Creşterea valorilor hematocritului se atestă în următoarele condiții:
Eritrocitoză
Poliurie, urmată de deshidratare
Anemie
Sarcină
După perfuzii intravenoase
Creșterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) în sarcină este determinată de următorul mecanism:
Hemodiluție
Creșterea concentrației plasmatice a proteinelor transportorii
Creșterea masei corporale
Creșterea metabolismului
Creșterea proteinelor de fază acută
Creșterea vitezei de sedimentare a hematiilor se atestă în următoarele situații patologice:
Boli de colagen
Infecții
Boli inflamatorii
Boli neoplazice
Policitemie
Creșterea vitezei de sedimentare a hematiilor se atestă în următoarele situații:
Hipofibrinogenemie
Hiperfibrinogenemie
Creșterea imunoglobulinelor serice
Cristale de acid uric se întâlnesc în următoarele stări:
Sindrom Fanconi
Gută
Metabolism purinic accelerat
Cistinoză
După consumul excesiv de vitamina „C”
Cristalele de acid uric pot avea semnificaţie patologică, apărând în următoarele stări:
Stări febrile acute
Nefrite cronice
Cistinoză congenitală
Cristalele urinare asociate cu cistinoza congenitală sunt următoarele:
Cristale de bilirubină
Cristale de leucină
Cristale de cistină
Cristale de tirozină
Cristale de colesterol
Cristalele urinare asociate cu patologii severe ale ficatului sunt următoarele:
Culoarea galbenă a urinei este determinată de prezenţa următorului component:
Bilirubină
Hemoglobină
Urobilinogen
Urocrom
Stercobilină
Dacă în sedimentul urinar se determină piuria, atunci urina trebuie evaluată pentru prezența următoarelor:
Eritrocite
Bacterii
Cilindri hialini
Mucus
Cristale
Depistarea fungilor în urină este frecvent asociată cu următoarea patologie:
Cistită
Diabet zaharat
Pielonefrită
Litiază renală
Pancreatită acută
Depistarea nitriţilor în urină are următoarea semnificaţie clinică:
Monitoring-ul infecţiilor recurente urinare în sarcină, diabet zaharat
Diagnosticul de laborator al litiazei renale
Screening test pentru depistrarea infecţiilor tractului urinar
Screening test pentru depistrarea sângelui în urină
Screening test pentru un traumatism, o lezare a tractului urinar
Depistarea nitriților în urină are următoarea semnificaţie clinică:
Diagnostic al urolitiazei
Diagnostic precoce al infecţiei recurente a tractului urinar
Evaluare a antibioticoterapiei infecţiei tractului urinar
Depistare şi monitorizare a infecţiei recurente în diabetul zaharat
Screening al uroculturii
Depistarea nitriților în urină are următoarea semnificaţie clinică, cu excepția:
Depistarea unui număr crescut de celule epiteliale de tranziție în sedimentul urinar este sugestivă pentru:
Cateterizare recentă a vezicii urinare
Infecție virală
Hipertensiune arterială
Malignitate a vezicii urinare
Determinarea caracterelor fizice ale urinei include următoarele:
Culoare
Greutate specifică
Nitriți
pH
Transparență
Devierea formulei leucocitare „spre dreapta” atestă următoarele modificări:
Creșterea numărului de neutrofile intermediare imature
Creșterea numărului de neutrofile segmentate
Creșterea numărului de neutrofile polisegmentate
Creșterea numărului metamielociţilor
Creșterea numărului mielociţilor
Devierea formulei leucocitare „spre dreapta” tip degenerativ poate fi întâlnită în următoarea situație:
Intoxicații severe
Suprimarea activității măduvei osoase
Inflamații
Procese purulente
Infecții severe
Devierea formulei leucocitare „spre stânga” atestă următoarele modificări:
70. Devierea formulei leucocitare „spre stânga” foarte pronunțată tip hiperregenerativ poate fi întâlnită în următoarea situație:
Intoxicații severe acute
Devierea formulei leucocitare „spre stânga” moderată tip hiporegenerativ poate fi întâlnită în următoarea situație:
Devierea formulei leucocitare „spre stânga” pronunțată tip regenerativ poate fi întâlnită în următoarea situație:
73. Diferenţele dintre valorile unor analiți, obţinute din ser şi din plasmă se datorează următorilor factori:
Consumarea analitului în timpul procesului de coagulare
Eliberarea analitului din celule în timpul coagulării
Interferarea anticoagulantului cu metoda de determinare
Durata de centrifugare
Viteza de centrifugre
Diferențierea dintre mioglobinurie și hemoglobinurie se efectuiază prin următoarele:
Datele anamnestice
Culoarea urinei
Culoarea plasmei după centrifugare
Transparența
Nivelul enzimelor creatinkinază, lactatdehidrogenază
Din care grup de risc agenți patogeni provoacă îmbolnavire severă la om sau animale, dar nu se răspăndește de la un individ la altul:
Grup de risc 1
Grup de risc 2
