C. M. Tehnica rezecţiei modelante a crestei alveolare constă în:
Incizia fibromucoasei în lungul crestei alveolare;
Decolarea lambourilor muco-periostale;
Rezecţia osoasă cu ciupitoarele de os;
Şlefuirea osului cu freze, raşpa etc.;
Șlefuirea osului cu scalerul.
C. M. Rezecţiile modelante a hiperostozelor pot fi în diferite zone ale maxilarelor şi anume:
în hiperostozele tuberozitare;
în hiperostozele alveolare inferioare în regiunea distală;
Torusul palatin;
Torusul mandibular;
Procesul stiloid.
C. M. Înălţarea crestelor alveolare este indicată în:
Orice caz când se presupune confecţionarea unei proteze totale;
În cazuri de atrofie extremă de creastă alveolară;
Dispariţia oricărui relief de creastă alveolară şi imposibil de a proteza;
Lipsa posibilităţilor de adâncire a şanţurilor periosoase;
Toate răspunsurile sunt corecte.
C. M. Metodele de înălţare a crestelor alveolare pot fi efectuate cu o incizie transversală pe linia mediană şi formare unui tunel între os şi mucoperiost, însă materialul de creştere poate fi:
Benzpiren;
Acrilat (aloplastic);
Transplant de os (xenogen sau alogen);
Transplant de cartilaje (xenogen sau alogen);
Transplant osos autogen din coasta, sau creasta iliacă.
C. M. Metode moderne de înălţare a crestei alveolare constă în:
Utilizarea unor materiale biologice active (ceramo- hidroxilapatită, osteoplast, brefoplast etc.)
Tehnici mai perfecte de operaţie cu formarea unor şanţuri pe creasta şi introducerea în ele de transplant de coastă despicată;
Transplanturi autogene introduse la marginea bazilară a mandibulei;
Transplanturi autogene de creastă iliacă cu aprofundarea şanţurilor periosoase peste 6-8 luni;
Lărgirea aperturii piriforme.
C. S. Principalul moment în operaţia de înălţare a crestei alveolare este:
Anestezia adecvată;
Incizia mucoperiostului;
Formarea tunelului între os şi mucoperiost;
Recoltarea osului;
Introducerea grefei de os, modelarea şi aplicarea suturilor.
C. S. În unele cazuri gaura mentonieră este deplasată în jos prin diferite metode, care este scopul acestor procedee:
De a efectua o înălţare a crestei cu os alogen;
De a face o rezecţie modelantă de creastă
De a efectua rezecţia torusului mandibular;
Pentru a deplasa pachetul vasculonervos în jos cu câţiva mm pentru a nu-1 traumatiza cu proteza;
Toate răspunsurile sunt incorecte
C. S. Din ce motive se colectează şi se folosesc transplanturi osoase autogene pentru înălţarea crestei alveolare:
Sunt mai dure;
Sunt mai uşor de recoltat;
Sunt bine tolerate de organism şi nu dau reacţii imunitare de respingere;
Pot fi mai bine modelate şi introduse în tunelul format pe creastă;
Se menţin bine şi se poate confecţiona imediat o proteză.
C. S. Care sunt dezavantajele utilizării unor materiale aloplastice în operaţia de înălţare a crestei alveolare:
Erau greu de modelat şi introdus în tunelul format;
Operaţia era destul de complicată cu rezultate negative;
Se formau unele ulceraţii mucoperiostale din cauza compresiei pritezei pe implant;
Deseori se soldau cu eşec;
Provoacă dureri nevralgice.
C. M. Rezecţia modelantă a torusului palatin presupune o incizie:
Simplă, liniară pe linia mediană;
Incizie în «V» simplă sau dublă
în «H»;
Rotundă în jurul torusului;
Două incizii semiliniare de-o parte şi de alta a torusului.
C. S. Rezecţia modelantă a spinei nazale este practicată în:
Orice caz de confecţionare a unei proteze la maxilarul superior;
Numai în cazurile când avem o atropie de creastă alveolară;
Când efectuăm o operaţie de adâncire a şanţului vestibular;
Caz când spina este proeminentă;
Nici un răspuns nu e corect.
C. M. Clasificarea defectelor și deformațiilor regiunii oro-maxilo-faciale după localizare prevede:
Țesuturile moi ale feței;
Țesuturile moi și oasele scheletului facial;
Țesuturile moi ale cavității bucale și a maxilarelor;
Țesuturile moi ale feții, cavității bucale și a maxilarelor;
Țesuturile moi ale toracelui.
