S 101. Prioritate în tratamentul Hemofiliei are:
Tratamentul chirurgical
Concentrat de trombocite
Corticosteroizii
Concentrate ale factorilor de coagulare
Concentrat de eritrocite
S 102. În medulograma pacienţilor cu trombocitopenie autoimună idiopatică se constată:
Celulele blastice mai mult de 20%
Hiperplazia seriei granulocitare
Hiperplazia seriei eritrocitare
În măduva oaselor sunt foarte puţine celule hematopoietice
Majorarea numărului de megacariocite şi lipsa trombocitelor în jurul megacariocitelor
S 103. Tabloul clinic al bolii Rendu-Osler se manifestă prin:
Echimoze şi peteşi pe piele
Hemoragii nazale, gastrointestinale, hematurie
Hematoame şi hemartroze
Mărirea ficatului şi a splinei
Mărirea ganglionilor limfatici periferici
S 104. În analiza sângelui periferic în boala Rendu-Osler se constată:
Trombocitopenie
Leucopenie
Anemie fierodeficitară posthemoragică
Limfocitoză
Celule blastice
S 105. Tratamentul de bază al pacienţilor cu purpură trombocitopenică include:
Prednisolon în doză de 1 mg/kg/zi
Crioprecipitat
Crioplasmă
Concentrat de leucocite
S 106. Manifestările clinice ale trombocitopeniei autoimune se caracterizează prin:
Hematoame masive
Hemartroze
Hemoragii cutanate de tip peteşial sau echimatos
Teleanjiectazii pe piele
Icter al tegumentelor şi al sclerelor
S 107. Durata de supravieţuire a trombocitelor constituie:
30 zile
60 zile
120 zile
90 zile
7-10 zile
S 108. Referitor la maladia Rendu-Osler este corectă afirmaţia:
Prezintă una din cele mai frecvente coagulopatii
În lipsa hemoragiilor analiza sângelui periferic este în limitele normei
Timpul de coagulare după Lee-White este prelungit
Retracţia chiagului este redusă
Timpul de sângerare este prelungit
S 109. Tratamentul trombocitopeniei heteroimune constată în administrarea:
Preparatelor imunosupresive
Crioplasmei
Crioprecipitatului
Suspendarea medicamentului, jugularea infecţiei virale
Efectuarea splenectomiei
S 110. Gravitatea evoluţiei Hemofiliei depinde de:
Gradul de deficit al factorului respectiv de coagulare
Numărul de trombocite
Conţinutul fibrelor de colagen în ţesutul conjunctiv
Vârsta bolnavului
Reducerea adeziunii trombocitare
S 111. Boala Rendu-Osler se manifestă prin:
Complicaţii infecţioase frecvente
Tromboze
Trombocitopenie autoimună
Anemie autoimună
Prezenţa teleanjiectaziilor
S 112. Tratamentul trombocitopeniei izoimune constată în:
Administrarea corticosteroizilor şi concentrat de trombocite în sindrom hemoragic grav
Utilizarea crioprecipitatului
Vincristinul este preparatul de bază în tratament
Administrarea concentratului de eritrocite
S 113. Trombocitemia esenţială este:
Leucemie acută megacarioblastică
Leucemie cronică mieloproliferativă
Leucemie cronică limfoproliferativă
Nici un răspuns corect
Una din variantele LNH
S 114. În trombocitemia esenţială constatăm:
Anemie megaloblastică
Trombocitoză
Leucocitoză cu limfocitoză
S 115. Cea mai frecventă complicaţie a trombocitemiei esenţiale este:
Hemoragie
Infecţii virale
Infecţii bacteriene
Anemie
S 116. Diagnosticul definitiv de trombocitemie esenţială se stabileşte prin:
Trepanobiopsie
Puncţie sternală
Analiza generală a sângelui
Biopsia splinei
Toate aceste metode
S 117. La pacienţi cu trombocitemie esenţială la examenul obiectiv putem constata:
Limfadenopatie
Splenomegalie moderată
Splenomegalie gigantă
Ascită
Majorarea valorilor TA
S 118. Trombocitemia esenţială afectează preponderent persoanele:
Cu vârsta 20-30 de ani
Copiii
Adolescenţii
Cu vârsta 50-60 de ani
Toate vârstele
S 119. În trepanobioptatul osului iliac în trombocitemia esenţială depistăm:
Majorarea numărului megacariocitelor
Micşorarea numărului megacariocitelor
Substituţia măduvei oaselor cu adipocite
Hipercelularitate
Hiporcelularitate
S 120. Pentru eritremie este corectă afirmaţia:
Este o tumoare policlonală
Substratul tumoral reprezintă celulele blastice
Se dezvoltă numai la femei
Proces limfoproliferativ
Proces mieloproliferativ
S 121. Trombocitozele reactive se dezvoltă în
Anemii megaloblastice
Anemie posthemoragice
Leucemii acute
Imunodeficienţă
Hernie hiatală
S 122. Stadiul I al eritremiei se caracterizează prin:
Splenomegalie
Simptomatică clinică severă
Hematocritul < 40%
Hematocritul – 50-55%
Hepatomegalie
S 123. În stadiul I al eritremiei:
Splina se palpează + 3 cm
Splina nu se palpează
Hemoglobina 200 g/l
Obligator sunt tromboze
Trepanobioptatul este în limitele normei
S 124. La un pacient s-au constatat valorile Hb – 185 g/l, eritr.- 6,5·1012/l, Ht – 70%, leucocitoză cu trombocitoză moderată. Aceste date pledează în favoarea:
Eritrocitozei idiopatice
Eritrocitozei secundare
Eritremiei
Leucemiei acute
Aplaziei medulare
S 125. Cefalee difuză, scăderea memoriei, scăderea capacităţii de muncă intelectuale în eritremie sunt condiţionate de:
Micşorarea viscozităţii sângelui
Majorarea viscozităţii sângelui
Anemiei
Splenomegaliei
Insuficienţei renale
S 126. Tratamentul aplicat în eritremie în stadiul I este:
Monochimioterapie
Polichimioterapie
Exfuzii de sânge (Flebotomie)
Consum masiv de lichide
Splenectomie
S 127. Culoarea roşie purpurie a feţei, sclerele injectate, prezenţa simptomului Cuperman pledează în favoarea:
Procesului limfoproliferativ
Mielomului multiplu
Mielomului solitar
S 128. Diagnosticul definitiv de eritremie este stabilit prin cercetarea:
Cercetarea citologică a măduvei oaselor
Cercetarea histologică a măduvei oaselor
Biochimiei
ECG
Hemogramei
S 129. Punctatul medular este neinformativ în diagnosticul
Leucemiei acute M3
Leucemiei acute M1
Anemiei megaloblastice
Nici unui diagnostic enumerat
S 130. Nivelul leucocitelor în stadiul IIA al eritremiei este:
Normal
< 15,0·10^9/l
> 15,0·10^9/l
Nivelul leucocitelor nu depinde de stadiul eritremiei
S 131. Durata stadiul II al eritremiei constituie:
10 luni
10-15 ani şi mai mult
O lună
Un an
S 132. În perioada manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate ale eritremiei nivelul Hb este:
180-240 g/l
120-140 g/l
140-160 g/l
100-120 g/l
80-100 g/l
S 133. Diagnosticul diferenţial al eritremiei se face cu:
Leucemia acută M6
Leucemia granulocitară cronică
Eritrocitozele
Limfom non-Hodgkin cu afectarea splinei
Mielomul multiplu
S 134. În hemogramă la pacienţii cu eritrocitoză simptomatică are loc:
Pancitoză
Pancitopenie
Creşterea conţinutului Hb, eritrocitelor
S 135. Flebotomiile sunt orientate spre:
A majora valorile Hb
A majora valorile eritrocitelor
A micşora valorile Ht
A majora valorile Ht
A majora valorile sângelui circulant
