Examenul rinofaringelui se efectuiază, folosind următoarele metode:
rinoscopia posterioară
radiografia rinofaringelui
tuşeul cavumului (examenul digital)
faringoscopia
rinoscopia anterioară
Examenul Roentgenologic al faringelui include următoarele metode:
radiografia
tomografia
tomografia computerizată
radiografia cu contrast
radioscopia
Plîngerile bolnavului, în caz de pareză a vălului palatin:
voce nazonată (rinolalie deschisă)
pătrunderea alimentelor lichide la glutiţie în rinofaringe
voce nazonată (rinolalie închisă)
disfagie
odinofagie
Metode de examinare a hipofaringelui sunt:
hipofaringoscopie
hipofaringoscopia indirectă
hipofaringoscopia directă
radiografie
bucofaringoscopie
Sinusurile piriforme se situiază lateral faţă de:
esofag
coane
laringe
mezofaringe
rinofaringe
Între capsula amigdalei palatine şi spaţiul muscular al faringelui se află:
ţesut celular lax
ţesut limfoid
ţesut conjunctiv
ţesut nervos
ţesut glandular
Inervaţia motorie a muşchilor vălului palatin se efectuiază de:
n.glosofaringeus
n.facialis
n.trigemines
n.vagus
n.recurens
Stîlpul posterior al amigdalelor este format din:
m.palatofaringian
m.stilofaringian
m.constrictor al faringelui
m.digastric
m.platisma
Orificiul faringian al tubei auditive se deschide:
pe peretele lateral al rinofaringelui
pe peretele posterior al rinofaringelui
pe peretele anterior al rinofaringelui
pe peretele superior al rinofaringelui
pe peretele inferior al rinofaringelui
Faringele este înzestrat cu următorul număr de amigdale:
1
2
3
4
6
Faringele are următoarele porţiuni:
una - rinofaringe
două - bucofaringe
trei - laringofaringe
suprem
intern
Mucoasa rinofaringelui este de tip:
cilindric, pluristratificat, ciliar
respirator
senzitiv
glandular
vegetativ
Rinofaringele comunică cu fosele nazale prin:
meatul nazal inferior
meatul nazal mediu
meatul nazal superior
meatul nazal comun
În epifaringe sunt situate:
2 amigdale
3 amigdale
4 amigdal
5 amigdale
6 amigdale
*Factorii etiopatogenici a faringitelor cronice sunt:
alcoolul, fumatul
răceala
diverse afecţiuni în formă de decompensare
avitaminoză
obstrucţia nazală
Hipoacuzia de transmisie în caz de hipertrofia amigdalei faringiene este cauzată de:
obstrucţia orificiului rinofaringian al tubei auditive
deviaţie de sept nazal
intoxicaţia n. Cohlearis
hipertensiune intracraniană
Flegmonul retrofaringian este cauzat de:
gripă
rinită acută
angină
laringită acută
Cauza etiopatogenică principală a faringomicozei este:
tratament iraţional, incorect cu antibiotice în doze majore
tratament iraţuional, incorect cu vitamine
tratament iraţional, incorect cu vazoconstrictori şi cardiotonici
conhotomie
angina
Perioada de incubare a difteriei este de:
3 zile
2-10 zile
4 zile
2 săptămîni
3 săptămîni
Căile de pătrundere a infecţiei în organism în caz de angină este:
alimentară
autoinfecţie
aeriană
mixtă
limfogenă, hematogenă
Vegetaţiile adenoide necesită diferenţiere de:
angiofibromul juvenil al nazofaringelui
polipul coanal
tumori maligne ale nazofaringelui
osteofitul vertebrelor cervicale
faringitele cronice
Examenul permeabilităţii tubei auditive se efectuiează prin:
procedeul Toynbee
procedeul Valsalva
procedeul Politzer
procedeul Voiacec
procedeul Soldatov
Amigdalectomia nu se va efectua, cînd vor fi următoarele contraindicaţii:
relative
absolute
de vîrstă
de sex
boli metatonzilare
*Factorii etiopatogenici principali ai faringitelor cronice sunt:
fumatul, alcoolul