Țesuturile moi și oasele întregului corp;
Țesuturile moi ale feței și ale cartilajelor nazale;
Țesuturile moi ale feței și ale cartilajelor nazale și ale mucoasei cavității bucale;
Țesuturile moi și oasele toracelui;
Țesuturile moi și oasele membrelor superioare și inferioare;
C. M. În clasificarea clinico-chirurgicală a defectelor și deformațiilor regiunii oro-maxilo-faciale după caracterul dereglărilor întîlnim următoarele:
Mobilitatea coroanei în fractura implantului;
Dereglări estetice ale feței;
Deschiderea dificilă, limitată sau imposibilă a cavității bucale, dereglarea mișcărilor mandibulei;
Imposibilitatea sau dificultatea masticaţiei şi formării bolului alimentar;
Mobilitatea punții în descimentarea lucrării protetice
Tumefierea în abcesul jugal;
Durerea în sialoadenita glandei submandibulare;
Imposibilitatea sau dificultatea de deglutiţie;
Imposibilitatea sau dificultatea de fonaţie;
Imposibilitatea sau dificultatea de respiraţie (asfixii);
C. M. În etiologia defectelor și deformațiilor regiunii oro-maxilo-faciale întîlnim următoarele:
Trauma mecanică;
Trauma termică;
Trauma chimică;
Infecții;
Tratamentul antimicrobian;
Defectele postoperatorii după operații de înlăturare a chisturilor și tumorilor;
Defectele postoperatorii după operații de chirurgie estetică (Ex. Lifting facial, rinoplastii, otoplastii etc.);
Tratamentul cu anticoagulante;
Lezionarea țesuturilor în boala actinică sau radioterapie;
Lezionarea țesuturilor în tratamentul osteoporozei cu bisfosfonați;
C. M. Pregătirea preoperatorie a pacienților cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-faciale include:
Studierea cauzelor defectului;
Analiza defectului de țesuturi moi și dure: extindere, profunzime, topografie;
Analiza țesuturilor din jurul defectului și a formațiunilor anatomice învecinate;
Aprecierea stării generale a pacientului
Determinarea apartenenței rasiale, religioase și sociale a pacientului.
Examinarea paraclinică a pacientului;
Planificarea tratamentului;
Determinarea materialelor, instrumentarului și aparatelor necesare pentru tratament
Determinarea etapelor de tratament;
Pansamentele postoperatorii.
C. M. Intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-faciale include:
Examinarea clinică a pacientului;
Operația de bază;
Operații de corecție.
C. M. Intervenția chirurgicală de plastie în funcție de tipul de țesuturi la pacienții cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-faciale include următoarele:
Plastia de piele;
Plastia de mucoasă;
Plastia de os și cartilaj;
Plastia de țesuturi izolate (adipos, muscular etc);
Plastia papilomului.
C. M. Intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-faciale include următoarele particularități:
Inciziile trebuie să corespundă cerințelor fiziologice, anatomice și estetice;
Incizii trebuie să repete plicile naturale;
Realizarea minuțioasă a hemostazei în plagă;
Stabilirea tipului de ocluzie;
Prelucrarea antiseptică a plăgii;
Bisturiul ascuţit şi întotdeauna perpendicular pe ţesuturile moi;
Separarea corectă a ţesuturilor şi întrebuinţarea serului fiziologic pentru hidroseparare;
Evitarea suprafeţelor denudate. Suprafaţa denudată înseamnă infecţie, retracţie, hipo sau disfuncţie;
Evitarea spațiilor goale în plagă;
Stabilirea punctelor de contact;
C. M. Cerințe către materialul de suturare în intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-faciale sunt:
Să nu irite țesuturile;
Să fie rezistent la tracțiune;
Să nu fie hygroscopic, rezistent la infecții;
Să fie steril;
Să fie de culoarea pielii;
C. M. Cerințe către manopera de suturare în intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-faciale sunt:
Se utilizează material resorbabil în profunzim și neresorbabil la suprafață;
Să nu împiedice la îngrijire adecvată a plăgii în timpul pansamentelor postoperatorii;
Preferabilă sutura apodactilă;
Distanța între suturi să fie de minim 1cm;
C. M. Cerințe către pansamente în intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-faciale sunt:
Pansament steril, bactericid pe plagă;
Utilizarea pansamentelor călduțe;
Excluderea antisepticilor coloranţi;
Drenarea adecvată a plăgii;
Presiune dozată pe plagă.
C. M. Cicatricea rezultată în urma vindecării plăgii va fi:
Invizibilă clinic și microscopic dacă leziunea s-a limitat la epiderm;
Prezentă clinic și microscopic dacă leziunea s-a limitat la epiderm;
Invizibilă clinic dar decelabilă microscopic dacă a interesat și o porțiune a dermului;
Prezentă clinic și microscopic dacă leziunea a ajuns pînă la hipoderm;
Invizibilă clinic și microscopic dacă leziunea a ajuns pînă la hipoderm.