Behaviorismul este un curent în psihologie care:
Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul psihanalizei.
Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul sociologiei.
Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul antropologiei.
Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul științelor biomedicale.
Consideră comportamentul o reacție de răspuns la un stimul din mediu.
Care este importanța practică a Științelor Comportamentului pentru activitatea medicală?
Creșterea calității vieții individuale, reducerea morbidității, promovarea sănătății.
Înțelegerea proceselor psihice.
Înțelegerea subconștientului.
Identificarea factorilor implicați în debutul și evoluția diverselor boli.
Studiul efectelor stării fizice precare.
Care este rolul Științelor Comunicării pentru mediciniști?
Să poată: defini și distinge o situație comunicațională eficientă, reorganiza propriul stil de comunicare profesională scrisă și orală, descifra limbajul corporal, stabili relații constructive cu destinatarii mesajului prin cunoașterea codului bunelor maniere și a regulilor de comunicare interculturală.
De a determina factorii economici ce pot schimba paradigma în medicină
De a determina factorii epidemiologici ce pot schimba paradigma în medicină.
De a determina factorii socio-culturali ce pot schimba paradigma în medicină.
De a determina factorii psihoemoționali ce pot schimba paradigma în medicină.
Care sunt obiectivele disciplinei Comunicare și Comportament în medicină?
De a promova cultura morală comunității medicale, caracterul moral al relației medic-pacient-societate, înțelegerea proceselor comportamentale, sociale și culturale în etiologia bolilor
Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din psihologia copilului.
Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din medicina tradițională.
Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din epidemiologie.
Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din filosofie.
Medicina comportamentală este domeniu:
Interdisciplinar interesat de dezvoltare a cunoștințelor și tehnicilor comportamentale ce au relevanță pentru înțelegerea sănătății și bolii, pentru prevenirea, tratamentul și reabilitare
Ce studiază psihologia comportamentală.
Ce studiază eficiența serviciilor de sănătate.
Ce studiază eficiența sistemului de sănătate.
Ce studiază influența instituțiilor și organizațiilor asupra sănătății.
Întemeietorul behaviorismului este:
John Broadus Watson
Nicolae Miu
Sigmund Freud
Doina Cosman
Abraham Maslow
Determinați modelul integralist de conceptualizare a bolii:
Modelul biomedical.
Modelul psihologic.
Modelul personalist.
Modelul individualist.
Modelul biopsihosocial.
Paradigma biomedicală este bazată pe:
Studiul factorilor și proceselor psihologice.
Studiul demersului științific al medicinei, reducerea corpului uman la un obiect sau agregat de organe și funcții.
Studiul în vederea înțelegerii sănătății și bolii cu implicarea cunoștințelor din științele umane.
Includerea pacientului și a atributelor sale ca persoană.
Includerea familiei pacientului și a atributele familiei.
Modelul psihologic constă în:
Studiul demersului științific al medicinei.
Cercetarea dimensiunilor biologice ale bolii.
Studiul factorilor și proceselor psihologice ce duc la apariția, accelerarea sau încetinirea bolilor.
Aplicarea în medicină a metodei analitice a științelor exacte.
Aplicarea în medicină a metodei analitice a științelor clasice ale naturii.
Modelul biopsihosocial promovează:
Reducerea corpului uman drept agregat de organe și funcții, fără raportul său cu lumea din jur.
Importanța apropierii de aspectele personale, interpersonale și sociale de fenomenele biologice.
Factorii și procesele psihologice ce au rol esențial în apariția și evoluția bolii.
Maladia / boala este o stare a organismului:
Pur biologică.
Doar fenomen psihic.
Doar rezultatul acțiuni fenomenelor socio-culturale.
Un rezultat al acțiunii anilor asupra corpului uman.
În conceptualizarea contemporană a bolii se integrează aspectul biologic, psihologic și cel social.
Modelul bio-psiho-social definește boala ca:
Perturbarea funcțiilor biologice.
Experiență subiectivă rezultată din interacțiunea organismului ca biologic din perspectiva emoționalității și mentalităților persoanei, în relație cu societatea și cultura din care face parte.
Perturbarea funcțiilor psihologice și cele sociale.
Consecință acțiunii factorilor economici.
Modul de comportare față de entitatea morbidă în organism.
Ce include comportamentul uman după complexitate?
Mișcările.
Acțiunile.
Operații și activități.
Doar acțiunile și mișcările.
Mișcările, acțiunile, operațiile și activitățile.
Factorii socio-culturali de importanță majoră în modelarea comportamentului uman sunt:
Afectele.
Sentimentele.
Familia și religia.
Nevoie de apărare.
Sistemul nervos.
Factorii biologici de influență asupra comportamentului uman sunt:
Ereditatea, sistemul nervos și hormonii.
Percepția.
Memoria.
Gândirea.
Motivația.
Factorii psiho-individuali de influență asupra comportamentului uman sunt:
Factorii genetici.
Procesele cognitive, procesele afective și motivațional-voliționale.
Hormonii.
Prietenii.
Familia, societatea, religia.
Ce reprezintă activitatea pentru comportamentul uman?
Acțiuni fizice.
Acțiuni intelectuale.
Acțiune morală.
Doar acțiuni intelectuale și morale.
Acțiuni fizice, intelectuale și morale.
Comportamentul uman după predominanța factorilor de geneză poate fi:
Conștiente sau inconștiente.
Adaptive sau deviante.
Sanogen.
Înnăscute sau dobândite.
Cu risc pentru sănătate.
În funcție de influența asupra sănătății comportamentul uman poate fi:
Adaptiv sau dezadaptat.
Sanogen sau cu risc pentru sănătate.
Mișcări, acțiuni, operații și activități.
Înnăscut.
Dobândit.
Normalitatea în comportamentul uman este explicată prin:
Comportament caracteristic pentru o anumită societate.
Comportament caracteristic unei anumite epoci.
Mod de viață pentru un individ.
Mod de viață pentru o comunitate.
Media statistică, norma socio-culturală, norma individual-colectivă, norma ca adaptivitate și norma medicală
Criteriile de stabilire a normalității sunt:
Perceperea incorectă a realității.
Standarde de comportament neacceptabil.
Nivelul inconstant de funcționare al unui individ de-a lungul timpului
Neadaptare la condițiile comunității.
Normalitatea comportamentală este stabilită de următoarele trăsături:
Neproductivitate și lipsa aptitudinii de a crea.
Incapacitatea de autogestiune și autoperfecțiune.
De a stăpâni mediul și de a face față cerințelor vieții, de a fi capabil să-și limiteze impulsurile, de a conștientiza limitele proprii, de a crea relații cu alte persoane, să se autoperfecționeze etc.
Pierderea contactul cu realitatea retrăgând-se în propria lume și nu se mai poate adapta normelor.
Doina Cosman afirmă că conceptul de normalitate poate fi:
Statistică și socio-culturală, subiectiv-individuală, norma ca adaptivitate și normă medicală.
Normă de comportament înnăscută.
Normă de comportament dobândită.
Normă de comportament cu risc pentru sănătate.
Normă de comportament sanogen.
Norma medicală este raportată la:
Echilibrul complex și dinamic al organismului la mediu, colaborarea armonioasă a diferitor sisteme din organism și adaptivitatea acestora cu ambianța.
Condiția umană.
Păstrarea entuziasmului de viață.
Condițiile modului nesănătos de viață.
Ansamblul acțiunilor în scopul obținerii unui rezultat de semnificație.
Comportamentul sanogen este reprezentat de:
Capacitatea de conștientizare și acceptare a propriei persoane.
Aptitudinea de a crea relații încărcate afectiv.
Productivitatea și creativitatea activităților.
Cunoștințe, valori, convingeri, idealuri, acțiuni legate de menținerea, restabilirea sau îmbunătățirea stării de sănătate.
Starea conflictuală a individului cu mediul social.
Ce este societatea?
Un ansamblu unitar, complex, organic integrat, de relații între oameni, condiție și rezultat al activității acestora de creare a bunurilor materiale și spirituale necesare traiului lor individual și colectiv.
Suma indivizilor care o formează.
Reprezintă doi sau mai mulți indivizi care nu au un sentiment comun de identitate și se influențează reciproc pe baza unui set comun de așteptări referitoare la comportamentul fiecăruia.
O parte componentă a universului.
Totalitatea indivizilor care nu au o caracteristică comună, un statut similar sau nu se află în aceeași situație.
Cine a propus noțiunea de sociologie?
Aristotel.
John Locke.
Auguste Compte.
Platon.
Max Weber.
Ce studiază sociologia?
Diferite aspecte și părți ale realității sociale: factorul uman, grupurile umane.
Caracteristicile generale, abstracte ale comportamentului social, ale relațiilor sociale, grupurilor, colectivităților.
Societatea în totalitatea sa, natura și esența, structura și funcțiile ei, modul în care ea evoluează.
Viațaculturalăaomuluiașacumesteaceastaprezentăînsocietateșiistorie,cuobiectele,ideileși acțiunile sale.
Valorile sociale ale unei comunități speciale.
Ce studiază sociologia medicală?
Alcătuirea corpului uman din punct de vedere biologic, și trăsăturile distincte ale raselor umane, modificarea acestor aspecte biologice pe parcursul evoluției omului.
Modeleledeviațăaleuneisocietăți.
Sănătatea și boala ca experiențe umane, instituțiile sociale din domeniul medical, natura profesii medicale și relațiile medic-pacient
Organismele din punct de vedere structural, al proceselor chimice, al interacțiunilor moleculare, al mecanismelor fiziologice, al dezvoltării și al evoluției.
Problemele teoretice și practice ale medicinei legate de psihologie și problemele psihologice ale oamenilor bolnavi care fac parte din sarcinile diagnosticului, tratamentului și profilaxiei bolilor.
Ce este statutul social?
Punerea în vigoare a drepturilor și îndatoririlor asociate statutului social al individului.
Poziția sau rangul unui individ în cadrul unui grup.
Un proces complex al devenirii omului ca ființă socială, de însușirea unor norme și valori ,al unor roluri sociale.
Proces de plasare a indivizilor în straturi sociale diferite, așezate pe o axa imaginară de la inferior la superior.
Libertatea exprimării.
Ce este rolul social?
Un proces complex al devenirii omului ca ființă socială, de însușire a unor norme și valori ,al unor roluri sociale.
Trecerea unui individ de la un grup la altul situat la același nivel în cadrul structurii sociale.
Dezvoltarea conștiinței sociale a unei persoane.
Enumerați 5 elemente ale rolului social al medicului (conform lui Parsons)
Competență tehnică, universalism, specificitatea funcțională, neutralitatea afectivă, orientarea spre colectivitate
Orientarea spre sine, emotiv, competență managerială, specificitatea statică, curaj
Comportament moral, universalism, emotiv, orientare spre echipă, competență analitică
Neutralitatea afectivă, devotament, sacrificiu, orientare spre echipă, putere.
Putere, îngâmfare, comportament amoral, intolerant, emotiv.
Obediența din partea pacientului presupune:
Concordanță.
Ascultare sau supunere.
Cooperare.
Activitate.
Cooperare mutuală.
Conformitatea din partea pacientului presupune:
Activitate și pasivitate.
Supunere.
Negocierea este:
Proces prin care medicul și pacientul ajung la un compromis.
Proces prin care medicul și pacientul nu ajung la un compromis.
Proces de stabilire a diagnozei.
Stare psihologică.
Dezacord dintre pacient și medic.
Ce prezintă relația paternalistă dintre medic și pacient?
O relație de tip monolog, hotărârea este luată de către medic.
Bolnavul este un subiect responsabil și liber să ia decizii de importanță vitală.
Medicul oferă pacientului toate informațiile relevante privitoare la afecțiunea sa și la opțiunile terapeutice, fără să țină cont de sistemul de valori ale pacientului.
Medicul se comportă ca un prieten al pacientului şi încearcă să îl convingă să aleagă calea “cea mai bună”, ținând cont atât de informațiile şi raționamentul medical, cât şi de sistemul personal de valori al bolnavului.
Interpretarea suferințelor bolnavului.
Care sunt stadiile actului medical?
Anamneza și explorarea simptomelor de către medic, precizarea diagnosticului și decizia în legătură cu tratamentul, complianța la tratament.
Persuasiunea, negocierea, incertitudinea funcțională.
Analize de laborator, decizia în legătură cu tratamentul, noncoplianța la tratament.
Negocierea, comportamentul non-verbal, precizarea diagnosticului.
Acordul informat.
Ce este malpraxis?
Cunoștințe psihologice insuficiente în exercitarea profesiei de medic.
Aderența pacientului la toate recomandările medicului.
Tratament incorect sau neglijent aplicat de către un medic unui pacient, care îi produce acestuia un prejudiciu de orice natură.
Pacientul poate convinge medicul ca un anumit tip de tratament este mai eficient pentru problema sa decât altul.
Respectarea drepturilor pacientului.
Noncomplianța la tratament este:
Procesul prin care medicul și pacientul ajung la un compromis.
Nerespectarea de către pacient, conștient sau inconștient, a recomandărilor terapeutice, sub aspect calitativ sau cantitativ.
Determinarea naturii bolii.
Experiența de boală a pacientului.
Cine a propus modelul tranzacțional al sănătății?
Van Renssellar Poter.
T. Szasz și M. H. Hollender.
T. Parsons.
George Stone.
Hippocrates.
Ce este automedicația?
Trăsătură caracteristică modelului healht-belief (modelul credinței în sănătate).
Tratarea problemelor de sănătate cu medicamente destinate special acestui scop, fără supravegherea unui medic.
Reacția individului la tratament.
Diagnosticarea greșită a unei boli.
Tratamentul greșit al bolii.
Ce este deontologia medicală?
Orientare științifică interdisciplinară, ce se situează la hotarele dintre filosofie, etică, biologie medicină,
Ramură aplicativă a eticii medicale, care dă răspunsuri și soluții practice pentru rezolvarea problemelor etice legate de activitatea medicală,
Științăcestudiazăsănătateașiboalacaexperiențeumane,
Competența, responsabilitatea profesională a medicului și înzestrarea lui cu înalte calități etico- morale.
Domeniu al filosofiei.
Bioetica este:
Domeniu medical ce studiază problemele legate de sănătate și boală.
Domeniu interdisciplinar ce studiază probleme etice legate de sănătate/medicină, cercetare biomedicală, biotehnologii, mediu etc. generate de progresul științific.
Domeniu biologic ce studiază viața din perspectivă etică.
Domeniu biologic ce studiază apariția vieții.
Domeniu ce studiază valorile morale ale omului.
Părintele bioeticii este considerat:
Van Rensselaer Miller
Van Rensselaer Potter
Robert Backer
Immanuel Kant
Socrate
Câte statusuri poate ocupa o persoană?
2 statusuri.
4 statusuri
Un număr de statusuri egal cu numărul de grupuri sociale la care este parte.
Un status.
3 statusuri.
Statutul dobândit este:
Între două sau mai multe roluri exercitate de o persoană.
Cel la care individul ajunge prin propriile eforturi.
Cel deținut de individ în cadrul unei societăți, indiferent de calitățile lui.
Un proces protectiv.
Un proces formal, inconștient și neintenționat.
Statutul atribuit este:
Un proces formal, conștient și intenționat.
Statutul cheie
Exercitarea privilegiilor și îndatoririlor.
Primele teorii ale sociologiei medicale au fost elaborate de către:
T. Parsons, R. K. Merton, Diana Kendall.
Platon, Aristotel, Democrit.
Johanes Kepler, Galileo Galilei, Nicolaus Copernicus.
T. Hobes, J.Loke, B. Spinoza.
B Russel, L. Wittgenstein, K. R. Popper.
Sociologia medicală apare odată cu publicarea operei:
Al doilea sex” de Simone de Beauvoir.
„Le Suicide” de E. Durkheim.
„Principele”Machiavelli.
„Ciuma” A. Camus.
„Noul Organon” F. Bacon.
Noțiunile de statut prescris și statut dobândit au fost dezvoltate de către:
Montesquieu.
Weber.
Merton
N. Miu
R. Linton