CS. Crepitaţia determinată palpator în cazul infecţiei anaerobe clostridiene a ţesuturilor moi este cauzată de:
Pătrunderea în plagă a aerului din tractul gastrointestinal în cazul formei postoperatorii a infecţiei
Fricţiunea fragmentelor osoase în plagă, formate în rezultatul fracturilor deschise
Producerea cantităţilor mari de exotoxină
Formarea gazului în ţesuturi
Pătrunderea în plagă a aerului din mediul extern prin canalul plăgii
CS. În caz de infecţie anaerobă clostridiană a ţesuturilor moi (gangrena gazoasă) muşchii afectaţi:
Sunt edemaţi, dar de culoare şi consistenţă obişnuită
Sunt edemaţi, de culoare obişnuită, la secţionare din aceştia se elimină multiple vezicule de gaze
Sunt rigizi, ca urmare a spasmului muscular persistent
Au aspectul de “carne fiartă”, sunt edemaţi, de culoare surie
Sunt edemaţi, de culoare cianotică sau negrie ca urmare a necrozei masive
CM. Care dintre investigaţiile imagistice şi de laborator sunt cele mai informative pentru confirmarea diagnosticului de infecţie anaerobă clostridiană a ţesuturilor moi (gangrena gazoasă)?
Creşterea speciilor de clostridii în hemocultură
Reacţia imunoenzimatică (ELISA) din ţesuturile infectate
Microscopia ţesutului infectat
Ultrasonografia zonei afectate
Examenul radiologic
CS. Evidenţierea straturilor de gaz în ţesuturile moi în cazul infecţiei anaerobe clostridiene a ţesuturilor moi (gangrenei gazoase) la examenul radiologic sau tomografia computerizată este denumită şi:
Semnul pozitiv de “carne fiartă”
Semnul pozitiv Krause
Semnul pozitiv Melnicov
Semnul pozitiv al “dopului de şampanie”
Semnul pozitiv Vişnevskii
CM. Care sunt particularităţile histopatologice ale infecţiei anaerobe clostridiene a ţesuturilor moi (gangrenei gazoase)?
Prezenţa bacililor largi gram-pozitivi fără neutrofile
Mionecroza vastă
Prezenţa ţesutului necrotic şi neviabil cu aglomerări mari de neutrofile
Straturi de gaz între fibrele musculare
Depistarea metastazelor purulente în ţesuturile şi organele aflate la distanţă de focar
CM. Care sunt scopurile inciziilor longitudinale ”de lampas” în cazul infecţiei anaerobe clostridiene a ţesuturilor moi (gangrenei gazoase) a extremităţii?
Simplificarea exciziei ţesuturilor necrotizate şi vizual devitalizate
Sporirea vindecării plăgii
Diminuarea compresiei şi a ischemiei tisulare
Ameliorarea accesului aerului spre canalul plăgii
Prevenirea multiplicării sporilor clostridieni
CS. Care dintre metodele curative adjuvante enumerate este mai utilă în cazul infecţieianaerobe clostridiene a ţesuturilor moi (gangrenei gazoase)?
Hemofiltraţia
Oxigenoterapia hiperbarică
Plasmafereza
Hemodializa
Hemosorbţia
CM. Indicaţi metodele suplimentare nechirurgicale de tratament a infecţiei anaerobe clostridiene a ţesuturilor moi (gangrenei gazoase).
Administrarea serului antigangrenos
Oxigenarea hiperbarică
Antibioticoterapia cu eficienţă sporită
Tratamentul în mediu abacterian dirijat
Administrarea vaccinului antigangrenos
CM. Indicaţi agenţii microbieni provocători ai infecţiei anaerobe neclostridiene a ţesuturilor moi.
Pseudomonas aeruginosa
Bacteroides fragiles
Clostridium perfringens
Peptococcus
Klebsiella
CM. Care sunt manifestările clinice tipice ale infecţiei anaerobe neclostridiene a ţesuturilor moi?
