149. Definiţia corectă a climei este
Totalitatea factorilor fizici atmosferici şi telurici dintr-o regiune ce condiţionează spaţiul vital al organismelor pe perioade lungi de timp
Totalitatea factorilor fizici şi chimici ce manifestă instabilitate într-o perioadă scurtă de timp
Totalitatea factorilor chimici ce manifestă o stabilitate în timp
Totalitatea factorilor fizici al aerului dintr-un spaţiu limitat
Totalitatea factorilor fizici atmosferici n momentul dat
150. Definiţia corectă a vremii este
Totalitatea factorilor fizici şi chimici al atmosferei în decursul unui anotimp
Totalitatea factorilor fizici al atmosferei оn momentul dat
Totalitatea factorilor fizici al aerului dintr-o încăpere
Totalitatea factorilor chimici al aerului din încăperi
Totalitatea factorilor fizici al aerului ce manifestă stabilitate în timp
151. Definiţia corectă a microclimatului este
Totalitatea factorilor fizici (temperatură, umiditate, curenţi de aer) al aerului dintr-un spaţiu limitat
Totalitatea factorilor fizici şi chimici al aerului din încăpere
Totalitatea factorilor chimici al aerului din regiunea dată
Totalitatea factorilor fizici şi chimici al aerului determinaţi în momentul dat
Totalitatea factorilor fizici şi chimici al aerului şi telurici din regiunea dată
152. Care enunţuri sunt corecte pentru caracteristica acţiunii biologice a spectrului solar
Vitamina D se sintezează sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din diapazonul B
Vitamina D se sintezează sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din diapazonul C
Vitamina D se sintezează sub acţiunea radiaţiilor infraroşii scurte
Vitamina D se sintezează sub acţiunea radiaţiilor infraroşii lungi
Vitamina D se sintezează sub acţiunea radiaţiilor luminoase
Care enunţuri sunt corecte pentru caracteristica acţiunii biologice a spectrului solar
Melanina se formează sub acţiunea radiaţiilor luminoase
Melanina se formează sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din diapazonul A
Melanina se formează sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din diapazonul C
Melanina se formează sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din diapazonul B
Melanina se formează sub acţiunea radiaţiilor infraroşii
Insolaţia e cauzată de acţiunea
Radiaţiilor infraroşii lungi
Radiaţiilor infraroşii scurte
Radiaţiilor luminoase
Radiaţiilor ultraviolete din diapazonul C
Radiaţiilor ultraviolete din diapazonul A
155. Acţiune bactericidă pronunţată posedă radiaţiile solare
Ultraviolete – C
Ultraviolete – A
Ultraviolete – B
Infraroşii scurte
Infraroşii lungi
156. Viaţa este imposibilă la un conţinut de oxigen în aer
7 – 8%
9-10%
11-12%
13-14%
15-16%
157. Pierderea cunoştinţei şi moartea survin la sporirea cantităţii de CO2 în aer până la:
8-10%
5-7%
3-6%
2-4%
1-3%
158. Roza frecvenţei vânturilor ne arată
Direcţia de mişcare a aerului
Viteza de mişcare a aerului
Direcţia predominantă de mişcare a aerului într-o perioadă de timp
Numărul de zile cu vânt
Numărul de zile fără vânt
159. Condiţionarea volumului de aer cercetat se face pentru
A putea compara rezultatele analizei diferitor probe;