acţiunea îndelungată a unora din factorii nocivi ai mediului ambiant sau a factorilor nocivi de producţie
obstrucţie nazală
bolile sistemului digestiv
*Profilaxia amigdalitei cronice include:
tratamentul adecvat al anginelor
tratamentul adecvat al afecţiunilor nasului şi a sinusurilor paranazale
dispensarizarea bolnavilor ce au suportat angine şi acelora ce suferă de amigdalite cronic
organizarea şi respectarea regimului de viaţă, odihnă, alimentare raţională, exerciţii fizice, eluminarea sanitară a populaţiei
rezecţia subpericondromucoasă a septului nazal
Anginele primare sunt:
catarală, fibrinoasă
catarală, foliculară
lacunară, ulceromembranoasă
flegmonoasă
necrotică
Angina în structura patologiei ORL ocupă locul:
doi
trei
primul
ultimul
al patrulea
Amigdalotomia se efectuieză preponderent:
la toate vîrstele;
la copii
la maturi
la bărbaţi
la femei
Cea mai frecventă complicaţie a anginelor este:
abcesul periamigdalian
hemoragie
laringită cronic
traheită
Contraindicaţiile amigdalectomiei sunt:
hemofilia
tbc pulmonară în acutizare (forma destructivă)
distonia vasculară
colecistita
ulcerul stomac
Anginele secundare se dezvoltă în caz de:
difterie
mononucleoza infecţoasă
leucemia acută
faringită
Diagnosticul diferenţial al amigdalitei cronice se face cu:
faringita cronică
faringomicoze
hipertrofia amigdalelor palatine
angina catarală
faringita acută
Angina lacunară se diferenţiază de:
angina difterică
angina ulcero-membranoasă Vincent
angina agranulocitară
angina leucemică
faringita catarală
Dispneea se dezvoltă în caz de angină:
lacunară
foliculară
laringiană
ulcero-membranoasă
gripală
Flegmonul retrofaringian se dezvoltă în caz de:
faringită acută
intoxicaţie alimentară
pneumonie
Cauza principală în dezvoltarea candidozei faringelui o constituie:
tratameni cu corticosteroizi
tratament cu antibiotice
tratament cu hemostatici
vitaminoterapie
tratament cu Nistatină
Fazele de dezvoltare a abcesului periamigdalian sunt:
edem
infiltraţie
abcedare
ulceroasă
Tumorile benigne ale faringelui sunt:
angioame
papiloame
fibroame
sarcoame
epitelioame
Cea mai frecventă complicaţie în caz de deschidere a abcesului retrofaringian este:
aspiraţia puroiului
traumatismul coloanei vertebrale
traumatismul vaselor sangvine arteriale
traumatismul vaselor sangvine venoase
traumatismul vaselor limfatice
Hipertrofia amigdalelor palatine duce la:
dereglări de respiraţ
dereglări de gluiţie
dereglări de alimentare a sugarului
dereglări de voce (rinolali)
paralizia vălului palatin
Vegetaţiile adenoide trebuie diferenţiate de:
angiomul juvenil al nazofaringelui
tumori benigne a rinofaringelui
tumori maligne ale rinofaringelui
rinită acută banală
Cea mai frecventă complicaţie a amigdalectomiei este:
asfixia
abces al cerebelului
abcesul subdural
lezarea vaselor magistrale
Simptomatologia vegetaţiilor adenoide include următoarele semne obiective şi subiective:
"facies adenoideum
prezenţa în rinofaringe a unei formaţiuni tumorale moale, roză
tahicardie
febră, frisoane, intoxicaţie
Care este tratamentul vegetaţiilor adenoide de gradul doi şi trei:
conservator
chirurgical
fizioterapic
balneo-climaterice
profilaxie
*Semnele obiective a amigdalitei cronice sunt:
semnul Gize
semnul Zac
semnul Preobrajenscki
aderenţe şi cicatrice dintre stîlpii amigdalelor şi amigdalele palatine
puroi şi dopuri de cazeum în lacun
Rinofaringele îi aparţine:
faringelui
nasului
sinusurilor paranazale
laringelui
mezofaringelui