Evoluţia lentă, trenantă a procesului patologic
Răspîndirea rapidă şi progresivă a procesului patologic
Predominarea necrozei muşchilor şi a ţesutului conjunctiv
Flegmon cu afectarea masivă a ţesutului adipos subcutanat
Hiperemia tegumentelor din zona afectată, edem moderat
CM. Infecţia anaerobă neclostridiană se poate manifesta clinic sub formă de flegmon cu afectarea vastă a următoarelor ţesuturi:
Pielea (dermatită)
Țesutul subcutanat celuloadipos (celulită)
Țesutul conjunctiv (fasciită)
Muşchii (miozita)
Țesutul osos (osteomielita)
CM. Indicaţi metodele utile pentru diagnosticul infecţiei anaerobe neclostridiene a ţesuturilor moi
Colectarea şi incubarea microorganismelor în condiţii anaerobe
Microscopia ţesutului sau exudatului infectat
Analiza biochimică pentru determinarea nivelului citokinelor în sânge
Depistarea toxinelor în ţesuturile infectate prin intermediul reacţiei imunoenzimatice (ELISA)
Cromatografia gazo-lichidiană a ţesutului sau exudatului
CM. Tratamentul complex al bolnavilor cu infecţie anaerobă neclostridiană prevede:
Prelucrarea chirurgicală urgentă a focarului de infecţie cu excizia maximală a ţesuturilor devitalizate
Prescrierea imunosupresoarelor şi citostaticelor
Utilizarea oxigenării hiperbarice
Terapia antibacteriană masivă
Prescrierea preparatelor imunostimulante
CS. Care este cea mai frecventă sursă a infecţiei în cazul tetanosului?
Ulcerele trofice infectate
Contaminarea prin administrare intravenoasă de droguri şi alte preparate
Intervenţii chirurgicale pe organele tractului digestiv
Contaminarea cordonului ombilical în timpul naşterii în condiţii antisanitare
Laceraţii sau plăgi punctiforme infectate
CM. Ce caracterizează corect tetanosul?
Deşi tetanosul este rar, boala deja dezvoltată nu poate fi lichidată
Reprezintă o infecţie cauzată de microorganizme anaerobe cu afectarea preponderentă a ţesuturilor celuloadipos şi conjunctiv
Tetanosul nou-născuţilor este responsabil pentru circa 50% dintre decesele condiţionate de tetanos în ţările aflate în curs de dezvoltar
Boala nu se transmite de la o persoană la alta
Rata mortalităţii în tetanosul sever poate fi mai mare de 60%
CS. Indicaţi clasificarea corectă a tetanosului.
Generalizat, local, cefalic, neonatal
Posttraumatic, postoperator, spontan
Miozită, fasciită, combinat
Fulminant, acut, subacut, cronic
De plagă, intravenos, postoperator, idiopatic
CS. Care formă a tetanosului prezintă cel mai mic pericol?
Generalizată
Postinjecţională (după vaccinare)
Locală
Neonatală
Cefalică
CM. Care semne sunt caracteristice pentru tetanosul generalizat?
Opistotonus
Paralizii ale nervilor cranieni
Trismus
Risus sardonicus
Anizocoria
CS. Ce reprezintă trismus-ul, care apare în cadrul tetanosului?
Aşa numitul rîs „dispreţuitor” al tetanosului ca rezultat al afectării muşchilor faciali
Rigiditate musculară generalizată
Rigiditate persistentă în grupul de muşchi adiacent leziunii
Imposibilitatea de a deschide gura ca urmare a spasmului muşchiului maseter
Disfagie, dereglări de deglutiţie ca rezultat al afectării muşchilor diafragmului
CS. Prin ce se caracterizează forma locală a tetanosului?
Apnee ca urmare a spasmului musculaturii intercostale şi a diafragmului
CM. Care manifestări caracterizează just simptomatica clinică incipientă (precoce) a tetanosului?
