Condilul mandibular are un diametru de 20-25 mm şi o formă:
Ovală
Rotundă
Elipsoidă
Triunghiulară
Pătrată
Condilul articular este acoperit cu un strat cartilaginos de o structură:
Fibroasă
Hialină
Celulară
Peticulată
Conjunctivă
Meniscul articular are o formă caracteristică de:
Lentilă biconcavă
Lentilă concavă
Lentilă plată
Lentilă convexă
Lentilă biconvexă
Meniscul are două suprafeţe principale:
Superioară
Inferioară
Anterioară
Posterioară
Laterală
Ligamentele intracapsulare sunt:
Ligamentul pterigo-mandibular
Ligamentul sfeno-mandibular
Ligamentul intern
Ligamentul extern
Ligamentul stilo-mandibular
Vascularizaţia ATM este asigurată de:
A. maxilară internă
A. maxilară externă
A. temporală superficială
A. mandibulară
A. facială
Inervaţia ATM este asigurată de:
N. maxilar
N. sfenopalatin
N. auriculotemporal
N. maseterin
N. pterigoidian lateral
După producerea unei luxaţii temporo-mandibulare anterioare apar o serie de elemente anatomopatologice ce se opun revenirii condilului mandibular în cavitatea glenoidă. Care din elementele de mai jos îndeplinesc acest rol:
Retragerea meniscului în cavitatea glenoidă
Contracţia reflexă a muşchilor ridicători ai mandibulei
Plicaturarea meniscului între condilul luxat şi versantul anterior al condilului temporal
Versantul anterior al condilului temporal cu panta abruptă
Fixarea unei apofize coronoide mai voluminoase în marginea postero-inferioară a malarului
Semnele clinice ale unei luxaţii anterioare temporo-mandibulare bilaterale:
Incontinenţa salivară
Menton coborât şi împins înapoi
Unghiul mandibulei aflat în contact cu marginea anterioară a sternocleidomastoidianului
Mişcările condililor în conductul auditiv extern se percep înfundat
Relaxarea musculaturii ridicătoare a mandibulei
Semne clinice ale unei luxaţii temporo-mandibulare anterioare unilaterală:
Menton coborât şi deviat în partea bolnavă
Turtirea reliefului facial în partea bolnavă
Linia interincisivă deviată în partea sănătoasă
Perceperea înfundată a mişcărilor condilului luxat în conductul auditiv extern
Incluzie laterală de partea opusă luxaţiei
Diagnosticul diferenţial al unei luxaţii temporo-mandibulare se face cu:
Artrita temporo-mandibulară
Contractura spastică a muşchilor masticatori
Fractura colului condilului mandibular
Anchiloza temporo-mandibulară
Parodontita agresivă
Semnele clinice ale unei luxaţii temporo-mandibulare posterioare sunt:
Otoragie
Incluzie frontală
Menton deviat anterior şi inferior
Gura întredeschisă
Prezenţa unei bombări preauriculare ca efect al ieşirii condilului din articulaţie
Care din formele anatomo-clinice de luxaţie a articulaţiei temporo-mandibulare se însoţeşte obligatoriu de fracturi la nivelul condilului:
Luxaţii anterioare
Luxaţii posterioare
Luxaţii laterale
Luxaţii menisco-temporale
Luxaţii condilo-meniscale
Care din următoarele forme anatomoclinice de luxaţii temporo-mandibulare prezintă ocluzie încrucişată:
Între cauzele ce conduc la modificări morfo-funcţionale ale articulaţiei temporomandibulare, cu producerea ulterioară de luxaţii recidivante se înscriu:
Tulburări mioclonice postencefalitice
Reumatism poliarticular
Atrofia maseterilor după poliomielită
Fracturi condiliene intracapsulare în antecedente
Dezechilibrul ocluzo-articular
Luxaţiile temporo-mandibulare anterioare sunt favorizate de:
Configuraţia elementelor osoase ale articulaţiei
Dizarmonia dento-alveolară
Laxitatea musculo-ligamentară
Trismusul
Anchiloza temporo-mandibulară netratată
În luxaţia anterioară temporo-mandibulară:
Gura nu poate fi închisă
Gura nu poate fi deschisă
Închiderea gurii este dureroasă
