omf151-200usidimacolea

a. În mod normal sângerarea plăgii postextracţionale se opreşte după 30-40 de minute;

b. În funcţie de momentul apariţiei deosebim hemoragie precoce şi tardivă;

c. Hemoragia precoce – sângerarea reapare la 2-3 ore preextracţional;

d. Hemoragia tardivă – sângerarea se declanşează la câteva zile de la extracţie;

e. Apare datorită unor factori generali şi locali.

a. Trombocitopenii;

b. Carenţe vitaminice;

c. Vasodilataţia secundară în cazul anesteziilor plexale în care nu se foloseşte vasoconstrictor;

d. Persistenţa ţesutului de granulaţie;

e. Nerespectarea de către pacient a instrucţiunilor privind îngrijirile postextracţionale.

a. Vasculopatii;

b. Carențe lipidice;

c. Carenţe proteice;

d. Tratamente antitrombotice;

e. Deficienţe izolate ale factorilor plasmatici.

a. Este o complicaţie infecţioasă a extracţiei dentare;

b. Este o formă de osteomielită locală;

c. Este favorizată de extracţiile laborioase, cu traumatizarea părţilor moi şi a pereţilor osoşi;

d. Simptomatologia dureroasă debutează la 4-5 zile;

e. Tratamentul este în principal simptomatic.

a. Leziuni dentare;

b. Accidente sinusale;

c. Trismus;

d. Alveolita uscată;

e. Luxaţia ATM.

a. Lambou în plic;

b. Lambou triunghiular sau în „L”;

c. Lambou trapezoidal;

d. Trebuie să cuprindă în grosimea lui mucoasă şi submucoasă;

e. Decolarea va fi maximă asigurând o vizibilitate bună.

a. Se încearcă însinuarea unui elevator fin între rădăcină şi peretele alveolei;

b. Se poate crea la nevoie un şanţ în peretele alveolar;

c. Dacă orificiul canalului radicular se poate vizualiza şi restul radicular luxa, se poate folosi pentru extracţie un ac Hedstrom;

d. Se poate recurge la alveolotomie dacă cele de mai sus sunt ineficiente;

e. Se începe cu separaţia interradiculară.

a. Este indicată la monoradiculari;

b. Examenul radiologic relevă prezenţa unor rădăcini divergente;

c. Examenul radiologic relevă rădăcini curbe, foarte divergente;

d. Distrucţie coronară extinsă până la podeaua camerei pulpare;

e. Molari temporari fără rizaliză semnificativă a rădăcinilor, la care există riscul smulgere a mugurelui dintelui permanent, situat între rădăcini.

a. Pentru prevenirea fracturii tuberozității maxilare se evită luxarea distală a molarului trei superior cu elevatorul;

b. Semnul Valsalva negativ exclude existența comunicării oro-sinusale;

c. Dacă în timpul extracției s-a lezat apexul unui dinte vital, se recurge la extracția acestuia;

d. Extracția accidentală a dintelui vecin are loc frecvent;

e. În cazul aspirării unui dinte în cursul extracției dentare pacientul trebuie să efectueze o radiografie a cutiei toracice.

a. Deschiderea sinusului maxilar este unul dintre cele mai frecvente și grave accidente postextracționale;

b. Manevra Valsalva precizează cu siguranță prezența sau absența comunicării orosinusale;

c. Dinți sinusali, cel mai des, sunt molarii;

d. Diagnosticul comunicării orosinusale se face prin explorare cu sonda butonată sau examinare radiografică;

e. În tehnica plastiei comunicării oro-sinusale se poate utiliza lamboul palatinal.

a. Lezarea nervului alveolar inferior;

b. Comunicarea orosinusală;

c. Lezarea nervilor alveolari supero-posteriori;

d. Chiuretajul agresiv poate provoca hemoragia secundară precoce;

e. Chiuretajul insuficient produce alveolita postextracțională.

a. Hemoragia prelungită, care durează 15-20 minute;

b. Alveolita postextracțională;

c. Hemoragia secundară precoce, care se declanşează de obicei în cursul nopții;

d. Hemoragia secundară tardivă, care apre de obicei târziu în cursul nopții;

e. Sângerarea postextracțională normală, care durează 30-60 de minute.

a. Introducerea în alveolă a materialelor hemostatice;

b. Chiuretajul alveolar pentru îndepărtarea corpilor străini;

c. Pentru anestezierea repetată a zonei date se preferă blocajul troncular în locul infiltrației locale;

d. Tamponament supraalveolar fixat cu fire de sutură pentru 48 de ore;

e. Regularizarea marginii osoase alveolare.

a. Utilizarea de meşe iodoformate îndesate intraalveolar;

b. Chiuretajul riguros, profund al pereților osoşi alveolari osteitici;

c. Sedarea durerii prin infiltrații cu soluții anestezice;

d. Irigarea abundentă a alveolei cu soluții antiseptice călduțe;

e. Stimularea reactivitătii locale cu ajutorul agentilor fizici.

