1. Care este contribuția științelor comportamentului pentru medicină?
A. Investigarea sistemică a factorilor de risc pentru sănătatea omului.
B. Modificarea factorilor comportamentali implicați în sănătate și în apariția unor boli.
C. Înțelegerea și utilizarea proceselor comportamentale și sociale pentru a prevedea sau influența starea de sănătate și factorii de risc pentru boală.
D. Pentru fundamentarea cunoștințelor empirice în medicină .
E. Satisfacție profesională
2. Care este obiectul de studiu a disciplinei Comunicare și Comportament în medicină?
A. Elucidarea fenomenului comportamental și comunicațional în complexitate.
B. Integrarea cunoștințelor medicale cu scop de tratament și prevenire a bolilor.
C. Identificarea factorilor care contribuie la modelarea comportamentului uman.
D. Explicarea varietății comportamentului și definirea lui în limitele dihotomiei normalitate-anormalitate.
E. Studiul stilului de viață și a factorilor ecologici, politici, geografici, administrativi etc.
3. Behaviorismul este:
A. Studiu asupra comportamentului uman în aspect medical.
B. Viziune științifică care consideră drept obiect exclusiv comportamentul exterior, fără a se recurge la mecanismele cerebrale ale conștiinței sau la procesele mentale interne.
C. Curent psihologic ce a schimbat obiectul cunoașterii, înlocuind conștiința cu singurul care poate fi perceput și supus măsurării - comportamentul.
D. Domeniu care studiază comportamentul uman în contextul cultural.
E. Teorie ce cercetează comportamente complexe normale sau patologice și procesele mentale implicate în generarea sau susținerea lor.
4. Din ce perspectivă științele comportamentului contribuie la formarea profesională a medicului:
A. Perceperii bolnavului ca subiect de investigare care suferă.
B. Formării alianței cu omul bolnav în lupta cu durerea, boala și moartea.
C. Examinarea bolnavului doar ca obiect al diagnosticului și tratamentului.
D. Al responsabilizării penale a medicului.
E. A avea o empatie cu pacienții.
5. Conceptul de comportament al lui J.B. Watson reprezintă:
A. Totalitate de reacții sesizabile ale organismului ca rezultat al expunerii acestuia la excitanții din mediu.
B. Influențele externe, de mediu (seturi de stimuli) determină conținutul comportamentului copilului și natura dezvoltării acestuia.
C. Conținutul psihologic al comportamentului.
D. Dependența comportamentului de influența factorilor-stimuli externi, sociali: schema de bază „stimul - reacție”.
E. Accentul analizei a fost mutat din cauze interne ipotetice influența mediului extern.
6. Cercetarea clinică în Științele Comportamentului se referă la:
A. Identificarea și înțelegerea factorilor de risc și protectori implicați în apariția și evoluția bolii.
B. Studiul efectelor stării fizice precare sau bolii asupra comportamentului.
C. Evaluarea intervențiilor comportamentale și sociale menite să trateze bolile sau să amelioreze starea bolnavului.
D. Intervenții comportamentale și sociale pentru promovarea sănătății.
E. Studiul influenței economice asupra instituțiilor și organizațiilor din sănătate.
7. B.F. Skinner prezintă comportamentul ca:
A. Acțiune internă a organismului: modul de gândire, emoțiile, la reprezentări etc.
B. Ca o totalitate a acțiunilor organismului în rezultatul expunerii lui la factorii din mediu.
C. Reacții observabile a organismului la acțiunea stimulilor.
D. Fenomen care poate fi „cultivat-controlat” sau învățat.
E. Condiționare operantă, modelat prin consecințele sale.
8. K. Lewin explică comportamentul uman:
A. Ca rezultat al apariției reflexelor condiționate de experiențe (stimulări) precedente.
B. Ca funcție a persoanei în mediul său.
C. Rezultanta forțelor care acționează asupra organismului în funcție de situație sau mediu social, în rezultat al acțiunii factorului psihologic.