A facilita mersul analizei
A neutraliza CO2 din proba recoltată
A înlătura microorganismele din probele recoltate
A facilita transportarea probei recoltate
160. Cea mai mare influenţă asupra organismului uman o are stratul atmosferic
Stratosfera
Troposfera
Termosfera
Exosfera
Heterosfera
161. Ecranul de O3 se află în stratul atmosferei
Mezosfera
162. Definiţi umiditatea absolută a aerului
Densitatea vaporilor de apă necesară pentru saturaţia totală a aerului la to C dată
Cantitatea (grame) de vapori de apă prezenţi la momentul determinării în 1m3 de aer
Densitatea vaporilor de apă ce satură aerul la to =0o C
Diferenţa dintre cantitatea de vapori de apă la temperatura 37o C şi temperatura în momentul determinării
Punctul de rouă
163. Vitezele mici (sub 1m/sec) de mişcare al aerului se determină cu
Anemometrul cu palete
Catatermometrul
Anemometrul cu cupe
Actinometrul
Psihrometrul
164. Cu temperatura efectivă se apreciază
Temperatura aerului din încăperi
Temperatura aerului atmosferic
Acţiunea sumară a factorilor de microclimat asupra organismului
Puterea de răcire a aerului
Temperatura corpului
165. Vitamina D este sintezată preponderent sub acţiunea radiaţiilor din grupul
Ultraviolete A
Ultraviolete B
Ultraviolete C
Infraroșii
Luminoase
166. Procesele ce au loc pe pământ influenţează starea stratului atmosferic
Ionosfera
167. Umiditatea relativă optimă a aerului din încăperile de locuit este
20-40%
40-60%
60-80%
80-90%
90-100%
168. Dispozitiv pentru determinarea umidităţii aerului
Barograful
Globtermometrul
169. Radiaţia, – cale de cedare a căldurii de către organism, depinde în fond de unul din factorii enumeraţi mai jos
T 0 aerului
Umiditatea aerului
T 0 obiectelor înconjurătoare
Roza vânturilor
170. Temperatura efectivă se poate stabili măsurând
toC aerului şi temperatura radiantă
toC, umiditatea, viteza curenţilor de aer
toC cutanată, umiditatea şi viteza curenţilor de aer
toC radiantă, umiditatea şi viteza curenţilor de aer
Umiditatea şi temperatura aerului
171. În aerul atmosferic se conţine CO2
0,12-0,09%
0,08-0,07%
0,06-0,05%
0,04-0,03%
0,03–0,01%
172. Nivelul maxim de CO2 în aerul inspirat la care apar manifestări evidente la cei expuşi
2-3%
4-5%
6-7%
10%
15%
173. Azotul atmosferic influenţează starea de sănătate prin
Concentraţia sa în aerul inspirat
Concentraţia O2 din aerul inspirat
Concentraţia sa din sângele venos
Presiunea atmosferică
174. Indicator sanitar de viciere a aerului din încăperi este
Poluanţi iritanţi
CO2
NH3
Poluanți asifixianți
CO
175. Transportul auto poluează aerul cu
Monoxid de carbon
Oxizi de azot şi aldehide
Hidrocarburi policiclice aromatice
Plumb
Hidrogen sulfurat
176. Pentru dezinfecţia aerului din încăperi sunt folosite radiaţiile
Ultraviolete zona A
Ultraviolete zona B
Ultraviolete zona C
177. Umiditatea relativă a aerului este
Diferenţa dintre umiditatea maximă şi cea absolută
Raportul dintre umiditatea absolută şi cea maximă
Cantitatea vaporilor de apă, prezenţi la momentul dat în aer;
Cantitatea vaporilor de apă necesară pentru a satura aerul
Punctul de rouă.