a. Introducerea în alveole a unor materiale în scop antiseptic şi hemostatic;

b. Prezența fermentului proteolitic activat în salivă;

c. Fumatul în primele 2 ore postextracțional;

d. Corpi străini intraalveolari;

e. Tulburări vasomotorii locale provocate de actul operator sau de acțiunea ischemiantă a adrenalinei din soluția anestezică.

a. Alveolita uscată este lipsită de congestie, cu semne locale de suferință trofică;

b. În alveolă se găseşte țesut de graulație burjonat care sângerează uşor;

c. Gingia este tumefiată cu margini congestionate, turgescente;

d. Cheagul intraalveolar este absent total sau parțial;

e. Osul alveolar expus este sursa unor dureri continue cu caracter nevralgiform.

a. Chiuretajul alveolei postextractionale;

b. Diatermocoagularea pereților și fundului alveolei;

c. Tamponamentul alveolei cu mesa iodoformată;

d. Meșă cu unguent Vișnevski;

e. Fizioterapie.

a. Umedă;

b. Uscată;

c. Primară;

d. Secundară;

e. Nespecifică.

a. Consumarea lichidelor doar cu paiul pentru a nu crea presiune negativă;

b. Păstrarea tamponamentului supraalveolar timp de o oră;

c. Periajul dentar se va relua a doua zi;

d. Evitarea consumului alimentelor moi timp de 24-48 de ore;

e. Analgetice.

a. Dinți cu gangrenă simplă la care metodele endodontice au eşuat;

b. Dinți care au cauzat infecții osoase (periostite, osteomielite);

c. Dinți traumatizați;

d. Dinți fracturați transversal în treimea apicală;

e. Dinți în malpoziție, neredresabili ortodontic.

a. În primii doi ani după un infarct miocardic acut;

b. Extracția în primele 3 luni şi ultimele 2 luni de sarcină;

c. Leucozele acute;

d. Dinți din zonele supuse recent radioterapiei;

e. Dinți din procese neoplazice maligne.

a. Afecțiuni inflamatorii localizate sau difuze cu stare generală alterată;

b. În primele zile de menstruație, existând un risc crescut de sângerare;

c. Afecțiuni acute ale mucoasei oro-faringiene;

d. Distrucții osoase care ar predispune la fracturi în os patologic (chisturi, tumori benigne);

e. Pacienți cu hepatite cronice virale.

a. Se face în prelungirea axului de implantare a dintelui;

b. Se aplică întâi falca vestibulară, unde vizibilitatea este mai bună;

c. Cleștele se aplică coronar la distanță de marginea alveolară, pentru a nu leza gingia;

d. Priza cît mai solidă, cu senzatia de „corp comun” intre clește și dintele pentru extracție;

e. Se urmăreşte adaptarea cât mai bună a cleștelui la coletul dintelui pentru extracție.

a. Constă în secționarea ligamentului circular al dintelui;

b. Se realizează cu sindesmotoame sau elevatoare;

c. Sindesmotoamele sunt instrumente tăioase cu care se poate reduce înnălțimea marginii alveolare pentru o mai bună priză a dintelui;

d. Desprinderea completă a gingiei din jurul coletului dintelui permite insinuarea subgingivală a cleştelui pentru extracție;

e. Nu este necesară în cazul extracției resturilor radiculare.

a. Pentru molarii superiori şanțul are formă de T;

b. Separarea rădăcinilor se efectuează cu ajutorul frezei sferice sau freza fisurală;

c. Indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini convergente când distanța între apexuri este mai mare decât deschiderea alveolei;

d. După efectuarea separației radiculare extracția se finalizează cu ajutorul cleştelui dentar pentru radacini;

e. Indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini barate.

a. Divergența şi recurbarea accentuată a rădăcinilor;

b. Rădăcini cu mobilitate dento-alveolară;

c. Rădăcini dentare fără hipercementoză;

d. Rădăcini rămase sub lucrări protetice conjuncte;

e. Resturi radiculare restante după extracții vechi.

a. Incizii pentru crearea unui lambou de tip trapezoidal sau triunghiular;

b. Decolarea inițială a gingivomucoasei și apoi a periostului;

c. Rezecția osoasă cu expunerea restului radicular;

d. Secționarea progresivă, din aproape în aproape a restului radicular;

e. Reaplicarea și sutura lamboului.

a. Extracția cu cleştele de rădăcini;

b. Extracția cu sindesmotoamele;

c. Extracția cu ajutorul elevatoarelor;

d. Extracția cu ciupitorul de os;

e. Extracția prin alveolotomie.