Grup de risc 3
Grup de risc 4
Nici unul
Eozinofilia poate apărea în următoarele condiții clinice:
Astm bronșic
Dermatită atopică
Infecție bacteriană
Sindrom Cushing
Urticarie
Eozinopenia poate fi determinată în următoarea situație clinică:
Helmintiază
Urticarie acută
Drepanocitele sunt eritrocite în formă de:
Eritrocite sferice
Eritrocite de formă ovală
Eritrocite în formă de seceră
Fragmente de eritrocite
Eritrocite cu marginea neregulată cu numeroase excrescențe pe suprafața lor
Epiteliul de tranziție derivă din următoarea porțiune a tractului urinar:
Tub colector
Tubi contorți proximali
Tubi contorți distali
Vagin
Vezică urinară
Eritrocitele sunt investigate prin măsurarea următorilor parametri:
Hematocrit
MCV (Volum erotrocitar mediu)
MCH (Hemoglobină eritrocitară medie)
VSH (Viteză de sedimentare a eritrocitelor)
Eritrocitoza hipoxică, secundară scăderii oxigenării tisulare, poate aparea în următoarele situații:
La altitudine
În boli pulmonare: cord pulmonar cronic, hipertensiune pulmonară primară
În boli congenitale de cord cianogene
În sindroame de hipoventilație: hipoventilație alveolară primară, apneea de somn
În boli renale: carcinomul renal, hidronefroza
Eritrocitoza hipoxică, secundară scăderii oxigenării tisulare, poate aparea în toate sitiațiile, cu excepția:
83. Eritrocitoza secundară producției aberante de eritropoietină poate aparea în următoarele situații:
În boli endocrine: sindromul Cushing, hiperaldosteronismul primar
Erorile post-analitice pot fi cauzate de următoarele acțiuni:
Aplicarea prelungită a garoului în timpul venepuncției
Validarea greșită a rezultatelor
Fumatul înaintea de prelevarea probei de sânge
Întârzierea excesivă în raportarea valorilor
Utilizarea valorilor de referință nepotrivite
85. Etapa post-analitică prevede următoarele activități:
Pregătirea pacientului înainte de prelevarea probei biologice
Prelevarea probei biologice
Efectuarea testului de laborator
Verificarea rezultatului testului de laborator
Interpretarea rezultatului de laborator obţinut
Etapa pre-analitică poate poate fi influențată de:
Asistentul medical
Clinician
Laborator
Reactivi
Pacient
Etapele investigațiilor de laborator sunt următoarele:
Pre-analitică
Analitică
Post-analitică
Eliberarea rezultatelor
Interpretarea rezultatelor
Evaluarea corectitudinii analitice a testului se efectuiază în următoarea fază a testării de laborator:
Faza analitică
Faza de examinare
Faza pre-analitică
Faza de pre-examinare
Faza post-analitică
Evaluarea semnificației clinice a testului se efectuiază în următoarea fază a testării de laborator:
Factorii ce contribuie la formarea cristalelor urinare sunt următorii:
Concentrația sărurilor
Concentrația proteinelor
Prezența bacteriilor
Temperatura
Factorii extrinseci, care interferează cu rezultatele investigațiilor de laborator sunt următorii, cu excepția:
Efortul fizic
Fumatul
Particularităţile individuale ale pacientului (vârsta, sex, rasa)
Particularităţile regimului alimentar
Stresul emoţional
Factorii implicaţi în formarea cilindrilor sunt următorii:
Staza urinară
Aciditatea crescută
Aciditatea diminuată
Prezenţa constituenţilor proteici
Încărcătura ionică anormală
Absenţa constituenţilor proteici
Precipitarea proteinelor Tamm-Horsfall
Formularul de trimitire a probei biologice trebuie să conţină următoarea informaţie relevantă pentru testul de laborator:
Nume, vârstă, sex al pacientului
Adresa pacientului
Testul solicitat
Tipul probei biologice
Data (anul, ziua, ora/minutul) recoltării
95. Faza pre-analitică include următoarele acțiuni:
Pregătirea pacientului înainte de prelevare
Prelevarea probelor biologice
Analiza probelor biologice
Stocarea probelor biologice
Transportul probelor biologice
Fumatul cronic poate determina creşteri ale următorilor parametri:
Carboxihemoglobină
Antigen carcinoembrionar (CEA)
Leucocite
HDL-colesterol
Fibrinogen
Glicozuria cu glicemia normală poate apărea în următoarele condiții:
Diabet renal
Creșterea secreției de hormoni tiroidieni
Boli infecţioase
Intoxicație cu morfină, atropină, plumb
Glicozuria cu hiperglicemie poate apărea în următoarele condiții:
Creșterea secretiei de hormon somatotrop
Creșterea secreției de hormoni glucocorticoizi
Glicozuria în absenţa hiperglicemiei poate aparea în următoarele patologii:
Stadiu terminal al patologiilor renale
e. Hipertiroidism
100. Glicozuria produsă ca urmare a hiperglicemiei de origine non-diabetică poate apărea în următoarele patologii:
Acromegalie
Hipertiroidism
Hipotiroidism
Feocromocitom