă la:
A. Relațiile interpersonale.
B. Organizațiile internaționale.
C. Armonie totală pentru ceilalți.
D. Perceperea cauzelor ascunse.
E. Sacrificiul propriilor interese în favoarea altora.
135. Conflictele de substanță urmăresc:
A. Atingerea propriilor scopuri prin intermediul unor grupuri.
B. Ridicarea stimei de sine.
C. Să se afirme prin realizările personale.
D. Folosirea efectului Pygmalion.
E. De a obține o stare afectivă de plăcere.
136. După durată și evoluție conflictele sunt:
A. Spontane, acute și cronice.
B. Funcționale.
C. Disfuncționale.
D. Intrapersonale.
E. Interpersonale.
137. Conflictul dintre doi sau mai mulți membri ai aceluiași grup sau echipă se numește:
A. Conflicte spontane.
B. Conflicte acute.
C. Conflicte cronice.
D. Internaționale.
E. Conflictul intragrup.
138. Conflictul intrapersonal apare la nivelul:
A. Personalității.
B. Social.
C. Culturii.
D. Relațiilor ierarhice dintre oameniD. Relațiilor ierarhice dintre oameni
E. Relației dintre om-societate-mediu.
139. Comportamentul în conflict are rolul:
A. De a exprima emoțiile implicate în conflict și satisfacerea nevoilor.
B. De a încuraja exprimarea sentimentelor.
C. De a satisface nevoile ce au provocat conflictul.
D. De a schimba informații prin cooperare.
E. De a afla opiniile celorlalți.
140. Unele strategiile de soluționare a conflictului sunt:
A. Negocierea, medierea și arbitrajul.
B. Retragerea, aplanarea și constrângerea
C. Confruntarea, competiția și acomodarea.
D. Evitarea, abandonul și insistența.
E. Lupta, jocul și dezbaterea.
141. Care sunt cele cinci stiluri de management al conflictelor:
A. Competiția, acomodarea, compromisul, evitarea și cooperarea.
B. Aroganța, aviditatea, trecerea responsabilității pe seama altora, impertinența, ostilitatea.
C. Criza, tensiunea, lupta, jocul și dezbaterea.
D. Dezacordul, escaladarea, deescaladarea, contradicția și atitudinea.
E. Comportamentul, afectivitatea, utilitatea practică, percepția și acțiunea.
142. Cine din autori a formulat pentru prima dată conceptul de „comunicare interculturală”:
A. Denis McQuail.
D. T. H. Hall
E. Samuel C. Serto.
143. Bifați anul în care a fost formulat conceptul de „comunicare interculturală”:
A. 1879
B. 1897
C. 1903
D. 1932
E. 1959
144. În afară de sintagma „comunicare interculturală”, în literatura de specialitate se folosește ce noțiune?:
A. Comunicare interstatală,
B. Comunicare interetnică,
C. Comunicare interumană,
D. Comunicare internațională,
E. Comunicare intercomunitară.
145. Ca disciplină, comunicarea interculturală face parte din cadrul căror ştiinţe?:
A. științele sociale,
B. științele politice,
C. științele juridice,
D. științele umanistice,
E. științele culturii,
Cine din autoriau descoperit 164 de definiţii ale culturii, aparţinând diferitor filosofi, antropologi, culturologi, istorici etc:
A. Clyde Kluckhohn, Alfred Kroeber.
B. William Haviland, Denis McQuail.
C. Michael Howard, Samuel C. Serto.
D. Shanon, Weaver
E. Leonard Saules, Fernando Ortiz,
147. Cine din autori abordează cultura ca un „mod obişnuit în care grupurile umane învaţă să-şi organizeze comportamentul şi gândirea în relaţia cu mediul lor înconjurător”:
A. Leonard Saules.
B. Shanon-Weaver.
C. Samuel C. Serto.
D. Michael Howard
E. Fernando Ortiz,
148. Cine din autori abordează cultura drept „o serie de reguli sau standarde împărtăşite de membrii unei societăţi şi care acţionează asupra acestora, dă naştere la comportamente ce sunt considerate potrivite sau acceptabile”:
C. William Haviland
E. Michael Howard.
