Care afirmaţii sunt corecte referitor la caracteristica cariei dentare:
afectează frecvent copiii, adolescenţii
afectează frecvent dinţii maxilarului superior
afectează frecvent dinţii maxilarului inferior
sunt afectați frecvent primii molari
sunt afectați frecvent incisivii inferiori
Factorii locali, care au importanță în dezvoltarea cariei dentare sunt:
excesul de glucide alimentare
flora microbiană bucală
grupa de sânge
componența salivei
termenii erupției dinților permanenţi
Factorii generali, care au importanţă în dezvoltarea cariei dentare sunt următorii, cu excepția:
predispoziţia ereditară
tulburările metabolismului
patologia sistemului osteoarticular
conţinutul de vitamine, microelemente
tulburări hormonale
Depozitul dentar constă din următoarele componente, cu excepția:
microbi
resturi alimentare
epiteliu descuamat
colesterol
mucină
Stadiile de evoluţie ale cariei dentare sunt:
stadiul de pată
stadiul de pigmentare
carie superficială
carie circulară
carie profundă
Componentele microscopice ale peretelui cavităţii cariate sunt:
zona de dentină ramolită
zona de dentină transparentă
țesut de granulaţie
zona de țesut fibros
zona dentinei de substituție
Tipurile cariei dentare la copii sunt următoarele, cu excepția:
circulară
retrogradă
staționară
fluoroza
precoce sub smalț
Complicaţiile locale ale cariei dentare profunde sunt următoarele, cu excepția:
pulpita
periodontita
parodontoza
abces al țesuturilor moi
flegmonul planşeului bucal
Complicaţii generale ale cariei dentare profunde sunt următoarele, cu excepția:
boli reumatice
sepsis
vasculite
ictus cerebral
reacţii alergice
Modificările reactive ale pulpei includ următoarele procese, cu excepția:
dereglări circulatorii
atrofia
distrofia
chisturi
Factorii etiologici generali ai pulpitei sunt:
infecţioşi
alimentari
metabolici
toxici
ereditari
Factorii etiologici locali ai pulpitei sunt următorii, cu excepția:
traume
factori chimici
sialoadenita
caria profunda și medie
agenți termici
Factorii etiologici ai periodontitei sunt următorii, cu excepția:
caria profundă
trauma
factori psihici
Complicaţiile locale ale periodontitei sunt următoarele, cu excepția:
periostită
limfadenită regională
osteomielită
amiloidoză primară
sinusită
Afecţiuni dermatologice cu manifestări bucale:
lichenul plan
scabia
pemfigus
dermatita herpetiformă
streptodermia
Boli de sânge cu manifestări bucale sunt următoarele, cu excepția:
anemia hipocromă
anemia pernicioasă
eritremia
agranulocitoza
anemia posthemoragică acută
Primele elemente ce au de suferit în evoluţia necrozei pulpare:
celulele
fibrele conjunctive
pereţii vasculari
fibrele nervoase
substanţa fundamentală
Modificări de culoare a dintelui se pot întâlni în:
necroza pulpară
pulpita cronică
gangrena pulpară
pulpita acută seroasă
pulpita acută purulentă
Infectarea pulpei necrozate se face cu germeni bacterieni proveniți din:
cavitatea bucala
chisturi de vecinătate
canal radicular lateral
osul alveolar
nici un răspuns corect
Necroza pulpară poate evolua spre:
rămâne o perioada in acest stadiu
vindecare spontană
pulpita cronică cu camera pulpară închisă
fractura dentară
Identificați evoluția și complicațiile în parodontita apicală acută purulentă:
resorbție radiculară externă de natura iatrogenică
fistulizare, resorbție și vindecare temporară
complicare cu un proces osteomielitic
resorbție radiculară internă de natura microbiană
supurația lojelor și a spațiilor cervico-faciale
Morfopatologic, parodontita apicala cronica fibroasă se caracterizează prin:
se formează așa numitele leziuni de granulom conjunctiv
la periferia formațiunii, aglomerarea celulară este mai mare decât in interior
vase sanguine cu pereți îngroșați și lumenul îngustat
prezența infiltratului limfo-poliblastic
apar zone de țesut osos dens cu puține trabecule osoase și spații intratrabeculare
Biopsia endoscopică a mucoasei gastrice a dezvăluit epiteliului de tip intestinal, această constatare este cel mai probabil cauzată de:
gastrita cronică
heterotopia congenitală
displazia precanceroasă
carcinomul metastazat
tumoră benignă
Hematemeza este:
hemoragie gastro-intestinală superioară
hemoragie gastro-intestinală inferioară
hemoragie gastro-intestinală medie
toate cele enumerate
nici unul din cele enumerate
Cea mai frecventă cauză a hemoragiei gastro-intestinale superioare (hematemezei sau melenei) este:
varicele esofagiene
carcinomul gastric
ulcerul peptic
gastrita
Carcinomul primar are incidența cea mai mică în:
esofag
stomac
intestinul subțire
colon
rect
Pentru care carcinom sunt caracteristice metastazele ovariene bilaterale prezentate de mase tumorale:
esofagian
gastric
intestinului subtire
apendicular
colonic
Care este cea mai frecventă cauză a varicelor esofagiene:
ciroza alcoolică
ciroza cardiacă
obstrucția venei porte
esofagita
Gastrita acută erozivă se caracterizează prin:
conținut purulent în stomac
ulcerații multiple superficiale ale mucoasei gastrice
ulcer profund calos al stomacului
se asociază frecvent cu cancerul gastric
perforația este o complicație frecventă
Cel mai frecvent neoplasm al apendicelui vermicular este:
carcinoidul
adenomul vilos
limfomul
polipul adenomatos
adenocarcinomul
Neoplasmele colonice tind sa metastazeze cel mai frecvent în:
ficat
plămâni
coloana vertebrală
rinichi
Spre deosebire de carcinomul colonului drept, carcinomul colonului stâng tinde să fie asociat cu:
anemia
diverticuloza
malabsorbția
obstrucția
lipsa simptoamelor
Cea mai frecventă complicație fatală a ulcerului peptic cronic al stomacului este:
gastrita acută
perforația și peritonita
pancreatita
obstrucția pilorică
Complicațile destructive ale ulcerului peptic sunt:
hemoragia
plasmoragia
stenoză
perforația
penetrația
Selectați tipurile macroscopice ale cancerului esofagian:
nodular
exofit
nodular difuz
ramificat
infiltrativ difuz
Complicațiile ulcerului peptic sunt următoarele:
distructive
inflamatorii
invazive
transformarea malignă
transformarea benignă
Identificați cea mai frecventă formă de esofagită:
reflux
virală
fungică
acută corozivă
granulomatoasă cronică
Identificați metastazele retrograde ale cancerului gastric:
Virchow
Abrikosov
Kaposi
Krukenberg
Schnitzler
Cea mai frecventă localizare a cancerului gastric este:
curbura mică
curbura mare
pilorul
fundul
cardia
Care segmente gastro-intestinale sunt cel mai frecvent implicate in boala Crohn:
stomacul
cavitatea orală
colonul
esofagul
Cele mai frecvente complicații în boala Crohn sunt:
fistulele
hemoragia masivă
diseminarea
dilatarea toxică
Cele mai frecvente complicații ale apendicitei sunt:
peritonita
cancerul
mucocel
diverticulita
Identificați tumorile intestinale benigne:
adenomul tubular
melanomul
adenomul tubulo-vilos
Cele mai frecvente cauze ale peritonitei sunt următoarele, cu excepția:
perforația ulcerului gastric
perforația intestinală în febra tifoidă
apendicita gangrenoasă
pneumonia focală
pancreatita acuta
Complicații colitei acute sunt:
pneumonia
apendicita
abcesul
Care dintre următoarele stări inflamatorii ale intestinului se caracterizează prin implicarea segmentară a intestinului subțire și/sau gros, inflamație transmurală, precum și prezența granuloamelor epiteloide:
boala Crohn
colită ulceroasă
criptosporidioza
colita chistică profunda
Care dintre următoarele tipuri de tumori hepatice este cel mai frecvent asociat cu utilizarea contraceptivelor orale:
adenom al ductului biliar
hamartrom al ductului biliar
hiperplazie nodulară focală
carcinom hepatocelular
adenomul hepatocelular
Condițiile considerate cu risc sporit de dezvoltare a carcinomului hepatocelular sunt:
ciroza asociată cu hepatita virală B
hemocromatoza idiopatică
ciroza biliară primară
ciroza biliară secundară
Cea mai frecventă tumoare hepatică este:
colangiocarcinom
hemangiosarcoma
adenom din celule hepatice
carcinom metastatic
Sindromul hepatorenal este asociat ce regulă cu:
steatoză microveziculară
colestază intrahepatică
ciroză hepatică
obstrucție biliară extrahepatică
Care dintre următoarele condiții patologice se asociază cu colangita distructivă:
hepatita virală B
hepatita alcoolică
hepatita neonatală
sindromul Dubin-Johnson
Cea mai frecventă cauză a carcinomului hepatocelular este:
hepatita autoimună
hepatită neonatală
Hialinul Mallory este asociat cu:
hepatita B
hepatita D
hepatita C
Predominarea hiperbilirubinemiei neconjugate este tipică pentru:
hemoliza intravasculară
carcinomul ductelor biliare comune
carcinom de vezică biliară
carcinom al capului pancreasului
hepatita virală
Degenerescenţă balonică a hepatocitelor şi corpusculii acidofili depistați într-o biopsie hepatică sunt indicatorii ai:
hepatitei alcoolice
hepatitei virale acute
cirozei biliare primare
hemocromatozei
cirozei cardiace
Care este calea de contaminare în hepatita virală A:
transfuzii de sânge
mușcături de șarpe
fecal-orală
transmitere sexuală
medicamente administrate intravenos
Obstrucția biliară extrahepatică este cauzată toate condițiile patologice enumerate, cu excepția:
carcinomul pancreatic
carcinomul de ampula Vater
carcinomul de duct biliar
ciroză decompensată
colangită sclerozantă
Care dintre următoarele condiții se pot solda cu dezvoltarea hipertensiunii portale:
tromboză venoasă portală
insuficiență cardiacă decompensată pe dreapta
tromboză venoasă hepatică (Budd-Chiari sindrom)
La examinarea unui pacient cu ciroză hepatică avansată. Ce modificări vă așteptaţi să stabiliţi:
limfadenopatie cervicală
abdomen destins ce conţine lichid liber
hepatomegalie masivă
hipertrofie musculară
splină de dimensiuni mici
Obstrucția cu calculi biliari a formațiunilor anatomice enumerate vor produce icter, cu excepția:
ampulei Vater
ductului biliar comun
canalului hepatic comun
joncţiunea canalului biliar comun și pancreatic
canalul cistic
Care dintre condițiile enumerate, cel mai puțin probabil se asociază cu hipertensiunea portală cauzată de ciroza hepatică:
ascita
hipertensiunea pulmonară
peritonita bacteriană spontană
trombocitopenia
sindromul hepatorenal
Care dintre virușii enumerați este asociat cu cea mai mare rată de progresie spre hepatita cronică:
virusul hepatitei A
virusul hepatitei B
virusul hepatitei C
virusul hepatitei D
virusul hepatitei G
Histopatologic hepatita alcoolică acută se caracterizează prin:
degenerarea grasă a hepatocitelor
necroza ducturilor biliare
infiltrație leucocitară și necroză în zona tracturilor portale
apariția celulelor Russell
apariția corpusculilor Mallory
Ciroza hepatică se manifestată prin:
hipertensiune portală
dezvoltare anastomozelor porto-cave intrahepatice
dezvoltare anastomozelor porto-cave extrahepatice
dezvoltare hidrotoraxului
ficatul de consistență redusă
Selectați tipurile morfogenetice de ciroză hepatică:
alcoolică
postnecrotică
necrotică
portală
biliară
Consecințele hepatitelor virale:
restabilirea completă a structurii
tranziția hepatitei acute în cronică
tranziție către hepatoză
ciroza hepatică
amiloidoza ficatului
Hipertensiunea portală decompensată se manifestă prin:
icter
varice esofagiene
accident vascular cerebral
hemoragie pulmonară
Hipertensiunea portală decompensată de obicei se complică prin:
edem pulmonar
hemoragie gastro-intestinală
hemoroizii
hemoragii cerebrale
Identificați formele de ciroza biliară:
septală
primară
secundară
multicentrică
Selectați tipurile histologice de carcinom hepatic:
postcirotic
hepatocelular
colangiocelular
adenomatoas
precirotic