1. Lipidele sunt:
a) substanţe organice solubile în apă
b) substanţe neorganice solubile în apă
c) substanţe organice solubile în solvenţi organici
d) omogene după structură
e) substanţe organice insolubile în apă
2. Funcţiile lipidelor
energetică
izolatoare
catalitică
structurală
contractilă
3. Clasificarea structurală a lipidelor:
protoplasmatice
de rezervă
saponifiabile
neutre
nesaponifiabile
4. După rolul biologic lipidele se clasifică în:
structurale
neutre saponifiabile
5. După proprietăţile fizico-chimice lipidele se clasifică în:
amfifile
esenţiale
6. În celulele şi ţesuturile omului predomină următorii acizi graşi:
caprinic
caproic
oleic
palmitic
stearic
7. Pentru organismul uman sunt esenţiali următorii acizi graşi:
lignoсeric
palmitoleic
linolenic
linoleic
8. Care din acizii graşi enumeraţi posedă cea mai mică temperatură de topire?
stearic (С18)
arahidonic (С20:4)
nervonic (С24:1)
palmitic (С16)
oleic (С18:1)
9. Care din acizii graşi enumeraţi posedă cea mai mică temperatură de topire?
lignoceric(C24)
miristic (C14)
butiric (C4)
caprilic (C8)
lauric (C12)
10. Acilglicerolii
sunt constituenţi ai membranelor biologice
sunt esterii glicerolului şi ai acizilor graşi
reprezintă o formă de stocare a energiei
sunt mai grei decât apa şi se dizolvă în ea
sunt derivaţi ai acidului fosfatidic
11. Glicerofosfolipidele:
sunt insolubile în solvenţi organici
sunt componentele membranelor biologice
12. Fosfatidilcolina şi fosfatidiletanolamina:
sunt reprezentanţi ai ceridelor
sunt componenţii principali ai membranelor celulare
reprezintă o rezervă de energie
se deosebesc după sarcina electrică
13. Care din compuşii de mai jos au caracter acid?
lecitinele
cefalinele
fosfatidilserina
trigliceridele
cerebrozidele
14. Compusul chimic:
este derivat al ciclopentanperhidrofenantrenului
este structura colesterolului liber
este structura colesterolului esterificat
este structura acidului biliar
are rol energetic
15. Lipidele sunt componente indispensabile ale raţiei alimentare, deoarece:
asigură aprovizionarea cu acizi graşi esenţiali
asigură absorbţia vitaminelor liposolubile
servesc ca sursă de substanţe proteice
participă la sinteza nucleotidelor
sunt sursă de intermediari pentru sinteza bilirubinei
16. Digestia lipidelor alimentare la adulţi:
are loc în stomac
are loc în duoden
enzimele lipolitice sunt de origine biliară
bila şi sucul pancreatic conţin fosfaţi ce neutralizează HCl al sucului gastric
se digeră doar lipidele emulsionate
17. Scindarea completă a triacilgliceridelor în tractul gastro-intestinal necesită:
lipazele pancreatice şi intestinale
lipoproteinlipaza
fosfolipazele A2, B, C, D
lipaza gastrică
colesterolesteraza
18. Hidroliza lipidelor alimentare duce la formarea:
2-monogliceridelor
acizilor graşi cu catenă scurtă și lungă
numai a acizilor graşi cu catenă scurtă
numai a acizilor graşi cu catenă lungă
bazelor azotate
19. Mecanismele de absorbtie ale lipidelor în tractul gastro-intestinal:
acizii graşi cu catenă scurtă şi glicerolul - prin difuzie simplă
acizii graşi cu catenă lungă şi 2-monogliceridele - prin transport activ
acizii graşi cu catenă lungă, 2-monogliceride, colesterolul - prin difuzie micelară
acizii graşi cu catenă lungă, 2-monogliceride, colesterolul - prin difuzie facilitată
acidul fosfatidic - prin transport pasiv
20. Referitor la micelele lipidice sunt corecte afirmatiile:
se absorb numai în duoden
conţin acizi graşi cu catenă lungă, monogliceride şi colesterol
se absorb în spatiile intervilozitare la nivelul jejunului
conţin glicerol, acizi graşi cu catenă scurtă
sunt secretate în sistemul capilar al enterocitelor
21. Soarta produselor digestiei lipidelor absorbite în intestin:
sunt eliminate în sînge în sistemul venei porta
sunt eliminate în sînge la nivelul venelor hemoroidale
se includ în resinteza lipidelor complexe în enterocite
se includ în resinteza lipidelor complexe în intestinul gros
lipidele resintetizate interacţionează cu apoproteinele şi formează chilomicronii
22. Chilomicronii:
se sintetizează în ficat
se secretă din intestin direct în sînge
apoproteina de bază este apo B48
lipidul predominant este colesterolul
transportă trigliceridele exogene
23. VLDL:
LDL :
contin apoB100
procentul colesterolului este foarte mic
se sintetizează în enterocite
transportă colesterolul spre tesuturi
se formează în plasmă din chilomicroni
25. HDL:
sunt sintetizate si secretate de hepatocite şi enterocite
transportă colesterolul de la ţesuturi spre ficat
transportă colesterolul spre tesuturile extrahepatice
sunt lipoproteine proaterogene
subiecţii cu HDL majorat prezintă un risc aterogen înalt
26. Activarea acizilor graşi (AG) (beta-oxidarea acizilor graşi):
carnitina + ATP + AG → acilcarnitina + ADP
AG + ATP + biotina → acil-AMP + biotin-P
AG + ATP + HS-CoA → acil-CoA + AMP + PPi
AG + ATP + HSCoA + H2O → acil-AMP + HSCoA + AMP +2P
coenzima Q + ATP + AG → acil-CoQ +AMP + 2P
27. Activarea acizilor graşi (AG) (beta-oxidarea acizilor graşi):
este prima etapă a oxidării AG în ţesuturi
se petrece în mitocondrii
reacţia este catalizată de acetil-CoA carboxilază
reacţia este catalizată de acil-CoA sintetaza
activarea este o reacţie reversibilă
28. Transportul acizilor graşi (AG) din citoplasmă în mitocondrii în procesul beta-oxidării:
necesită energie
în proces participă carnitin-acil-transferazele I şi II
sistemul-navetă transportă numai AG activaţi
AG pot fi transportaţi numai în stare liberă
AG sunt transportaţi de malic enzimă
29. Beta-oxidarea acizilor graşi (AG):
se desfăsoară în matricea mitocondriilor
se oxidează AG liberi
se desfăsoară în citotozol
constă în scindarea completă a acil-CoA până la acetil-CoA
malonil-CoA este produsul final de oxidare a acizilor graşi
30. Spirala Lynen (beta-oxidarea) implică desfasurarea unei succesiuni de 4 reacţii. Ordinea lor corectă este:
hidratare, oxidare, dehidratare, clivare
oxidare, dehidratare, reducere, clivare
aditie, oxidare, reducere, hidratare
dehidrogenare, hidratare, dehidrogenare, clivare
dehidrogenare, hidratare, reducere, clivare
31. Transformarea acil-CoA (prima reacţie a beta-oxidarii acizilor graşi):
are loc decarboxilarea substratului
are loc hidratarea substratului
este catalizată de enzima acil-CoA dehidrogenaza NAD+-dependentă
este catalizată de enzima acil-CoA dehidrogenaza FAD-dependentă
are loc dehidratarea substratului
32. Produşii dehidrogenării acil-CoA ( primei reactii a beta-oxidării acizilor graşi) sunt:
acil-CoA + NADH + H+
trans-enoil-CoA + FADH2
cetoacil-CoA + FADH2
hidroxiacil-CoA + NADPH + H+
trans-enoil-CoA + NADH + H+
33. A doua reacţie a beta-oxidării acizilor graşi:
este o dehidratare
este o dehidrogenare
este catalizată de enzima enoil-CoA hidrataza
este catalizată de enzima acil-CoA hidrataza
produsul reacţiei este beta-hidroxiacil-CoA
34. Produsul reacţiei a doua a beta-oxidării acizilor graşi:
enoil-CoA + H2O
beta-hidroxiacil-CoA + NADH + H+
beta-hidroxiacil-CoA
cetoacil-CoA
35. A treia reacţie a beta-oxidării acizilor graşi este:
hidratarea beta-cetoacil-CoA
dehidratarea beta-hidroxiacil-CoA
reducerea beta-cetoacil-CoA
decarboxilarea acil-CoA
dehidrogenarea beta-hidroxiacil-CoA
36. Produşii reacţiei a 3-a a beta-oxidării şi enzima ce catalizează această reacţie:
beta-hidroxiacil-CoA + NADH betahidroxiacil-CoA dehidrogenaza
trans-enoil-CoA + H2O transacilaza
beta-cetoacil-CoA + NADH + H+ hidroxiacil-CoA dehidrogenaza
beta-oxoacil-CoA + FADH2, hidroxiacil-CoA dehidrogenaza
tioacil-CoA + NADH + H+ tioesteraza
37. Selectaţi a 4-a reacţie a beta-oxidării şi enzima ce catalizează această reacţie:
hidroliza beta-cetoacil-CoA cetoacil-CoA hidrolaza
hidratarea beta-cetoacil-CoA cetoacil-CoA hidrataza
dehidratara beta-cetoacil-CoA cetoacil-CoA dehidrataza
scindarea beta-cetoacil-CoA tiolaza
oxidarea beta-cetoacil-CoA cetoacil-CoA oxidaza
38. În rezultatul unei spire de beta-oxidare, acizii graşi suferă urmatoarele modificări:
se oxidează
se reduc
se scurtează cu 4 atomi de carbon
se scurtează cu 2 atomi de carbon
se formează o moleculă de acetil-CoA
39. Câte spire parcurge (1), câte molecule de acetil-CoA (2) şi câte molecule de ATP (3) se formează la oxidarea completă a acidului palmitic (C16):
6 8 131
6 7 114
7 8 130
5 6 121
8 9 143
45. Utilizarea acetil-CoA:
se oxidează în ciclul Krebs
se utilizează pentru sinteza aminoacizilor
se utilizează pentru sinteza acizior graşi
se include în gluconeogeneză
se utilizează în cetogeneză
46. Oxidarea acizilor graşi polinesaturaţi necesită:
prezenţa cis-Δ3-trans-Δ2-enoil-CoA-izomerazei
prezenţa trano moleculă de FAD suplimentară
o moleculă de HSCoA suplimentară
o moleculă de NAD+ suplimentară
randamentul energetic este acelaşi ca şi la oxidarea acizilor graşi saturaţi
Corpii cetonici sunt următorii compuşi:
acetona, acidul acetic, acidul beta-hidroxibutiric
acidul acetoacetic, acidul valerianic, acidul lactic
acidul beta-hidroxibutiric, acidul piruvic, acidul malic
acetona, acidul acetoacetic, acidul beta-hidroxibutiric
acidul beta-aminobutiric, acidul fumaric, acidul acetic
Referitor la compusul CH3-CO-CH2-COOH sunt corecte afirmaţiile:
este un corp cetonic
compusul reprezintă acidul acetoacetic
s e utilizează în ficat
se sintetizează în ţesuturile extrahepatice
concentraţia sangvină a compusului este micşorată în diabetul zaharat
Beta-hidroxi-beta-metilglutaril-CoA poate fi utilizat pentru:
sinteza corpilor cetonici
sinteza aminoacizilor
beta-oxidare
sinteza colesterolului
sinteza glucozei
Utilizarea corpilor cetonici în ţesuturi
sunt utilizaţi doar de ficat
sunt utilizaţi eficient de miocard, creier, muşchii scheletici ca sursă de energie
necesită prezenţa aspartatului
pot fi convertiţi în piruvat, apoi în glucoză
acumularea lor conduce la cetoacidoză
Afirmaţii corecte referitor la corpii cetonici:
în inaniţie prelungită creierul utilizează corpi cetonici
nivelul corpilor cetonici se măreşte în fenilcetonurie
concentraţia corpilor cetonici este scazută în diabetul zaharat insulino-dependent
în inaniţie corpii cetonici sunt combustibil excelent pentru miocard
concentraţia corpilor cetonici este scazută în boala Hartnup
Cetonemia:
poate apărea în inaniţie
poate fi generată de o dietă săracă în lipide
este determinată de o raţie bogată în glucide
este cauzată de sinteza sporită a corpilor cetonici în ficat
este determinată de utilizarea intensă a corpilor cetonici în ţesuturi
Referitor la acetoacetat sunt corecte afirmaţiile:
spontan prin decarboxilare generează acetona
poate fi redus la beta-hidroxibutirat
se sintetizează din malonil-CoA
sinteza lui are loc in citozol
se utilizează ca substrat energetic în ficat
Deosebirile dintre oxidarea şi biosinteza acizilor graşi:
sinteza acizilor graşi are loc în mitocondrii, iar oxidarea - în citozol
la sinteza acizilor graşi intermediarii sunt legaţi de ACP, iar la oxidare - cu HSCoA
la oxidare se utilizează NAD+ şi FAD, la sinteză - NADPH
enzimele beta-oxidării sunt asociate în complex polienzimatic, iar enzimele sintezei - nu
la sinteză participă restul malonil, iar la beta-oxidare - nu
Biosinteza acizilor graşi:
are loc în mitocondrii
enzimele sintezei sunt organizate în complex polienzimatic
enzimele nu sunt predispuse la asociere
în reacţiile de oxido-reducere participă NADPH
ca donator de H se utilizează NADH
Sintaza acizilor graşi:
este un complex multienzimatic
catalizează reacţiile sintezei acizilor graşi, cu excepţia formării malonil-CoA
conţine proteina purtătoare de acil (ACP)
reprezintă un tetramer enzimatic
conţine două grupări -OH la care se leagă intermediarii biosintezei
57. Biosinteza triacilglicerolilor:
are loc exclusiv în ţesutul adipos
se intensifică în inaniţie
se amplifică în diabetul zaharat tipul I
este activată de insulină
depozitarea trigliceridelor în ţesutul adipos este nelimitată
58. Glicerol-3-fosfatul se formează
prin fosforilarea glicerolului sub acţiunea enzimei glicerol fosforilaza
prin fosforilarea glicerolului sub acţiunea enzimei glicerol kinaza
prin reducerea dihidroxiaceton-fosfatului
prin reducerea gliceraldehid-3-fosfatului
în ţesutul adipos - se obţine exclusiv prin fosforilarea glicerolului
În procesul de biosinteză a tracilglicerolilor acidul fosfatidic:
se acilează sub acţiunea transacilazei şi se transformă în triglicerid
se fosforilează sub acţiunea kinazei şi se transformă în lecitină
se hidrolizează sub acţiunea fosfatazei şi se transformă în diglicerid
se esterifică sub acţiunea esterazei şi se transformă in diacilglicerol
pierde acidul gras din poziţia II şi se transformă în lizolecitina
60. Intermediarul comun în sinteza trigliceridelor şi a fosfatidelor:
monoglicerid
UDP-diglicerid
acidul fosfatidic
CDP-diglicerid
acidul fosforic
61. Biosinteza colesterolului:
are loc numai în ficat
necesită NADPH
substrat serveşte acetil-CoA
substraturi servesc succinil-CoA şi glicina
viteza sintezei nu depinde de aportul alimentar de colesterol
62. Reacţia reglatoare în sinteza colesterolului este:
generarea acetoacetil-CoA
formarea beta-hidroxi-beta-metilglutaril-CoA (HMG-CoA)
ciclizarea scualenului
formarea 5-pirofosfomevalonatului
sinteza acidului mevalonic din HMG-CoA
63. Reglarea biosintezei colesterolului:
enzima reglatoare este beta-hidroxi-beta-metilglutaril-CoA-sintaza
enzima reglatoare este beta-hidroxi-beta-metilglutaril-CoA-reductaza
enzima reglatoare este activată de colesterol şi de acidul mevalonic
insulina activează enzima reglatoare prin defosforilarea ei
insulina activează enzima reglatoare prin fosforilarea ei
64. Vitaminele liposolubile:
includ acidul ascorbic, biotina, acidul folic, acidul pantotenic
includ vitaminele A,E, K şi D
nu se depozitează în organismul uman
se acumulează în ţesutul muscular
includ tiamina, riboflavina, piridoxina
Vitamina A:
include α-, β-, γ- şi δ-tocoferolii
include retinolul, retinalul şi acidul retinoic
este coenzimă a carboxilazei acidului glutamic din componenţa factorilor coagulării II, VII, IX şi X
posedă acţiune antihemoragică
se depozitează în ţesutul muscular
Vitamina E:
este cel mai potent antioxidant neenzimatic natural
se depozitează în cantităţi mari în ţesutul osos
67. Vitamina K:
vicasolul este forma vegetală a vitaminei K
tratamentul cu antibiotice provoacă hipovitaminoza K
posedă acţiune anticoagulantă
68. Vitamina D:
nu se sintetizează în organismul uman
poate fi atât de origine animală, cât şi de origine vegetală
este derivat al glicerolului
se poate depozita în organismul omului (ficat)
colecalciferolul este de origine vegetală
Metabolismul vitaminei D:
se sintetizează în piele sub acţiunea razelor ultraviolete
forma activă a vitaminei D este colecalciferolul
forma activă este calcitriolul
calcitriolul se sintetizează în piele prin hidroxilarea colesterolului
formarea calcitriolului este inhibată de hormonii tiroidieni
70. Calcitriolul:
este vitamina D de origine vegetală
se sintetizează prin două hidroxilări consecutive în ficat şi în rinichi din colecalciferol
contribuie la reglarea calcemiei şi a fosfatemiei
inhibă biosinteza proteinei ce asigură absorbţia Ca2+ din intestin
acţionează prin AMPc
71. Funcţiile biologice ale proteinelor:
coenzimatică
plastică
de transport
imunologică
Funcţiile biologice ale proteinelor:
antigenică
genetică
reglatoare
73. Valoarea biologică a proteinelor este determinată de aminoacizii indispensabili:
alanină
triptofan
acid glutamic
fenilalanină
serină
74. Valoarea biologică a proteinelor este determinată de aminoacizii indispensabili:
asparagină
cisteină
metionină
prolină
75. Selectaţi aminoacizii semidispensabili:
asparagina
histidina
glicina
arginina
fenilalanina
76. Bilanţul azotat pozitiv:
denotă că cantitatea azotului îngerat este mai mare decît a celui eliminat
arată predominarea proceselor de degradare a proteinelor faţă de cele de biosinteză
este caracteristic pentru copii, adolescenţi şi gravide
este caracteristic pentru adulţii sănătoşi
este caracteristic pentru persoanele de vîrsta a treia
77. Bilanţul azotat negativ:
denotă că cantitatea azotului îngerat este mai mică decît a celui eliminat
este caracteristic pentru persoanele de vârsta a treia
78. Bilanţul azotat echilibrat:
este caracteristic pentru persoanele de vîrsta a trei
79. Rolul HCl în digestia proteinelor:
activează tripsinogenul
activează chimotripsinogenul
сreează рН optimal pentru acţiunea pepsinei
creează рН optimal pentru acţiunea carboxipeptidazelor
denaturează parţial proteinele alimentare
80. Rolul HCl în digestia proteinelor:
posedă acţiune antimicrobiană
este emulgator puternic
activează transformarea pepsinogenului în pepsină
inhibă secreţia secretinei
stimulează formarea lactatului în stomac
81. Proprietăţile pepsinei:
pepsina este secretată sub formă de pepsinogen de celulele principale ale mucoasei stomacale
pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este 3,0-4,0
pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este 1,5-2,5
activarea pepsinei are loc prin fosforilare
activarea pepsinogenului constă în scindarea de la capătul N-terminal a unei peptide (42 de aminoacizi)
82. Pepsina:
scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă grupările -NH2 ale Phe, Tyr, Trp
acţionează asupra tuturor legăturilor peptidice
scindează legăturile peptidice din keratine, histone, protamine şi mucopolizaharide
scindează proteinele până la aminoacizi liberi
este o endopeptidază
83. Tripsina:
este secretată sub formă de tripsinogen inactiv
este o aminopeptidază
este o carboxipeptidază
activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea enterokinazei şi a tripsinei
pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 7,2-7,8
84. Chimotripsina:
este secretată de celulele principale ale mucoasei stomacale în formă de chimotripsinogen inactiv
este secretată de pancreasul exocrin în formă activă
activarea chimotripsinogenului are loc în pancreas
activarea chimotripsinogenului are loc sub acţiunea tripsinei şi a chimotripsinei prin proteoliza limitată
85. Carboxipeptidazele:
sunt secretate sub formă de zimogeni de pancreasul exocrin
sunt secretate de celulele mucoasei intestinale
scindează aminoacizii de la capătul N-terminal
sunt exopeptidaze
sunt endopeptidaze
86. Aminopeptidazele:
posedă specificitate absolută de substrat
sunt secretate de pancreasul exocrin
scindează aminoacizii de la capătul C-terminal
87. Absorbţia aminoacizilor (AA):
AA sunt absorbiţi prin difuzie simplă
la transportul AA are loc simportul AA şi a Na+
la transportul AA are loc antiportul AA şi a Na+
la transportul AA participă Na+ ,K+ -АТP-aza
la transportul AA participă GTP-sintaza
88. Absorbţia aminoacizilor (AA):
are loc in stomac si în intestinul gros
are loc in intestinul subţire
este dependentă de concentraţia Na+
este dependentă de concentraţia Ca+ +
exista sisteme specifice de transport pentru AA înrudiţi structural
Căile generale de degradare a aminoacizilor:
dezaminarea
transsulfurarea
transaminarea
decarboxilarea
transamidinarea
90. Tipurile de dezaminare a aminoacizilor:
reductivă
intramoleculară
hidrolitică
oxidativă
omega-dezaminare
91. Dezaminarea aminoacizilor (DA):
DA intramoleculară este caracteristică pentru toţi aminoacizii
DA oxidativă conduce la formarea alfa-cetoacizilor şi a amoniacului
toţi aminoacizii se supun DA oxidative directe
în rezultatul DA intramoleculare se obţin alfa-cetoacizi şi amoniac
DA reprezintă calea principală de sinteză a aminoacizilor dispensabili
Dezaminarea oxidativa directa a acidului glutamic:
are loc sub acţiunea enzimei glutamat oxidaza
are loc sub acţiunea enzimei glutamat dehidrogenaza
este un proces ireversibil
coenzimele sunt NAD+ şi NADP+
coenzimele sunt FAD şi FMN
93. Glutamat dehidrogenaza:
este o enzimă din clasa hidrolazelor
este o enzimă din clasa oxidoreductazelor
în calitate de coenzime utilizează FAD şi FMN
este o enzimă din clasa liazelor
activitatea glutamat dehidrogenazei nu se reglează
94. Transaminarea aminoacizilor (TA):
reprezintă transferul grupării -NH2 de la un alfa-aminoacid la un alfa-cetoacid
este o etapă a transdezaminării aminoacizilor
Glu, Asp şi Ala nu se supun TA
numai Gln, Asn şi Ala se supun TA
95. Transaminazele aminoacizilor:
sunt enzime din clasa izomerazelor
reacţiile catalizate de transaminaze sunt reversibile
toate transaminazele posedă specificitate absolută pentru substrat
specificitatea transaminazelor este determinată de coenzimă
coenzimele transaminazelor sunt piridoxalfosfatul şi piridoxaminfosfatul
96. COOH-CH2-CHNH2-COOH + COOH-CH2-CH2-CO-COOH ↔ COOH-CH2-CO-COOH + COOH-CH2-CH2-CH NH2-COOH
este reacţia de transaminare a alaninei
este reacţia de transaminare a aspartatului
e catalizată de alaninaminotransferaza (ALT)
e catalizată de aspartataminotransferaza (AST)
în rezultatul reacţiei se formează piruvat şi glutamat
CH3-CHNH2-COOH + COOH-CH2-CH2-CO-COOH ↔ CH3-CO-COOH + COOH-CH2-CH2-CHNH2-COOH
este reacţia de dezaminare directă a aspartatului
în rezultatul reacţiei se formează oxaloacetat şi glutamat
98. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor (transdezaminarea):
este principala cale de sinteză a aminoacizilor dispensabili
în prima etapă are loc transaminarea aminoacidului cu alfa-cetoglutaratul
în etapa a doua are loc dezaminarea oxidativă a acidului glutamic
la dezaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NADPH+H+
99. Alaninaminotransferaza (ALT):
catalizează reacţia de transaminare dintre glutamină şi piruvat
catalizează reacţia de transaminare dintre alanină şi alfa-cetoglutarat
activitatea serică a ALT creşte în hepatitele acute şi cronice, hepatopatiile toxice
are valoare diagnostică înaltă în infarctul miocardic
în afecţiunile hepatice activitatea serică a ALT scade
100. Aspartataminotransferaza (AST):
catalizează reacţia de transaminare dintre glutamină şi oxaloacetat
catalizează reacţia de transaminare dintre aspartat şi alfa-cetoglutarat
activitatea serică a AST creşte semnificativ în formele grave ale afecţiunilor hepatice
în infarctul miocardic activitatea serică a AST atinge valori maximale în 24-48 ore
în infarctul miocardic şi afecţiunile hepatice activitatea serică a AST scade
101. Decarboxilarea aminoacizilor:
este reacţia de înlăturare a grupării -COOH din aminoacizi în formă de CO2
este un proces reversibil
coenzima decarboxilazelor AA este piridoxalfosfatul (derivatul vitaminei B6)
toţi aminoacizii se supun tuturor tipurilor de decarboxilare
în rezultatul alfa-decarboxilării se obţin aminele biogene
102. Reacţia chimică:
e alfa-decarboxilare
e omega-decarboxilare
este reacţia de formare a histaminei
este reacţia de formare a serotoninei
produsul reacţiei posedă acţiune vasoconstrictoare
103. Reacţia chimică:
este reacţia de sinteză a triptaminei
este o reacţie de decarboxilare a alfa-cetoacizilior
produsul reacţiei inhibă secreţia de HCl în stomac
produsul reacţiei posedă acţiune vasodilatatoare
produsul reacţiei este mediator în reacţiile alergice şi inflamatorii
104. Reacţia chimică:
e reacţia de decarboxilare a triptofanului
e reacţia de decarboxilare a tirozinei
105. Reacţia chimică:
produsul reacţiei poseda acţiune vasodilatatoare
produsul reacţiei contribuie la secreţia de HCl în stomac
produsul reacţiei participă la reglarea temperaturii, tensiunii arteriale, respiraţiei
produsul reacţiei este mediator în SNC
106. Reacţia chimică:
este reacţia de formare a dopaminei
este reacţia de formare a tiraminei
produsul reacţiei este precursorul noradrenalinei şi al adrenalinei
107. Reacţia chimică:
NH2 NH2 | | HOOC - CH- (CH2)2 - COOH → CH2 - (CH2)2 - COOH + CO2
este catalizată de enzima glutamatcarboxilaza
este catalizată de enzima glutamatdehidrogenaza
produsul reacţiei este acidul gama-aminobutiric (GABA)
produsul reacţiei este mediator activator în SNC
produsul reacţiei este utilizat în tratamentul epilepsiei
108. Precursorul histaminei:
triptofanul
tirozina
aspartatul
109. Serotonina se sintetizează din:
histidină
glutamat
tirozină
110. Produsele finale ale scindării proteinelor simple:
CO2
NH3
CO
H2O
acidul uric
Amoniacul se obţine în următoarele procese:
ciclul Krebs
beta-oxidarea acizilor graşi
dezaminarea aminoacizilor
glicoliză
degradarea nucleotidelor purinice şi pirimidinice
112. Amoniacul se obţine în următoarele procese:
transaminarea aminoacizilor
neutralizarea aminelor biogene
putrefacţia aminoacizilor în intestin
gluconeogeneză
oxidarea corpilor cetonici
113. Reacţia chimică:
este o reacţie de dezintoxicare temporară a amoniacului
are loc doar în ficat şi în rinichi
este catalizată de glutaminsintetaza
compusul obtinut în reactia prezentată este unica formă de transport al NH3 de la ţesuturi spre ficat şi rinichi
compusul obtinut în reactia prezentată este forma finală de dezintoxicare a amoniacului
114. Ureogeneza:
are loc exclusiv în ficat
are loc în rinichi
este sinteza acidului uric
decurge parţial în citoplasmă, iar parţial în mitocondrii
este mecanismul de dezintoxicare finală a NH3
115. Ureogeneza:
este sinteza de NH3
necesită consum de energie
are loc în toate ţesuturile
ureea este compus toxic
ureea este sintetizată în ficat şi eliminată cu urina
117. Enzimele ciclului ureogenetic:
asparaginaza
asparaginsintetaza
argininosuccinatsintetaza
argininosuccinatliaza
arginaza
118. Câte molecule de ATP sunt necesare pentru sinteza unei molecule de uree?
1
2
3
4
5
119. Câte legături macroergice sunt utilizate la sinteza a 200 molecule de uree?
200
400
600
800
1000
120. Ciclul ureogenetic (prima reacţie):
debutează cu formarea carbamoilfosfatului
sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamatul
sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamina
pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o legătură macroergică
carbamoilfosfatul este un compus macroergic
121. NH3 este utilizat:
la sinteza aminoacizilor esenţiali
la sinteza corpilor cetonici
în aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului
la sinteza glutaminei şi a asparaginei
la formarea sărurilor de amoniu
122. NH3 este utilizat la sinteza:
ureei
acidului uric
acetonei
beta-hidroxibutiratului
acetoacetatului
123. Glutamatdehidrogenaza face parte din:
hidrolaze
ligaze
oxidoreductaze
liaze
izomeraze
124. Produsele finale de dezintoxicare a NH3:
glutamina
ureea
sărurile de amoniu
125. Conexiunea dintre ciclul ureogenetic şi ciclul Krebs:
ciclul Krebs furnizează NADPH necesar pentru sinteza ureei
ciclul Krebs asigură sinteza ureei cu ATP
intermediarul comun al ciclurilor este fumaratul
fumaratul din ciclul Krebs este utilizat pentru sinteza ureei
intermediarul comun al ciclurilor este aspartatul