S 136. În tratamentul eritrocitozelor simptomatice se indică:
Consumul mai multor lichide
Dezintoxicare
Citostatice
Flebotomii
S 137. Eritrocitafereza ar fi raţională de indicat în:
În situaţii cu Hb micşorată
În situaţii cu Ht scăzut
În situaţii cu Ht majorat din contul numărului de eritrocite
În toate cazurile descrise
Nici într-una din cazuri
S 138. Pentru micşorarea viscozitaţii sângelui la un pacient cu eritremie se indică:
Dezagregante
Anticoagulante
Dezagregante şi Anticoagulante
Consum majorat de lichide
S 139. Cauza anemiei hemolitice ereditare ovalocitare este:
Dereglarea enzimelor intraeritrocitare
Dereglarea structurii lipidelor membranei eritrocitare
Distrucţia mecanică
Prezenţa anticorpilor antieritrocitari
Dereglarea structurii spectrinei eritrocitare
S 140. În tabloul clinic al anemiei hemolitice ereditare ovalocitare este caracteristic:
Sindromul hemoragic
Hepatomegalia
Splenomegalia
Limfadenopatia
Hemosiderinuria
S 141. La pacienţii cu recidive ale anemiei hemolitice autoimune splenectomia asigură o remisiune stabilă:
La toţi pacienţii
În 50% din cazuri
În 74% din cazuri
Peste 90% din cazuri
Numai în 5% din cazuri
S 142. Diagnosticul de anemie hemolitică autoimună cu anticorpi la cald în cantitate mică se confirmă prin:
Testul Coombs indirect
Testul Coombs direct
Proba de agregare-hemaglutinare
Proba cu zaharoză
Testul Ham
S 143. În caz de anemie hemolitică autoimună cu anticorpi împotriva eritrocariocitelor din măduva oaselor în sângele periferic se depistrează:
Anemie normocromă profundă
Reticulocitoză
Leucocitoză
Anemie hipercromă
S 144. Anemia hemolitică autoimună cu anticorpi împotriva eritrocariocitelor din măduva oaselor în clasificarea patogenetică a anemiilor face parte din:
Anemii prin dereglări de formare a eritrocitelor
Anemii prin distrugere accelerată a eritrocitelor
Anemii posthemoragice
Anemii din bolile cronice
Anemie metaplastice
S 145. Ca rezultat al dereglării structurii lipidelor membranei eritrocitare se dezvoltă:
Anemia hemolitică autoimună
Stomatocitoza ereditată
Acantocitoza ereditată
Hemoglobinuria paroxistică nocturnă cu hemosiderinurie permanentă
Ovalocitoza ereditară
S 146. În diagnosticul diferenţial al anemiilor hemolitice cu alte anemii un semn de laborator important este:
Anemia
Reticulocitoza
Trombocitopenia
Bilirubinemia
Leucocitoza
S 147. Semne de hemopoieză megaloblasticǎ în anemiile hemolitice pot fi din cauza:
Consumului excesiv al acidului folic
Consumului excesiv a vitaminei B12
Existenţa deficitului de fier
Metaplaziei medulare
S 148. În rezultatul tratamentului cu prednisolon a pacienţilor cu anemie hemolitică autoimună se vindecă:
Peste 70% din cazuri
5% din pacienţi
Toţi pacienţii
20% din pacienţi
50% din pacienţi
S 149. Anemia hemolitică autoimună secundară se dezvoltă cel mai frecvent la pacienţii cu:
Leucemie acută
Leucemie granulocitară cronică
Eritremie
Leucemie limfocitară cronică
S 150. Pentru stomatocitoza ereditară sunt caracteristice următoarele date cu excepţia:
Hemoliza are loc intracelular
Se depistează stomatocite pe frotiul sângelui periferic
Stomatocitele se distrug preponderent în splină
Splenectomia asigură o vindecare completă
Splenectomia nu asigură o vindecare completă