Ischemia mezenterică acută este cauzată de:
embolia arterei mezenterice superioare
tromboza acută a arterei mezenterice superioare
tromboza acută a arterei mezenterice inferioare
tromboza venoasă mezenterică
vasoconstricţia splanhnică intensă
Factorii de risc general pentru toate formele de ischemie mezenterică acută sunt:
ereditatea
hipertensiunea
tabagismul
patologia vasculară periferică
patologia vasculară coronariană
Durerea din ischemia mezenterică acută are următoarele caracteristici:
se cupează după administrarea preparatelor spasmolitice
este foarte intensă
sediul durerii este mezogastrul
nu cedează după administrarea preparatelor opioide
nu se însoțește de contractură musculară
Morbiditatea înaltă în ischemia mezenterică acută este dată de:
ocluzia intestinală
infarctul intestinal
peritonită
sepsis
fibrilația atrială
Standardul de aur în perioada de ischemie pentru diagnosticul trombemboliei arterei mezenterice superioare este:
radiografia abdominală de ansamblu
rezonanța magnetică nucleară
laparoscopia
duplex sonografia
arteriografia selectivă mezenterică
În care cazuri de ischemie mezenterică acută tratamentul va fi prioritar conservativ:
vasoconstricţia ramurilor secundare sau terţiare ale arterei mezenterice superioare
Triada simptomatică clasică în embolia arterei mezenterice superioare este:
constipație
diaree explozivă
durere abdominală
aritmie
meteorism
Caracterizați durerea abdominală din ischemie mezenterică non-ocluzivă (vasoconstricţia splanhnică):
constantă
cu perioade de agravări și atenuări
cu agravare continuă
de intesitate extremă
estompată
Tratamentul chirurgical în cazul emboliei arterei mezenterice superioare are următoarele scopuri:
restabilirea fluxului sanguin în artera mezenterică superioară
arterectomie
rezecția intestinului neviabil
enterotomie
embolectomia
Metoda principală de tratament a trombozei venoase mezenterice este:
by-pass cu vena safenă
trombembolectomie
administrarea preparatelor anticoagulante
rezecția intestinului necrozat
administarea preparatelor venotonice
Enumerați factorii determinanți ai bolii trombembolice:
lezarea endoteliului vascular
alimentaţia bogată în grăsimi
staza venoasă
tulburările metabolice
hipercoagulabilitatea
Principalele momente în patogenia trombembolismului pulmonar sunt:
obstrucţia mecanică a fluxului sanguin în sistemul arterei pulmonare
spasmul ramurilor arterei pulmonare
constituirea cordului “în sabot”
diminuarea debitului cardiac
scăderea oxigenaţiei sîngelui
În dependență de dimensiunile trombembolului şi segmentul ocluzionat al arterei pulmonare trombembolismului pulmonar se clasifică în:
microscopic
macroscopic
masiv
moderat
mic
O femeie cu vîrsta fertilă prezintă risc de a dezvolta trombembolia pulmonară mai frecvent datorită:
predispoziției genetice
sarcinii
administrarea contraceptivelor orale
traumatismelor
anamnezei alergologice complicate
Stabiliți cauzele embolismului pulmonar non-trombotic:
emboli microbieni
embolia grăsoasă
emboli tumorali
embolia gazoasă
emboli septici
Cel mai frecvent simptom ce traduce trombembolismul pulmonar este:
dispnee
tahipnee
dispnee cu tahipnee
durere
cianoză
Durerea din trombembolismul pulmonar masiv are caracteristicile:
violentă
sediu retrosternal
durează cîteva minute pînă la ore
iradiază în umărul și brațul drept
nu iradiază
În cazul infarctului pulmonar pacientul poate prezenta următoarele acuze:
junghi toracic
tuse uscată
palpitații
hemoptizie
Semnul radiologic Westermark specific trombembolismului pulmonar constă în:
creşterea diametrului arterei pulmonare drepte
densitate orizontală în bandă deasupra diafragmului
poziţie înaltă a diafragmului
transarenţa câmpului pulmonar în regiunile embolizate
dilatarea cavităţilor cardiace drepte
Nivelul crescut al dimerului D plasmatic nu e specific trombembolismului pulmonar însă are o valoare predictivă deoarece indică:
dezintegrarea plasminică a fibrinei
agregarea plachetară
tromboliza endogenă
trombogeneza
activarea factorilor de coagulare
Următoarele metode de diagnostic imagistic al trombembolismului pulmonar sunt non-invazive cu EXCEPȚIA:
radiografia pulmonară
scintigrafia pulmonară
CT toracic
rezonanţa magnetică nucleară
angiografia pulmonară
Diagnosticul diferențial al trombembolismului pulmonar se realizează cu următoarele patologii EXCEPTÎND:
edem pulmonar acut
hipertensiune pulmonară primară
infarct miocardic acut
valvulopatie pulmonară
pneumotorace sufocant
Tratamentul trombembolismului pulmonar este complex și include:
susţinerea funcţiei sistemului cardio-vascular
terapia anticoagulantă
terapia antiinflamatorie
terapia trombolitică
tratament chirurgical
Indicați preparatele anticoagulante cu masă moleculară mică:
enoxaparină
nadroparină
dalteparină
warfarină
tinzaparină
Noțiunea de "embolus" a fost descrisă prima dată de:
Pasteur
Koch
Osler
Virchow
Kussmaul
Sindromul de ischemie arterială acută are următoarele lanțuri patogenetice:
obstrucție bruscă a fluxului arterial
deschiderea colateralelor
hipoperfuzie a sectorului tributar arterei obstruate
ischemie urmată de necroză tisulară
necroza tisulară umedă apoi uscată
Cauzele sindromului de ischemie arterială acută sunt următoarele cu EXCEPȚIA:
traumatisme arteriale
emboliile arteriale
tromboze arteriale acute
degerături
spasmul arterial
Cel mai sensibil la ischemie este țesutul:
nervos periferic
nervos central
muscular
osos
adipos
Intervalul de timp de la debut în care leziunile ischemice sunt reversibile este de:
2 - 4 ore
4 - 6 ore
6 - 8 ore
8 - 10 ore
10 - 12 ore
Cel mai precoce simptom clinic al sindromului de ischemie arterială acută este:
durerea
paliditatea
poikilotermia
parestezia
impotența funcțională
În sindromul de ischemie arterială acută deosebim fazele:
asimptomatică
inițială
de agravare
terminală
leziunilor ireversibile
Caracterizați durerea din embolia arterială:
se instalează brusc
intensă și progresivă
precedată de parestezii
în măsură mică cedează la analgezice
Caracterizați durerea din tromboza arterială:
nu se ameliorează prin imobilizare
Care din investigații rămîne standardul de aur în diagnosticul sindromului de ischemie arterială acută?