Deschiderea gurii este dureroasă
Mişcările mandibulei sunt permanent limitate
În luxaţia anterioară temporo-mandibulară, la palparea în conductul auditiv extern:
Mişcările condilului sunt de amplitudine exagerată
Nu se percep mişcările condilului
Se percep cracmente
Se percepe mişcarea sacadată a condilului
Mişcările condilului sunt deviate
În luxaţia anterioară temporo-mandibulară unilaterală, mentonul:
Este deviat spre partea bolnavă
Se menţine pe linia mediană
Este deviat spre partea sănătoasă
Este retrudat
De la caz la caz, toate aceste afirmaţii sunt adevărate
Printre simptomele luxaţiei posterioare temporo-mandibulare figurează:
Scurtarea ramului ascendent mandibular
Alungirea ramului ascendent mandibular
Proeminenţa condilului anterior de tragus
Toate acestea
Luxaţia unilaterală anterioară produsă în articulaţia temporo-mandibulară, este însoţită de:
Devierea mentonului de partea afectată
Devierea mentonului de partea sănătoasă
Turtirea obrazului de partea afectată
Proeminenţă subzigomatică de partea sănătoasă
Imposibilitatea închiderii arcadelor dentare
Formele anatomo-clinice ale luxaţiilor recidivante sunt:
Luxaţiile laterale
Luxaţiile condilo-meniscale
Luxaţiile antero-laterale
Luxaţiile menisco-temporale
Luxaţiile condilo-temporale
Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul luxaţiilor posterioare unilaterale mandibulare:
Gura întredeschisă, cu distanţa între incisivii superiori şi inferiori, de aproximativ 10-20 mm
Gura larg deschisă
Bolnavii prezintă otoragie
Mentonul deviat de partea sănătoasă
Linia interincisivă deviată spre partea afectată
Ce complicaţie tardivă poate aparea după o luxaţie posterioară de ATM?
Anchiloză temporo-mandibulară
Constricţie de mandibulă
Redoare articulară
Trismus persistent
Tulburări auditive
Factorii favorizanţi ai luxaţiilor temporo-mandibulare pot fi:
Sarcina
Tubercul temporal cu pantă abrupt
Scăderea tonicităţii muşchilor temporali, maseteri
Tubercul temporal cu panta plată
Nici una dintre acestea
Care din următoarele simptome nu sunt prezente la luxaţiile posterioare ATM:
Gura închisă
Ocluzie distalizată
Mentonul este deplasat distal
Mentonul este deplasat în jos şi înainte
Condilul mandibulei se palpează sub conductul auditiv extern
La luxaţiile anterioare recidivante sunt prezente toate simptomele numite mai jos sau numai unele din ele:
Luxaţia apare deseori şi cu uşurinţă
Bărbia deplasată în jos şi înainte
Ocluzia nemodificată
Obrajii apar turtiţi
Luxaţia temporo-mandibulară:
Este o manifestare articulară de agenţii microbieni specifici
Este limitarea permanentă a muşchilor motori datorită organizării unui ţesut osos
Este o schimbare a proceselor de relaxare a muşchilor mandibulei
Este o pierdere a raporturilor normale între suprafeţele articulare cu ieşirea condilului din cavitatea glenoidă
Nici una din aceste definiţii nu este corectă
Care este condiţia favorizantă principală pentru ca să se producă luxaţia:
Deschiderea forţată a gurii;
Poziţia meniscului
Laxitatea capsulei ligamentare
Hipotonia muşchilor temporal şi maseterin
Deplasarea condilului mandibular înapoi
La ce fel de luxaţii bolnavii ştiu să-şi repoziţioneze singuri mandibula:
Luxaţii unilaterale
Luxaţii recidivante
Luxaţii superioare
Care-i metoda de bază de examinare a pacientului cu luxaţie a articulaţiilor temporo- mandibulare:
Radiografia
Anamneza
Electromiografia
Examenul clinic
Masticaţiografia
Care din următoarele forme de luxaţie temporo-mandibulare se întâlnesc cel mai frecvent:
Luxaţii externe
Luxaţii interne
Care este cea mai veche şi mai simplă metodă de reducere a luxaţiilor articulaţiei temporo-mandibulare?
Metoda lui V.Popescu
Metodele chirurgicale
Metoda Hypocrate
Metoda Blehman-Gerşuni
Metoda Hypocrate-Hodorovici
Unul din următoarele simptome lipseşte la luxaţiile unilaterale:
Asimetria feţei
Deplasarea bărbiei înainte şi în partea opusă
Bombarea regiunii subzigomatice
Gura deschisă larg
Relaxarea părţilor moi din partea sănătoasă
În luxaţiile temporo-mandibulare cauzele favorizante sunt:
Hipotonia muşchilor motori
Deschiderea forţată şi exagerată a gurii
Procese patologice în articulaţie
Nici un răspuns corect
Când se recurge la metoda chirurgicală de tratament a luxaţiilor temporomandibulare:
Luxaţii anterioare uni- şi bilaterale
Luxaţii cu fractura apofizei condilare
Luxaţii recidivante compuse
Luxaţii vechi ireductibile
Folosim anestezia după Berchet-Dubov în cazul unei:
Luxaţii vechi
Luxaţii bilaterale proaspete
La toate aceste forme
Care simptom lipseşte în luxaţiile bilaterale anterioare:
Deplasarea bărbiei în jos şi înainte
Obrajii turtiţi
Modificări de ocluzie
După reducerea luxaţiei este necesară imobilizarea mandibulei prin aplicarea unei fronde mentoniere pe câteva zile:
Pe 8-10 zile
Pe 21 zile
Pe 25 zile
Pe 10-12 zile
Pe 20-30 zile
Ce fel de anestezie vom folosi la reducerea luxaţiilor mandibulei în caz de necesitate:
Anestezia Berchet-Dubov
Anestezia prin infiltraţie a muşchilor
Anestezia tronculară periferică
Tronculară bazală
Anestezia generală
Despre ce ne vorbeşte durerea violentă, cu iradiaţii în ureche şi cracment în articulaţie şi însoţită de luxaţii în timpul meselor:
Parotidită acută
Abcesul şi flegmonul lojii infratemporale
Artrită acută temporo-mandibulară
Litiază submandibulară
Luxaţii recidivante asociate cu artrită
Care este manopera principală la reducerea luxaţiilor temporo-mandibulare prin metoda clasică (Hypocrate):
Aşezarea bolnavului pe scaun cu capul bine fixat
Anestezia
Fixarea mandibulei cu amândouă mânile
Aplicarea degetelor pe molari
Presiunea pe molari şi împingerea mandibulei îndărăt
Care sunt complicaţiile imediate ale luxaţiilor articulaţiei temporo-mandibulare:
Inflamaţii ale tubului auditiv
Dureri nevralgiforme
Apare o organizare fibro-conjuctivală, ce fixează condilul
Hiposalivaţia
În care forme de luxaţie se produc modificări cicatriceale ale ţesuturilor periarticulare ale meniscului;
Luxaţii vechi fixate
Luxaţii bilaterale anterioare
Ce tratament preconizaţi într-o luxaţie temporo-mandibulară anterioară?
Infiltraţii cu xilină şi hidrocortizon intraarticular
Reducerea manuală
Mecanoterapia pasivă
Mecanoterapia activă
Blocajul intermaxilar
Mecanismul etiopatogenic cel mai frecvent întâlnit în artrita cronică temporomandibulară sunt:
Plăgile articulaţiei
Infectarea articulaţiei
Fractura mandibulei
Traumatismul direct
Microtraumatismele articulare prin dezechilibru ocluzo-articulare
Simptomele artritei cronice temporo-mandibulare sunt:
Durerea
Cracmentul
Tulburările în dinamica articulară
Otoragia
Tumefacţia retromandibulară
Semnele clinice ale unei artrite temporo-mandibulare nespecifice pot fi:
Dureri pulsatile cu iradiere optică, temporală şi geniană
Menton deviat de partea sănătoasă
Mişcări reduse în articulaţie
Tumefacţie preauriculară
Prezenţa cracmentului articular
Care este cel mai frecvent factor incriminat în producerea artritelor cronice temporo-mandibulare:
Infecţii acute tratate necorespunzător
Dezechilibru ocluzo-articular
Traumatisme frecvente la nivelul mentonului
Infecţii cu germeni specifici
Nici unul din elementele menţionate
Printre mecanismele patogenice ale constricţiei de mandibulă pot fi incluse:
Organizarea unui ţesut osos la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare
Transformarea sclerocicatricială a capsulei articulaţiei şi ligamentelor periarticulare
Modificări ale reperelor osoase (panta condilului temporal)
Scleroza sau hipertonia muşchilor coborâtori ai mandibulei
Apariţia unei cicatrici retractile pe tegumentele regiunii maseterine sau pe mucoasa jugală