178. Microclimatul cald este determinat de următorii factori cu excepţia
Radiaţie negativă;
Temperatura aerului crescută
Umiditatea aerului crescută
Mişcarea aerului scăzută
Radiaţie pozitivă
179. Radiaţia calorică pozitivă determină următoarele reacţii fiziologice, cu excepţia
Creşterea to C cutanate;
Creşterea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii
Creşterea tensiunii arteriale
Creşterea frecvenţei pulsului
Creşterea to C corpului
180. Dioxidul de carbon influenţează asupra organismului prin
Modificarea presiunii atmosferice
Scăderea concentraţiei azotului în aerul inspirat
Concentraţia sa în aerul expirat;
Creşterea concentraţiei de SO2 în aer
181. Ce dispozitive sunt folosite pentru determinarea vitezei de mişcare a aerului în încăperi
Anemometrul
182. Ce reprezintă procesele de termoreglare
Menţinerea temperaturii stabile a corpului cu participarea mecanismelor fiziologice de termogeneză şi termoliză
Acomodarea temperaturii corpului la temperatura externă
Cedarea intensă de căldură la acţiunea temperaturilor externe
Intensificarea termogenezei
Scăderea termogenezei
183. Radiaţiile ultraviolete cu lungime de undă scurtă (grupul C) manifestă acţiune
Tonizantă generală
Acţiune optimă
Generatoare de vitamina D
Bactericida
Termica
184. Influenţa umidităţii scăzute a aerului asupra organismului
Menţine constantă temperatura corpului
Măreşte termoliza prin evaporare;
Micşorează termoliza prin evaporare
Măreşte termoliza prin convecţie
Sporeşte termogeneza
185. Ritmul nictemeral se formează sub acţiunea
Radiaţiilor ultraviolete C
Radiaţiilor ultraviolete B
186. La scăderea temperaturii aerului (mai joasă de 15o C) metabolismul bazal
Scade
Crește
Nu se modifică
Oscilează în diapazon mare
Oscilează în diapazon mic
187. Numărul de aeroioni grei este mai mare în
Orașe mari industriale
Localităţile rurale
Pe malul mării
Lângă cascade
Lângă râuri curgătoare
188. Aerul poluat conţine
Mai mulţi ioni grei
Mai mulţi ioni ușori
Coeficientul unipolar este zero
Conţine un număr mai mare de ioni uşori pozitivi
Conţine un număr mai mare de ioni uşori negativi
189. Pentru protecţia sanitară a aerului atmosferic se stabilesc zone
Una
Două
Trei
Patru
Cinci
190. Caracteristicile generale ale climei sunt
Stabilitate în timp
Instabilitate în timp
Modificările sunt posibile numai în perioade lungi de timp
Modificările sunt posibile în decursul zilei
Modificările sunt posibile în decursul anotimpului
191. Suprafaţa Pământului se împarte în zonele climatice
Zonele polare
Zona tropicală
Zonele temperate
Zonele de climat nespecific
Zonele de climat excitant
192. După influenţa asupra organismului tipurile de climă se împart în
Climat excitant
Climat indiferent
Climat intermediar
Climat marin
Climat de stepă
193. Adaptarea la condiţii climatice foarte călduroase se manifestă prin
Scăderea frecvenţei pulsului
Scăderea frecvenţei respiraţiei;
Diminuarea metabolismului bazal;
Accelerarea metabolismului bazal.
194. Adaptarea la condiţii climatice reci se manifestă prin
Accelerarea metabolismului bazal;
Diminuarea metabolismului bazal
Sporirea termogenezei;
Sporirea volumului de sânge circulant;
Diminuarea termogenezei
195. Vremea se caracterizează prin
Instabilitate mare în timp
Modificări în decursul zilei;
Modificări în decursul anului
Modificări în decursul a sute de ani.
196. Care enunţuri sunt corecte pentru definiţia aclimatizării
Aclimatizarea este un proces social, biologic de adaptare activă a organismului la condiţii climatice noi;
Aclimatizarea nu depinde de alimentaţie, condiţiile de muncă şi de trai;
Procesul de aclimatizare decurge în 3 faze;
Aclimatizarea poate fi înlesnită cu anumite măsuri curativ-profilactice;
Aclimatizarea poate fi numai favorabilă.
197. În faza iniţială de aclimatizare se produc
Predomină procesele de inhibiţie a sistemului nervos central
Predomină procesele de excitaţie a sistemului nervos central
Se suprasolicită centrul de termoreglare
Se modifică metabolismul bazal;
Scade capacitatea de muncă.
Grupurile de metode folosite pentru determinarea acţiunii complexe a factorilor de microclimat asupra organismului sunt
Fizice
Chimice
Bacteriologice
Fiziologice
Psihologice