Selectați categoriile de populaţie supuse riscului sporit de a face infecţii aerogene?
copiii
adolescenţii
persoanele în etate
persoanele de gen masculin
persoanele de gen feminin
Care este factorul ce determină sezonalitatea de toamnă-iarnă în infecţiile respiratorii?
supraaglomerarea populaţiei în perioada rece a anului
modificarea particularităţilor tipice ale agenţilor patogeni
micşorarea păturii imune în populaţie
sporirea păturii imune în populaţie
intensificării fenomenului de migraţie a populaţiei
Indicaţi cea mai eficientă măsură antiepidemică în controlul infecţiilor respiratorii:
izolarea precoce a sursei de agenţi patogeni
dezinfecţia în focare epidemice
dezinfecţia în locurile supraaglomerate
profilaxia specifică
dezinsecţia profilactică
Explicați noţiunea de „infecţii dirijate” pentru infecțiile respiratorii:
posibilitatea diagnosticării precoce a infecţiilor respiratorii
posibilitatea de identificare rapidă a purtătorilor
spitalizarea obligatorie a pacienţilor cu infecţii respiratorii
aplicarea dezinfecţiei curente şi terminale în focar
aplicarea profilaxiei specifice
Indicaţi particularitatea procesului epidemic a „infecţiilor dirijate”:
afectarea preponderentă a copiilor
afectarea preponderentă a populaţiei adulte
corelarea nivelului morbidităţii cu cuprinderea populaţiei cu vaccinare
sporirea sezonalității morbidităţii
sporirea morbidităţii în sezonul cald a anului
Sursa principală de agenţi patogeni în difterie la etapa contemporană este:
bolnavul
purtătorul imun
purtătorul convalescent cronic
purtătorul tranzitoriu
purtătorul acut
Titrul protectiv de anticorpi în difterie este de:
0,001 UA/ml
0,003 UA/ml
0,03 UA/ml
0,1 UA/ml
0,3 UA/ml
Supravegherea medicală a persoanelor contacte în caz de difterie se efectuează timp de:
3 zile
7 zile
10 zile
14 zile
21 zile
Perioada de contagiozitate a bolnavului cu difterie poatefi:
până la 2 săptămâni
de la câteva săptămâni până la 4-6 luni
până la 1 an
toată viaţa
câţiva ani
În caz de depistare a purtătorilor sănătoşi de corinobacterii difterice toxigene:
sunt izolaţi la domiciliu
sunt sanaţi în condiţii de ambulator de medicul de familie
sunt izolaţi şi sanaţi în staţionar
nu necesită izolare
nu necesita nici un fel de acţiune, deoarece nu prezintă pericol epidemiologic
În focarele de difterie dezinfecţia terminală:
este necesară
nu este necesară
este efectuată conform indicaţiilor epidemiologice
este efectuată conform indicaţiilor clinice
este efectuată conform indicaţiilor clinice şi epidemiologice
Selectaţi categoriia de persoane cu risc major de îmbolnăvire la difterie:
copiii de vârstă fragedă
persoanele adulte din sfera de prestări servicii
copiii, care frecventează instituţiile preşcolare
persoanele nevaccinate indiferent de vârstă şi activitate
Pe parcursul ultimelor 4 ani în populația oraşului C. n-au fost înregistrate cazuri de difterie, în legătură cu ce urmează să fie:
continuată vaccinarea doar apopulației din grupe cu riscde infectare
continuată vaccinarea planificată doar a copiilor
întreruptă vaccinarea planificată
continuată vaccinarea planificată doar a adulților
continuată vaccinarea populaţiei conform calendarului de vaccinare
Perioada de incubaţie la difterie este de:
1–2 zile
1 – 7 zile
2–10 zile
8 – 17 zile
3 – 21zile
Menţinerea procesului epidemic prin difterie în perioada de înregistrare a morbidităţii sporadice sedatorează:
prezenţei în populaţie a bolnavilor cu forme tipice de difterie
reconvalescenţilor
prezenţei purtătorilor de corinobacterii lizogene în populaţie
purtătorilor de corinobacterii atoxigene
bolnavilor cu forme atipice de difterie
Forme clinice de difterie se dezvoltă la persoanele:
cu nivel redus de imunitate antitoxică
cu nivel redus de imunitate antimicrobiană
cu nivel înalt de imunitate antitoxică la reducerea rezistenţei gene rale a organismului
cu nivel redus de imunitate antivirală
cu nivel înalt de imunitate antimicrobiană
Portajul de corinobacterii toxigene e condiţionat de:
imunitate antitoxică în lipsa imunităţii antimicrobiene
imunitate antimicrobiană în lipsa imunităţii antitoxice
reducerea nivelului protector de imunitate antitoxică
imunitate simultană antitoxică şi antimicrobiană
reducerea imunităţii generale a organismului
Perioada de incubaţie la tusea convulsivă este de:
1 – 6 zile
3–14 zile
7–21 zile
14–28 zile
15 – 45 zile
Pacientul cu tusea convulsivă este mai contagios:
la finele perioadei de incubaţie
în perioada prodromală şi încă două săptămâni din perioadă convulsivă
în ultimele două săptămâni ale perioadei convulsive
în toată perioada convulsivă
în perioada de convaliscenţă
Din lista propusă selectaţi cea mai eficientă măsură antiepidemică în tusea convulsivă:
dezinfecţia terminală în focarp
tratamentul bolnavului
depistarea precoce şi izolarea bolnavului
rofilaxia postexpunere
dezinfecţia profilactică
Măsura de bază în profilaxia tusei convulsive este:
depistarea şi izolarea sursei de agenţi patogeni
vaccinoprevenţia
dezinfecţia de focar
dezinsecţia
Imunitatea postinfecţioasă la tusea convulsivădurează:
5 ani
10 ani
15 ani
20 ani
Agentul patogen al tusei convulsive se transmiteprin:
aerosoli solizi
aerosoli lichizi
cale habituală
contact direct
contact indirect
Grupele de vârstă supuse vaccinării contra tusei convulsive sunt:
copiii cu vârsta până la 2 luni
copiii cu vârsta până la 3 ani
copiii cu vârsta de 5 ani
copiii până la 10 ani
copiii și adulții
Pentru profilaxia de urgenţă a tusei convulsive lapersoanele contacte cu bolnavul se utilizează:
DTP
bacteriofagi
imunoglobulină antitoxică antipertusis
preparate antibacteriene
ser imun
Grupul cu risc înalt de infectare prin tusea convulsivă este:
nou-născuţii
copii de 2–3 ani
elevii
adulţii
Bolnavul de rubeolă prezintă pericol:
4 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 4 zile după
7 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 7 zile după
din momentul apariţiei erupţiilor pe corp şi până la involuţia lor
10 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 10 zile după
din primele zile ale perioadei de incubație și toată perioada de manifestări clinice
Afirmaţia corectă pentru rubeolă este:
boala are tendinţă de cronicizare
vaccinarea nu este cea mai eficientă măsură de profilaxie
se poate complica cu malformaţii congenitale
rubeola se înregistrează preponderent la femeile gravide
rubeola se înregistrează preponderent la persoanele adulte
Perioada de incubaţie în rubeolă constituie:
1–3 zile
9–15 zile
7 – 24 zile
8–21 zile
3 – 14 zile
În cazul rubeolei imunitatea postinfecţioasă este:
de scurtă durată
de lungă durată
este pentru toată viaţa
nespecifică
determinată de gradul de severitate a bolii