D. Ca fiind influențat de valori, motive, scopuri, dispoziție, temeri etc. ale persoanei.
E. Fenomen care poate fi „cultivat-controlat” sau învățat.
9. Comportamentul uman este rezultanta interacțiunii organismului cu:
A. Mediul social și cultural.
B. Mediul natural.
C. Procesele psihice.
D. Particularități individuale.
E. Acțiunea instinctului de apărare.
10. Modelele existente în vederea înțelegerii bolii și sănătății sunt:
A. Modelul ce aplică metoda analitică a științelor umane.
B. Biomedical.
C. Psihologic.
D. Biopsihosocial.
E. Modelul ce aplică metoda analitică a științelor clasice ale omului.
11. Ce fel de metodă este aplicată în modelul biomedical:
A. Metoda sinergetică.
B. Metoda analitică a științelor exacte.
C. Metoda analitică a științelor clasice ale naturii.
D. Metoda dialectică.
E. Metoda hermeneutică.
12. Modelul biomedical se axează pe:
A. Tratarea bolii.
B. Neacceptarea pacientului și a atributelor sale ca persoană.
C. Factorii psihosociali.
D. Reducerea corpului uman la un obiect sau la un agregat de organe și funcții.
E. Dimensiunea socială.
13. Factorii biologici care contribuie la modelarea comportamentului:
A. Factorul ereditar (genetic).
B. Sistemul imunitar.
C. Factorii neurologi.
D. Sistemul endocrin (hormonii).
E. Sistemul umoral.
14. Modelul psihologic are următoarele obiective importante:
A. Tratarea organismului morbid.
B. Promovarea comportamentelor și stilurilor sănătoase de viață.
C. Diagnosticul și tratamentul bolilor.
D. Prevenția și tratamentul bolilor.
E. Asistență psihologică.
15. Factorii psiho-individuali care influențează comportamentul uman sunt:
A. Neuromediatorii.
B. Procesele motivațional-voliționale.
C. Sistemul nervos.
D. Procesele afective.
E. Procesele cognitive.
16. Factorii care au contribuit la dezvoltarea psihologiei sănătății sunt:
A. Cauza mortalității.
B. Unii factori economici.
C. Dezvoltarea psihologiei.
D. Organizația Mondială a Sănătății.
E. Congresul American.
17. Modelul biopsihosocial integrează aspectele:
A. Aspectul biologic.
B. Aspectul estetic.
C. Aspectul psihologic.
D. Aspectul religios.
E. Aspectul social.
18. Cei mai importanți factori socio-culturali în modelarea comportamentului uman sunt:
A. Natura sau comunitatea, societatea.
B. Religia.
C. Culturologia.
D. Membrii familiei.
E. Semenii.
19. Tipurile de comportamente pot fi clasificate în:
A. Comportament sanogen sau cu risc pentru sănătate.
B. Genetic.
C. Adaptiv sau deviant.
D. Manifestări subiective ale oamenilor fără exteriorizare a vieții lor psihice.
E. Ansamblul manifestărilor necorespunzătoare realității.
20. Norma medicală este:
A. Echilibru complex și dinamic al organismului în ansamblu de interferențe active cu mediul.
B. Colaborarea armonioasă a diferitor sisteme din organism și realizarea acestora pe baza resurselor adaptive și a mecanismelor compensatorii din organism.
C. Criteriu de apreciere.
D. Condiții minimale pentru obținerea unui titlu.
E. Condiții minimale pentru obținerea unei aprecieri.
21. Latinescul Societas înseamnă:
A. Întovărășire.
B. Unire.
C. Societate.
D. Socializare.
E. Sistemic.
22. Ce reprezintă obiectul sociologiei?
A. Modelele de relații.
B. Sensurile și căile de organizare cognitivă a lumii.
C. Acțiunea socială cu sens.
D. Sănătatea și boala ca experiențe umane.
E. Boala ca problemă socială.
23. Primii cercetători ai sociologiei medicale au fost:
A. Talcott Parsons
B. Maria Bulgaru
C. Robert K. Merton
D. Diana Kendall
E. Immanuel Kant
24. Care sunt cauzele sociale ale dezvoltării sociologiei medicale ca știință:
A. Apariția spitalului modern.
B. Medicalizarea societății.
C. Schimbarea modului de finanțare în medicină.
D. Apariția unor probleme cu conotații juridice și etice.
E. Analiza statistică a morbidității.
25. Tipurile de statusuri sunt:
A. Privat.
B. Dobândit.
C. Atribuit.
D. Social.
E. Medical.
26. Statusuri dobândite sunt:
A. Cizmar.
B. Medic.
C. Prințesă.
D. Naționalitatea
E. Bucătar.
27. Statusuri prescrise sunt:
A. Naționalitatea.
B. Căsătorit.
C. Religia.
D. Genul.
E. Rolul.
28. Formele conflictului de rol se manifestă:
A. Între două sau mai multe roluri exercitate de o persoană.
B. Între cerințele care configurează același rol.
C. Între numărul de statusuri și cel de rol.
D. Într-un grup social.
E. În echipa medicală.
29. Modalitățile de depășire a conflictului de rol la nivel individual sunt:
A. Comunicarea.
B. Raționalizarea.
C. Compartimentarea.
D. Adjudecarea.
E. Valorificarea.
30. Modelele de relație medic-pacient descrise de T. Szasz și M. N. Hollender sunt:
A. Obediență.
B. Activitate-pasivitate.
C. Conducere-cooperare.
D. Participare reciprocă.
E. Antipaternalist.
31. Aspectele de interpretare ale bioeticii sunt:
A. Sens complex.
B. Sens larg.
C. Sens îngust.
D. Aspect larg și aspect îngust.
E. Aspect multiplu.
32. Principiile bioeticii în sens larg sunt:
A. Principiul biosferocentrist și coevoluționist.
B. Principiul moralității și cel al integrității.
C. Principiul libertății și responsabilității.
D. Principiul vulnerabilității.
E. Principiul dezvoltării.
33. Două sensuri ale vulnerabilității sunt:
A. Depășirea postulatului antropocentrist.
B. Existența armonioasă dintre om și natură.
C. Caracteristică a oricărei ființe vii.
D. Vulnerabilitatea grupurilor de oameni aparte.
E. Responsabilitatea față de animale și plante.
34. Documentele care reglementează activitatea lucrătorul medical sunt:
A. Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului.
B. Codul Deontologic al Asociației Medicilor din RM.
C. Codul etic al asistentului medical mediu.
D. Codul Cadru de etică al lucrătorului medical și farmaceutic.
E. Constituția Republicii Moldova.
35. Noncomplianța compromite rezultatul terapeutic și duce la:
A. Agravarea bolii.
B. Suferință inutilă.
C. Scăderea calității vieții.
D. Costuri economice ridicate.
E. Dezvoltare.
36. Tipurile de practici medicale cunoscute în Republica Moldova:
A. Practici medicale clinice, comune spitalelor publice și clinicilor private licențiate.
B. Practicile de "medicină tradițională", permise de lege și implementate atât în centre medicale speciale, cât și private.
C. Practici de vindecare.
D. Practici șamanice.
E. Practici ale medicinei populare.
37. Care sunt cele mai importante grupuri de sisteme medicale?
A. Exclusive.
B. Inclusive.
C. Integrative.
D. Tolerante.
E. Interacționiste.
38. Ce factori contribuie la abordarea problemelor medico-antropologice în Republica Moldova?
A. Atenția tradițională a etnologilor autohtoni medicinei populare.
B. Practicile culturale muzicale ale minorităților etnice.
C. Practicile de reabilitare ale medicinei populale.
D. Sănătatea grupurilor sociale în mediul urban autohton.
E. Interesul bioeticii autohtone de abordare a astfel de probleme ca boala, moartea, și implicațiile culturale ale noilor tehnologii medicale.
39. Clasificarea sistemelor conform antropologului Alan Young:
A. Internaliste.
B. Externaliste.
C. Deschise.
D. Închise.
E. Liniare.
40. Sistemele medicale de tip internalist abordează boala drept:
A. O entitate fiziologică, localizată la nivel biologic.
B. O problemă individuală, iar sănătatea este în afara problemelor sociale.
C. Proces, determinat de forțele interne: lichidele vitale, patologiile organelor, structurile celulare și genetice.
D. Analizează boala în context social.
E. Caracteristică societăților străvechi și tradiționale.
41. Sistemele medicale externaliste abordează boala:
A. În mod holistic.
B. În context social.
C. Fiind determinată de forțele supranaturale, iar sfera sănătății este relaționată cu alte domenii culturale, și anume, cu religia.
D. Drept entitate fiziologică, localizată la nivel biologic.
E. Fiind determinată de forțele interne: lichidele vitale, patologiile organelor, structurile celulare și genetice.
42. Sistemele medicale naturaliste (conform clasificării lui George M.Foster) reprezintă boala:
A. Drept urmare a influenței forțelor naturii: frigul, căldura.
B. Drept urmare a unui dezechilibru din corpul uman.
C. Drept fenomen provocat de ființe supranaturale (zeități).
D. Fiind provocată de ființe non-umane (fantome, strămoși, spirite rele).
E. Fiind provocată de oameni (vrăjitori).
43. Modele paternaliste (conform clasificării lui George M.Foster) reprezintă:
A. Explică cauza bolilor forțele naturii: frigul, căldura.
B. Boala este urmare a unui dezechilibru din corpul uman.
C. Consideră boala drept fenomen provocat de ființe supranaturale (zeități).
D. Boala este provocată de ființe non-umane (fantome, strămoși, spirite rele).
E. Boala este provocată de oameni (vrăjitori).
44. Componentele unui ecosistem sunt:
A. Biotic
B. Bioetic
C. Abiotic.
D. Ecologic.
E. Cultural.
45. Câmpul problemelor studiate de Antropologia medicală critică include:
A. Alcoolismul și abuzul de droguri în rândul copiilor și adolescenților.
B. Tratamentul medicamentos al femeilor însărcinate.
C. Problemele de sănătate, cauzate de poluarea mediului.
D. Bolile ocupaționale / profesionale și bolile sociale.
E. Promovarea sistemului medical biomecanic.
46. Identificați sensurile înrudite ale termenului ”biomedicină”:
A. Medicina homeopată.
B. Medicina alopată.
C. Medicina științifică.
D. Medicina modernă.
E. Medicina cosmopolită.
47. Trăsăturile caracteristice ale gândirii biomedicale sunt:
A. Individualismul.
B. Holismul.
C. Pragmatismul.
D. Empirismul și percepția mecanică a corpului.
E. Minimalismul emoțional.
48. Hegemonia medicală poate fi caracterizată prin:
A. Conducerea (gestionarea, manipularea) indivizilor prin impunerea anumitor norme, valori, concepte și credințe despre sănătate și boală.
B. Domeniu de cercetare în științele biomedicale.
C. Tendința medicinei de a se plasa drept lider printre științele exacte.
D. Stabilirea de idei concrete despre normalitate corporală și mentală și patologie.
E. Privarea pacienților de dreptul la autonomie în contextul deciziilor cu privire la tratament.
49. Medicalizarea se referă la:
A. Aprovizionarea instituțiilor medicale cu medicamente.
B. Procesul de răspândire a controlului medical asupra vieții individului și societății.
C. Asimilarea de către indivizi a stilului medical de gândire pentru a da explicație majorității problemelor existente.
D. Controlul strict al producerii, distribuției și utilizării medicamentelor în societate.
E. Utilizarea concomitentă în tratamentul bolilor a două sau mai multe preparate farmaceutice cu același efect terapeutic.
50. Etnomedicina este domeniul care studiază:
A. Semnificațiile (sensurile) pe care oamenii le-au pus în ideile și povestirile despre boli.
B. Corpul cunoștințelor despre credințele și practicile de sănătate în societățile tradiționale.
C. Bolile mintale în raport cu faptele sociale, proprii culturilor primitive şi societăţilor industriale.
D. Tipurile de vindecători tradiționali (chiropracticieni, șamani, clarvăzători etc.) și metodele folosite de aceștia.
E. Sănătatea populației din zonele rurale și comunitățile isolate.