oscilometria
pletismografia
ultrasonografia
angiografia
tomografia computerizată
Arteriografia evidențiază:
leziunea vasculară
starea axului arterial principal
originea trombilor
nivelul obstrucției arteriale
starea circulației colaterale
Obiectivele tratamentului medical în sindromul de ischemie arterială acută sunt:
transformarea leziunilor ireversibile în reversibile
suprimarea durerii
vasodilatația colateralelor în zona afectată
prevenirea extinderii trombozei secundare
reechilibrare hidroelectrolitică și acido-bazică
Enumerați preparatele vasodilatatoare utile în sindromul de ischemie arterială acută:
papaverina
pentoxifilina
complamin
tolazolin
xilina
Indicațiile tratamentului trombolitic în sindromul de ischemie arterială acută sunt:
emboliile multiple
cînd de la debut au trecut 24 - 48 ore
bolnavii ce au efecte adverse la anticoagulante
bolnavii cu contraindicații operatorii
ischemii acute dificil abordabile chirurgical
Tratamentul chirurgical în sindromul de ischemie arterială acută are următoarele opțiuni:
embolectomie directă sau indirectă
by-pass arterial
plastie arterială cu grefon venos sau sintetic
amputație
Referitor la amputație sunt corecte următoarele afirmații:
este primul gest terapeutic în sindromul de ischemie acută
se indică în cazurile avansate asociate cu gangrenă
se execută doar în treimea medie a coapsei
se realizează în țesuturile bine vascularizate
se efectueaza doar sub anestezie locală
Sindromul Lerishe reprezintă ocluzia aterosclerotică a:
arterelor carotide
cîrjei aortice
bifurcației aortei și arterelor iliace
arterelor poplitee și femurale
arterelor renale
Selectați semnele clinice ale sindromul Lerishe:
dureri localizate la nivelul membrelor inferioare,fese
culoarea "osului de fildeș" a tegumentelor
alopecia gambei și treimii inferioare a coapsei
acrocianoză
impotență
Pentru endarterita obliterantă pledează următoarele afirmații:
se caracterizează prin ocluzii segmentare ale arterelor
afectează persoanele tinere
prezintă perioade de acutizări și remisiuni
afectează vasele unilateral
sectorul distal obstrucției e alimentat prin colaterale
Pentru ateroscleroza obliterantă pledează următoarele afirmații:
se caracterizează prin ocluzii ale arterelor dintr-o regiune a corpului
Semne clinice distinctive pentru endarterita obliterantă sunt:
dureri în mușchii gastrocnemieni
ulcere trofice pe gambe
gangrena falangelor distale
claudicație intermitentă
hiperemia plantei și gambei
Marcați grupele de preparate utilizate în tratamentul endarteritei obliterante:
vasodilatatoare
trombolitice
antihistaminice
anticoagulante
analgezice
Varicele membrelor inferioare se clasifică în:
dobîndite
congenitale
primitive
secundare
terțiare
În etiopatogenia bolii varicoase sunt discutate următoarele teorii cu EXCEPȚIA:
mecanică
insuficienţei valvulare
inflamatorie
deficitului ţesutului conjunctiv a venelor
neuroendocrină
Indicați formele clinice ale bolii varicoase:
cu predominarea refluxului veno-venos distal
cu predominarea refluxului veno-venos proximal
cu predominarea refluxului veno-venos înalt
cu predominarea refluxului veno-venos jos
atipice
Referitor la ulcerul venos sunt corecte afirmațiile:
situat de obicei pe gambă
are caracter trofic
progresează spre gangrena umedă
se suprainfectează ușor
are tendință spre recidivă
Selectați probele funcționale pentru aprecierea sistemului venos superficial:
Schwartz
Delbet
Brodie-Trendelenburg-Troianov
Perthes
Sicard
Selectați probele funcționale pentru aprecierea sistemului venos profund:
Mayo-Pratt
Selectați proba funcțională pentru aprecierea concomitentă a sistemului venos superficial și profund:
Pratt II
Selectați complicațiile bolii varicoase:
tromboembolia arterei pulmonare
ruptura varicelor
ulcerul trofic
tromboflebita
embolia paradoxală
Metoda instrumentală de elecție în diagnosticul bolii varicoase este:
flebografia
limfografia
ecografia Doppler
fotopletismografia
Care din tehnicile chirurgicale de safenectomie este rar folosită în prezent:
Babcock
Madelung
Narath
Muller
Linton
Flebectomia Babcock constă în:
înlăturarea venei safena magna prin incizii etajate
deconectare safeno-femurală
înlăturarea venei safena magna cu ajutorul stripping-ului
incizie liniară pe traiectul venei safena magna
ligaturarea comunicantelor insuficiente
Cel mai cosmetic procedeu de safenectomie este procedeul: