Căile respiratoare se intersectează cu cele digestive în:
Nazofaringe
Bucofaringe
Laringofaringe
Cavitatea bucală
Aditusul laringian
Respirația, ca totalitate a proceselor fiziologice cuprinde:
Respirația pulmonară (sau externă)
Respirația cutanată
Respirația bronhoveziculară
Respirația tisulară (internă)
Respirația abdominală
Meatul nazal inferior comunică cu:
Sacul lacrimal
Sinusul maxilar
Sinusul frontal
Sinusul sfenoidal
Zona hemoragică (pata vasculară Kiesselbach) e situată în mucoasa:
Meatului superior
Meatului mijlociu
Septului nazal la cca 1 cm deasupra nării
Cornetului superior
Cornetului mijlociu
Între faţa externă (cutanată) şi cea internă (cutaneomucoasă) ale nasului extern se află următoarele planuri ale regiunii:
Țesutul celuloadipos subcutanat
Planul muscular
Tunica seroasă
Scheletul osteocartilaginos
Planul adventiceal
Principalele configurații de nas extern sunt:
Nasul drept (tip August)
Nasul grecesc (tip Venus de Millo)
Nasul bifurcat
Nasul acvilin (coroiat) (tip Dante)
Nasul scobit (tip Socrate)
Cu privire la nasul extern:
E de mai multe tipuri
I se descriu rădăcină, dors, vârf, aripi, narine
Prezintă schelet osteocartilaginos
Șanțul alar separă narinele de obraz
Cavitatea lui constituie vestibulul nazal
Vestibulul nazal:
Este un canal înalt de cca 15 mm
E plasat intre narine si limen nasi
Pereții lui sunt tapetați din interior cu mucoasă
La intrare e înzestrat cu perișori (vibrissae)
Împarte torentul de aer inspirat în două șuvoaie
Nasul extern:
Adăpostește toată cavitatea nazală
Are forma unei piramide triunghiulare cu baza orientată în jos
Nu posedă particularități de rasă și gen
Imprimă in mare măsură fizionomia
E situat in mijlocul feţei
Mucoasa nazală exercită funcțiile:
De umectare a aerului inspirat
Olfactivă
De protecție
Rezonatorie
De încălzire a aerului inspirat
Pe viu cavitatea nazală poate fi explorată prin:
Inspecție
Palpație
Rinoscopie
Examen ultrasonic
Examen radiologic
În meatul nazal mediu se deschid:
Celulele etmoidale posterioare
Canalul nazolacrimal
Celulele etmoidale anterioare
În meatul nazal superior se deschid:
Sinusul sfenoid
Cavitatea nazală:
Comunică cu exteriorul prin narine
Comunică cu rinofaringele prin coane
Vestibulul și cavitatea nazală propriu-zisă au pereții căptușiți cu o tunica mucoasă
În submucoasa de pe feţele mediale ale cornetelor nazale se află plexuri venoase
Vestibulul ocupă cea mai mare parte a cavității nazale
E situată în partea superioară a craniului facial
Se învecinează cu fosa medie a craniului, cavitatea bucală, orbitele, nazofaringele
Prin septul nazal este divizată în două jumătăţi, denumite fose nazale
La fiecare fosă nazală se disting vestibulul şi fosa nazală propriu-zisă, separate prin limen nasi
Fosa nazală propriu-zisă se împarte în regiunile respiratorie, olfactorie şi hemoragică
Comunică cu exteriorul prin nări şi cu rinofaringele prin coane
Cele două compartimente ale sale – vestibulul şi fosa nazală propriu-zisă sunt căptuşite cu o tunică mucoasă
În tunica care acoperă vestibulul din interior se conţin glande sudoripare, glande sebacee şi peri
Mucoasa din regiunile respiratorie şi olfactorie e de coloraţie diversă
În submucoasa de pe faţa medială a cornetelor nazale, mai ales a celui inferior se află plexuri cavernoase (venoase)
Referitor la funcțiile sinusurilor paranazale:
Micșorează greutatea craniului
Măresc rezistența craniului
Au rol de izolatori termici
Sunt rezonatori ai sunetelor
Măresc greutatea craniului
Meaturile nazale sunt:
Superior, mediu, inferior
Nazal comun
Nazofaringian
Nazobucal
Nazolaringian
Sinusul maxilar (Highmore):
Este cel mai voluminos
Are forma unei piramide cu trei fete
Prezintă baza și trei pereți
Se deschide prin hiatul semilunar în meatul nazal superior
Baza sa răspunde premolarului II și molarilor I și II.
Sinusul maxilar:
Se deschide în meatul nazal comun
Peretele lui inferior corespunde premolarului II şi molarilor I şi II
Începe să se dezvolte la vârsta de 5 – 6 ani
Peretele lui superior corespunde planşeului orbitei
Poate fi explorat pe viu prin diafanoscopie
Referitor la sinusul frontal:
Este o cavitate piramidală
Cele două sinusuri frontale sunt despărțite printr-un sept
Se deschide în meatul nazal superior
Se deschide prin infundibulul etmoidal în meatul nazal mijlociu
E situat în partea nazală a frontalului
Sinusul sfenoidal:
Este o cavitate cuboidală neregulată
E împărțită de un sept în două jumătăți asimetrice
Se deschide în recesul sfenoetmoidal
Se deschide în meatul nazal mijlociu
E situat în corpul osului sfenoid
Scheletul laringelui e constituit din cartilajele:
Tiroid, cricoid, corniculate, hioid, aritenoide, cuneiforme
Tiroid, cricoid, glotic, corniculate, aritenoide, cuneiforme
Tiroid, cricoid, epiglotic, aritenoide, cuneiforme, corniculate
Tiroid, cricoid, hioid, epiglotic, aritenoide, corniculate
Tiroid, cricoid, aritenoide, epiglotic, hioid, sesamoide
Limita inferioară a laringelui este:
C5
C6
C4
Osul hioid
T1
Referitor la scheletotopia laringelui la adult:
Corespunde vertebrelor cervicale II - VII
Corespunde vertebrelor cervicale IV, V, VI
E plasat intre exobaza craniului si vertebra cervicală VI
Se află la nivelul vertebrelor cervicale II - V
Se află la nivelul vertebrelor cervicale III - VI
Doar din țesut cartilaginos elastic e constituit:
Cartilajul tiroid
Cartilajele aritenoide
Cartilajele corniculate
Cartilajele cuneiforme
Epiglota
Ligamentele vocale se inseră pe cartilajele:
Tiroid şi cricoid
Aritenoide şi epiglotă
Tiroid şi aritenoide
Tiroid şi cuneiforme
Tiroid şi corniculate
Principalul abductor al corzilor vocale este mușchiul:
Cricotiroidian
Cricoaritenoidian lateral
Cricoaritenoidian posterior
Tiroaritenoidian
Aritenoidian transvers
Se inseră pe processus vocalis a cartilajului aritenoid şi unghiul cartilajului tiroid ligamentul:
Tirohioid
Vocal
Cricotiroid
Tiroaritenoid lateral
Cricoaritenoid
Mușchii care acționează ca constrictori al fantei glotice sunt, EXCEPTÂND:
Aritenoidian oblic