Câmpul protetic în edentaţia totală se subîmparte în:
spaţiul Ney
zona funcţională
zona glandulară
zona de sprigin
zona papilei incisivale
Zona de spriginîn în edentaţia totală la maxilă include:
regiunea inserţiei muşchiului buccinator
tuberozităţile maxilare
regiunea liniei “Ah”
palatul dur
procesele alveolare
Componentele protezei totale:
elemente de menţinere şi stabilizare
şeile protezei
dinţi artificiali
conectorul principal
conectorii secundarii
Proteza totală poate fi confecţionată din:
acrilate termopolimerizabile de culoare roză
aliajele argintului
acrilate autopolimerizabile
acrilate termopolimerizabile fără coloranţi
acrilate elastice
Baza protezei totale este prezentată de:
dinţii artificiali
conectorii secundari
conectorii parţiali
Gravarea liniei americane pe modelul definitiv în edentaţia totală prevede crearea:
Unei făşii cu lăţimea de 1,0 mm
Unei făşii cu lăţimea de 2,0 mm
Unei făşii cu lăţimea de 3,0 mm
Unei făşii cu adîncimea de 1,0 mm
Unei făşii cu adîncimea de 1,5 mm
Lingurile amprentare individuale se confecţionează din:
acrilate termopolimerizabile
ceară de bază
materiale amprentare siliconice
ghips
Deosebim următoarele varietăţi de amprente funcţionale:
pasive la mandibulă
pasive la maxilă
diferenţiate
compresive
decompresive
La absenţa totală a dinţilor au loc următoarele modificări în sistemul stomatognat:
agravarea actului de respiraţie
activarea procesului de reducţie a scheletului cranio-facial
activarea procesului de reducţie a ţesuturilor moi ce acoperă scheletul cranio-facial
activarea funcţiei muşchilor oro-faciali
activarea funcţiei muşchilor mobilizatori ai mandibulei
Reducţia pronunţată a scheletului facial în edentaţiile totale are loc în următoarele zone:
în etajul superior al feţei
în etajul mediu al feţei
în etajul inferior al feţei
în zona laterală stînga
în zona laterală dreapta
Cîmpul protetic în edentaţia totală la maxilă este prezentat de:
valul palatin
bolta palatină
tuberculii piriformi
Tipurile de atrofie ale maxilei şi mandibulei în edentaţiile totale se clasifică:
la maxilă după Schroder
la maxilă după Agapov
la mandibulă după Koller
la mandibulă după Rubinov
la maxilă şi mandibulă după Ghelman
Metode de fixare a protezelor totale:
mecanice
biomecanice
trainice
fizice
provizorie
Williams după corelaţia dintre forma feţii şi forma dinţilor deosebeşte:
dinţi fără formă geometrică
dinţi triunghiulari
dinţi patraţi
dinţi în baionetă
dinţi ovoidali
conectorul secundar
conectorul intermediar
proteza totală şei nu are
Sangiuolo grupează toate varietăţile cîmpului protetic edentat total în următoarele clase pentru ambele maxilare:
substratul osos este bine exprimat
substratul osos are un grad de exprimare mediu
substratul osos are un grad de atrofie mărit (avansat)
substratul osos are o formă ovoidală
substratul osos are o formă triunghiulară
Rîndaşu clasifică procesele alveolare edentate total în:
late
înguste
retentive
neretentive
neutre
Liniile de orientare ce se trasează pe modelul definitiv la maxilă în edentaţia totală:
linia mijlocului procesului alveolar
linia mediană
linia rugiilor palatine
linia retromolară
linia ce marchează fibromucoasa activ mobilă
Aparatele necesare pentru realizarea modelului:
şlif motor
vacum-malaxor
masă vibratorie
micromotor
chiuvetă
Materiale din care pot fi confecţionate modelele funcţionale în edentaţiile totale:
ceară de modelare
materiale siliconice
masă termorezistentă (refractară)
ghips medical
Pentru prelucrarea mecanică a lingurii individuale acrilice e necesar de instrumente abrazive:
perii de puf
petre de carborund
freze metalice
discuri de carborund
perii aspre
Bordurile de ocluzie în edentaţiile totale trebuie să corespundă cerinţelor:
înălţimea de 10-12mm în regiunea frontală
înălţimea de 10-12mm în regiunea laterală
lăţimea de 6-8mm în regiunea frontală
lăţimea de 5-6mm în regiunea frontală
înălţimea în regiunea laterală de 6-8mm
Indicaţi materialele din care se confecţionează protezele totale:
aliaje crom-cobalt
acrilate fluide (prin injectare)
compozite
Pentru montarea dinţilor după metoda Gysi, Vasiliev, Katz e necesar ca relaţiile intermaxilare centrice să fie apreciate cu:
borduri de ocluzie acrilice
borduri de ocluzie de ceară
borduri de ocluzie din material amprentar termoplastic
borduri de ocluzie din ghips
toate variantele susnumite posibile de utilizat
Schimbul cerii pe acrilat la confecţionarea protezei totale se efectuiază prin:
aplicarea valului pregătit din acrilat în tipar
aplicarea plăcii pregătite din acrilat în tipar
metoda injectării
aplicarea pulberii din acrilat
metodele susnumite nu se utilizează la proteza totală
Metodele moderne de confecţionare a bazei protezei totale:
metoda manuală
aplicarea strat cu strat a acrilatului fotopolimerizabil
aplicarea acrilatului termopolimerizabil la stadia de nisip umectat
metoda injectării acrilatului special
aplicarea pe straturi a acrilatului autopolimerizabil
La realizarea arcadelor dentare în protezele totale se folosesc dinţii:
diatorici (molari şi premolari) din porţelan
cu butoane sau crampoane (frontali) din porţelan
acrilici (frontali şi laterali)
speciali
din compozite semiprefabricaţi
Parametrii articulatorului universal sînt:
prezenţa a două articulaţii
unghiul de înclinare sagitală a pantei tuberculilor articulari 17
unghiul de înclinare sagitală a pantei tuberculilor articulari 33
prezenţa triunghiului Bonwill
posibilitatea efectuării mişcărilor mandibulare numai în plan sagital
Particularităţile articulatorului individual sînt:
efectuarea mişcărilor numai în plan vertical
posibilitatea fixării modelului maxilei în raport cu particularităţile articulaţiei temporo-mandibulare şi planul Frankfurt
unirea ramei superioare şi inferioare are loc printr-o balama
se fixează în articulator întîi modelul mandibulei apoi a maxilei
posibilitatea reglării unghiului de înclinare a tuberculilor articulari
Cîmpul protetic edentat total este împărţit în:
zona de tracţiune
zona torusului palatin
zona planşeului bucal
zona de sprijin
zona de succiune
Zona de sprijin a cîmpului protetic edentat total la maxilă este prezentată de:
crestele alveolare edentate total şi tuberozităţile maxilare
proeminenţile zigomatice
torusul palatinal
Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular în edentaţiile totale sînt:
zonele tuberculilor piriformi
zonele linguale şi vestibulare laterale
zonele centrale şi laterale ale crestelor alveolare
zona centrală a crestei alveolare
zonele centrale - linguală şi labială
Menţinerea protezei totale pe cîmpul protetic la maxilă se realizează datorită:
succiunei
greutăţii protezei
deglutiţiei
adeziunei
respiraţiei corecte
Din regulile generale de montare a dinţilor în edentaţiile totale după Gysi fac parte:
dinţii laterali superiori se montează cu zona cervicală pe centrul procesului alveolar
dinţii laterali inferiori se montează în zona cervicală pe centrul apofizei alveolare
dinţii frontali superiori se montează în afara centrului procesului alveolar
dinţii frontali inferiori se montează pe centrul procesului alveolar
dinţii frontali la ambele maxilare se montează strict vertical
Din liniile de orientare trasate pe modelul definitiv al mandibulei în edentaţia totală fac parte:
liniile ce împart în două jumătăţi tuberculii piriformi
linia transversală trasată pe centrul procesului alveolar din zona frontală
marcarea limetelor tuberculilor piriformi
marcarea contururilor proceselor alveolare
După înălţimea marginelor deosebim amprente funcţionale:
de succiune
fiziologice
anatomice
propriu zise
parţiale
După gradul de compresie a mucoasei amprentele funcţionale pot fi:
de compresie
de dispovărare
de tracţiune
La corectarea lingurilor amprentare individuale se utilizează teste funcţionale:
după Herbst
cu amplitudă mică
cu amplitudă medie
cu amplitudă mare
intensive
Adaptarea lingurii amprentare individuale prevede:
aducerea marginilor pînă la un contact intim cu mucoasa pasiv mobilă
aducerea marginilor pînă la fundul de sac
realizarea grosimei marginilor conform volumului fundului de sac
grosimea marginilor nu are importanţă
eliberarea frenurilor şi a plicelor
Modelarea funcţională a marginilor amprentei funcţionale în edentaţia totală se efectuează prin tehnici:
modelări efectuate manual de medic
modelări efectuate de pacient la comanda medicului
modelări efectuate sinestătător de pacient
modelări mixte
modelări instrumentale
Examenul clinic subiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:
motivaţia
gnatodinamometria
istoria actualei maladii
istoria vieţii
inspecţia
Examenul clinic obiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:
palparea
radiografia
miotonometria
Examenul clinic al apofizelor alveolare edentate se va efectua prin:
radiografia panoramică
palpare
inspecţie
studiul pe modelul diagnostic
aprecierea densităţii ţesutului osos
La examenul clinic al mucoasei bucale se va studia mucoasa:
activ mobilă
pasiv mobilă
dură
elastică
imobilă
Mucoasa activ mobilă a cavităţii orale acoperă:
palatul moale
planşeul bucal
buzele
Mucoasa imobilă a cavităţii orale acoperă:
limba
obrajii
Din metodele paraclinice de examinare a musculaturii zonei maxilo-faciale fac parte:
electromiografia
gnatosonia
Din metodele radiografice de studiu a articulaţiei temporo-mandibulară fac parte:
tomografia
artrografia
cineradiografia
electroradiografia
teleradiografia
Deosebim următoarele grade de mobilitate patologică a dinţilor:
I
II
III
IV
V
La investigarea microcurenţilor electrici în cavitatea bucală se utilizează:
microampermetrul
potenţiometrul
miotonometrul
gnatodinamometrul
fagodinamometrul
Din metodele dinamice (funcţionale) de determinare a eficienţii masticatorii fac parte metodele elaborate de:
Agapov
Rubinov
Oxman
Ghelman
Mamlok
Înregistrarea contactelor dento-dentare la examenul relaţiilor ocluzale statice între arcadele dentare se efectuiază:
vizual
cu hîrtie de articulare
cu plăcuţe de ceară ramolită
cu creionul simplu
cu creionul chimic
Din metodele statice de determinare a eficienţii masticatorii fac parte metodele elaborate de.
Principiul profilactic de tratament protetic prevede:
profilaxia locală
profilaxia respiraţiei nazale
profilaxia generală
profilaxia obiceiurilor vicioase
profolaxia tabacismului
Edentaţia parţială ca formă nozologică a afecţiunelor sistemului stomatognat poate fi:
fără micşorarea dimensiunei verticale de ocluzie
cu micşorarea dimensiunei verticale de ocluzie
cronică
acută
exagerată
Din formele nozologice ale sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:
edentaţia totală
edentaţia parţială
abraziunea fiziologică a dinţilor
abraziunea patologică a dinţilor
pulpitele
Din simptomele subiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:
durerea
deriglări fizionomice
absenţa parţială a dinţilor
absenţa totală a dinţilor
deriglări de masticaţie
Din simptoamele obiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:
prăbuşirea buzei superioare
prezenţa breşelor arcadelor dentare
discromiile dentare
respiraţia orală
Simptoamele exobucale ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic se v-or manifesta prin:
asimitrii faciale
deriglări de formă a nasului
prăbuşirea buzelor
modificarea unghiurilor mandibulei
modificări de culoare a feţii
Exobucal la examenul pacientului în clinica de protetică dentară prin palpare se pot examina:
starea muşchiului digastricus
starea muşchilor pterigoidieni interni
starea muşchilor limbii
ganglionii limfatici cervicali superficiali
inserţia inferioară a muşchilor temporali
Simptomele de bază ale edentaţiei totale sunt:
tulburări masticatorii şi fizionomice
tulburări auditive
tulburări fonetice şi psihice
tulburări gustative şi de temperatură
tulburări de deglutiţie
Atrofia maxilarelor poate fi:
trapezoidală
simetrică
ovală
asimetrică
triunghiulară
Atrofia şi rezorbţia maxilarelor edentate total are loc:
centrifugă la mandibulă
centrifugă la maxilar
centripetă la mandibulă
centripetă la maxilar
centrifugă şi centripetă la ambele maxilare
Zona de sprijin a cîmpului protetic la maxilă este prezentată de:
tipul fibromucoasei
Zonele funcţionale ale cîmpului protetic la maxilă sînt:
zona crestelor alveolare
zona vestibulară
zona distală
zona anterioară
Zona vestibulară funcţională la maxilă se împarte în:
spaţiul retrozigoimatic
spaţiul caninilor şi dinţilor laterali
spaţiul incisivilor
spaţiul vestibular lateral
spaţiul vestibular labial
Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular sînt:
zonele centrale- linguală şi labială
Gradul de adeziune a protezei totale depinde de:
corespunderea fidelă a suprafeţei mucosale a protezei cîmpului protetic
modul de amprentare
stratul de salivă dintre suprafaţa mucosală a protezei şi cîmpul protetic
DVO
vechimea protezelor
Metodele de fixare a pratezelor totale:
biofizice
standarte
Ce muşchi periprotetici au acţiunea de dislocare a protezei toatle la maxilă:
m. maseterici
m.zigomatici
m. temporali
m. ridicători a buzei superioare
m.canini
Zona funcţională vestibulară la maxilă se împarte în:
spaţiul retrotuberozităţilor maxilare
spaţiul retrozigomatic
spaţiul anterior-posterior
Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular edentat total:
zona tuberculilor piriformi
zona vestibulară centrală
zona vestibulară laterală
zona exostoazelor apofizelor alveolare
zona coamei apofizei alveolare
Menţinerea protezei totale pe cîmpul protetic se realizează prin următoarele mijloace:
greutatea protezei
succiunea
deglutiţia
adeziunea
Amprenta preliminară în edentaţia totală se obţine cu linguri:
standarte totale
individuale
bimaxilare
unilaterale
Lingurile individuale se confecţionează din:
ceară
materiale amprentare termoplastice
aliajele metalelor
acrilate
propriuzise
de succesiune
diferenţiale
La corectarea lingurilor individuale se utilizează probe funcţionale:
Adaptarea lingurii individuale prevede:
Modelarea funcţională a marginilor amprentei funcţionale se efectuează prin tehnici:
DVO la edentatul total se determină cu metodele:
fiziologică
anatomică
anatomo-fiziologică
electronică
antropometrică