Temperatura corporală a bolnavului este normală
Simptomele de regulă apar peste 8 zile după infectare
Primele semne sunt cefalea şi trismus-ul
Simptomele de regulă apar peste 24-48 ore după infectare
Temperatura corporală a bolnavului are caracter hectic
CS. Pe ce se bazează diagnosticul paraclinic al tetanosului?
Datele metodelor de laborator şi instrumentale de examinare nu au valoare diagnostică
Creşterea bacililor după însămînţarea conţinutului din plagă pe medii anaerobe de cultură, cu incubarea timp de 48 ore
Evidenţierea bacililor gram-pozitivi în timpul microscopiei exudatului plăgii
Evidenţierea tetanospasminei în ţesuturile infectate prin analiză imunoenzimatică
Evidenţierea mtaboliţilor bacilului tetanic prin cromatografie gazo-lichidiană urgentă
CM. Indicaţi măsurile curative necesare pentru un pacient cu tetanos.
Introducerea vaccinului (anatoxină tetanică)
Imunizarea pasivă cu imunoglobulina tetanică umană
Administrarea antibioticelor cu spectru larg
Prelucrarea chirurgicală a plăgii, prin care s-a produs infectarea
Administrarea remediilor farmacologice, care micşorează spasmul muscular
CM. Indicaţi măsurile utile pentru profilaxia tetanosului.
Administrarea la copii a vaccinului (anatoxină tetanică) în asociere cu vaccinul contradifteriei şi pertussis-ului
Revaccinarea la fiece 10 ani
Imunizarea pasivă cu imunoglobulină tetanică umană
Administrarea antibioticelor cu spectru larg de acţiune
CM. Indicaţi unii factori de risc în dezvoltarea cancerului mamar la femei.
Menopauza tardivă
Lipsa gravidităţilor
Disfuncţia sau patologia sferei ginecologice
Vârsta înaintată
Prezenţa tumorii glandei mamare la mamă sau soră
CM. La anomaliile congenitale ale glandei mamare se referă:
Amastia
Atelia
Polimastia
Ginecomastia
Mastopatia
CM. Către patologiile inflamatorii ale glandei mamare se referă:
Mastita acută nelactogenă
Papilomul intraducta
Tuberculoza mamară
Sifilisul mamar
Mastopatia (Boala Reclus)
CM. Către afecțiunile dishormonale ale glandei mamare se referă:
Glanda mamară accesorie (aberantă)
Politelia
Mastita puerperală
CM. Ce patologii se referă la anomaliile de dezvoltare a glandei mamare?
Boala Reclus
Politelia, atelia
Polimastia, amastia
Gigantomastia
Glanda mamară aberantă
CM. Prin ce se caracterizează politelia?
Este dispusă mai des în regiunea axilară
Se măreşte în timpul lactaţiei
Ţesutul glandular lipseşte
Este dispusă de-a lungul liniei “lactate”
Prezenţa mameloanelor şi areolelor multiple (suplimentare)
CM. Prin ce se caracterizează glanda mamară aberantă (accesorie)?
Mai des e dispusă în regiunea axilară
Conţine ţesut glandular funcţional
CM. Inspecţia glandei mamare se efectuează în următoarele poziţii ale pacientei:
Decubit dorsal, cu membrele superioare ridicate
Lateral faţă de medic, cu membrele superioare coborîte de-a lungul corpului
Cu faţa spre medic, cu membrele superioare pe coapse
Cu faţa spre medic, cu membrele superioare coborîte de-a lungul corpului
Cu faţa spre medic, cu membrele superioare elevate
CS. Cînd trebuie efectuat controlul profilactic al glandelor mamare?
Înainte de începutul menstruaţiei
Pe parcursul a 1-2 săptămîni după finisarea menstruaţiei
În timpul menstruaţiei
Cu 1 săptămînă înainte de începutul menstruaţiei
Cele enumerate nu sunt luate în consideraţie