a. Luxatia ATM;

b. Fractura mandibulei;

c. Hemoragia postextractională dentară;

d. Lezarea pachetului vascular nervos alveolar inferior;

e. Luxația sau fractura molarului de 12 ani.

a. Pozitia mezio-angulară;

b. Rădăcini lungi și subțiri;

c. Lipsa dintelui vecin în arcada dentară;

d. Spațiu paradontal îngust;

e. Rădăcini formate pe 1/3 sau 2/3.

a. Rădăcini conice sau fuzionate;

b. Contact strîns cu molarul doi;

c. Incluzie osoasă completă;

d. Rădăcini divergente;

e. Poziția mezio-angulară.

a. Luxarea sau fracturarea molarului de 12 ani;

b. Fractura tuberozitații;

c. Hemoragie postoperațională;

d. Luxația mandibulei;

e. Comunicare oro-sinuzală.

a. Luxația mandibulei;

b. Fractura de unghi mandibular postoperator;

c. Durerea, edemul și trismusul postoperator;

d. Înghițirea sau aspirarea unor fragmente dentare sau osoase;

e. Complicații infecțioase.

a. Luxarea dinților vecini;

b. Deschiderea foselor nazale;

c. Fractura procesului alveolar;

d. Complicații infectioase;

e. Deschiderea sinusului maxilar.

a. Examenul radiologic cu film ocluzal;

b. Radiografia planșeului bucal;

c. Sialografia;

d. CBCT (Tomografie computerizată cu fascicul conic);

e. Radiografia sinusurilor maxilare.

a. Luxarea caninului contralateral inclus osos;

b. Deschiderea foselor nazale;

c. Deschiderea sinusului maxilar;

d. Luxarea dinților vecini;

e. Secționarea corono-radiculară.

a. Expunerea optimă a ariei dintelui inclus;

b. Sindesmotomia;

c. Separația corono-radiculară dacă este nevoie;

d. Sacul pericoronorar nu trebuie îndepărtat;

e. Sutura se va realiza într-un plan.

a. Fractura mandibulei;

b. Fractura rădăcinilor molarului de minte;

c. Împingerea molarului de minte în planșeul bucal;

d. Dehiscența plăgii;

e. Fractura tablei osoase linguale.

a. Fractura tuberozității maxilare;

b. Comunicarea oro-sinusală postextracțională;

c. Deschiderea foselor nazale;

d. Propulsarea dintelui în sinusul maxilar;

e. Propulsarea dintelui în spațiul pterigomaxilar.

a. Osul este mai puțin dens;

b. Osul este mai dens;

c. Are loc o refacere mai rapidă a zonei osoase pe care s-a acționat cu instrumentarul rotativ sau elevatorul;

d. Osul nu prezintă flexibilitate;

e. Extracția este laborioasă.

a. Rădăcini curbe și divergente;

b. Raport direct cu canalul mandibular;

c. Deschiderea cavității bucale nu este limitată;

d. Rădăcini conice sau fuzionate;

e. Incluzie osoasă completă.

a. Fractura radiculară a molarului inclus;

b. Luxarea mandibulei;

c. Fractura tuberozitaţii maxilare;

d. Deschiderea sinusului maxilar;

e. Lezarea nervului facial.

a. Incluzie verticală submucoasă;

b. Cînd se dorește crearea unui acces mai larg;

c. În incluziile dentare profunde;

d. În incluziile în care osul are o grosime de 2mm pe faţa ocluzală a molarului vertical;

e. În situaţiile în care molarul a perforat tabla osoasă şi se palpează un cuspid submucos.

a. Plagă alveolară normală;

b. Plagă alveolară infectată;

c. Plagă alveolară zdrobită;

d. Plagă alveolară suturată;

e. Plagă alveolară necrotică.

a. Natural;

b. Sintetic;

c. Rezorbabil;

d. Nerezorbabil;

e. Combinat.

a. Într-o unitate spitalicească;

b. În cabinetul stomatologic;

c. În colaborare cu medicul cardiolog;

d. În colaborare cu medicul reanimatolog;

e. În colaborare cu orice medic de profil general.

a. Nu se va întrerupe tratamentul de fond;

b. Se va întrerupe tratamentul de fond;

c. Se va evita stresul în timpul tratamentului;

d. Se vor folosi vasoconstrictori;

e. Nu se vor folosi vasoconstrictori.

a. Nu se întrerupe medicaţia de fond;

b. Se întrerupe medicaţia de fond;

c. Programările se vor face în cursul dimineţii;

d. Şedinţele vor fi scurte;

e. Monitorizarea TA pe durata tratamentului.

a. Nu se vor administra sedative;

b. Se vor folosi soluţii anestezice locale cu vasoconstrictor;

c. Se va evita trecerea bruscă de la clinostatism la ortostatism;

d. Se vor administra sedative;

e. Nu se vor folosi soluţii anestezice locale cu vasoconstrictor.