Indicați cea mai informativă metodă paraclinică de diagnostic în caz de peritonită acută difuza:
Laparoscopia diagnostică
Examenul ultrasonografic
Laparocenteza
CT
Determinarea proteinei C-reactive
Indicați, care dintre formele clinice ale peritonitei acute NU necesită intervenție chirurgicală prin laparotomie:
Peritonita totală purulentă
Peritonita pancreatogenă fermentativă
Peritonita difuză fibrinos-purulentă
Peritonita biliară
Peritonita fecaloidă
Alegeți una dintre formele peritonitei acute care prezintă probleme majore în diagnostic și are o evoluție gravă:
Peritonita postoperatorie
Peritonita fermentativă
Ascit-peritonita
Pelvioperitonita
Indicați maladia, în patogeneza căreia în faza inițială a peritonitei factorul bacterian NU are un rol decisiv:
Perforația tumorală a intestinului gros
Pancreonecroza
Leziunea intestinului subțire
Apendicita acută distructivă
Colecistita acută distructivă
Indicați maladia care NU provoacă dezvoltarea peritonitei acute secundare:
Colangita purulentă
Tromboza vaselor mezenteriale
Ocluzia intestinală acută
Indicați cea mai informativă metodă în diagnosticul diferențial al peritonitei acute de origine apendiculară și ginecologică:
Puncția fornixului posterior
Radiografia de ansamblu a abdomenului
Specificaţi germenii izolați cel mai frecvent întâlniți în peritonita acută secundară de origine apendiculară:
E.Coli
Bacteriile gram negative
B.Koch
Anaerobii
Fungii
Indicaţi categoriile pacienţilor la care diagnosticul clinic de peritonită acută este dificil:
Vârstnici
Persoanele care urmează medicație imunosupresorie
Bolnavele aflate în perioada ciclului menstrual
Bolnavii spitalizați în stare de șoc
Bolnavii alergici
Sindromul de insuficiență multiplă de organe (MODS) se apreciază după manifestarile anormale timp de 24 ore la nivelul următoarelor sisteme:
Cardiac
Respirator
Renal
Osteoarticular
Nervos central
Caracterizați peritonitele primare:
Sunt determinate de un singur germen patogen
Sunt determinate de mai mulți germeni patogeni
Mai frecvent sunt afectați bolnavii cu ciroză hepatică
Au surse de contaminare hematogenă
Au surse de contaminare intraperitoneală
Specificaţi care dintre afirmații privind tratamentul chirurgical al abceselor intraabdominale sunt adevărate:
Abcesele subfrenice și subhepatice aflate în contact cu peretele parietal anterior se deschid de preferință prin abord transpleurodiafragmatic
În abcesele pelvine se recurge la rectotomie sau deschiderea prin fornixul posterior al vaginului
Abcesele apendiculare se drenează pe cât posibil transperitoneal
Abcesele interintestinale s etratează de preferință conservativ
Abcesele bursei omentale se drenează prin ligamentul gastrocolic
Hemoleucograma într-o peritonită acută poate evidenția:
Hematoconcentraţie
Hiperleucocitoză cu devierea spre stânga a formulei leucocitare
Poichilocitoză
Trombocitopenie
Cel mai frecvent se determină monocitoză
Selectaţi afirmațiile corecte privind peritonitele acute postoperatorii:
Au o evoluție gravă și imprevizibilă
Diagnosticul se stabilește relativ ușor
Majoritatea peritonitelor sunt consecința dehiscenței anastomozelor digestive
Majoritatea peritonitelor sunt consecința contaminării extrabdominale
Pot fi provocate de leziuni iatrogene
Selectaţi afirmațiile adevărate privind abcesele intraabdominale:
Se clasifică în abcese intraperitoneale și viscerale
Sunt în general monomicrobiene
Cel mai frecvent survin secundar leziunilor posttraumatice, postoperatorii sau din cauza unui proces patologic abdominal
Pot surveni în leziunile viscerale
Pot fi unice sau multiple
Caracterizați contractura musculară în peritonita acută:
Apare numai la palparea profundă
Este dureroasă
Este permanentă
Este invincibilă
Poate fi invinsă prin distragerea atenției pacientului
Selectați afirmațiile corecte privind peritonitele acute primare:
Apar la prezența unui focar infecțios intraabdominal
Pot aparea la orice vârstă,dar sunt prevalente la copii
Clinic se manifestă cu semne generale de infecție
În majoritatea cazurilor sunt polimicrobiene
Tratamenul peritonitelor primare se bazează numai pe tratamentul chirurgical
Selectaţi afirmațiile adevarate privind evoluția abcesului fundului de sac Douglas în lipsa tratamentului:
Se poate evacua prin rect sau vagin
Se poate erupe în marea cavitate peritoneală
Frecvent se erupe în vezica urinară
Se manifestă prin apariția complicațiilor septice la distanță
Poate determina acutizarea focarelor cronice de infecții
Indicaţi tratamentul etiologic al peritonitei acute:
Antibioticoterapie
Pleurostomie
Lavajul cavităţii peritoneale
Tratament chirurgical
Corticoterapie
Indicaţi semnele diagnosticului clinic al peritonitei acute:
Febra
Poliuria
Vărsaturile
Oliguria
Tahicardia
Enumeraţi consecințele peritonitei acute la nivel sistemic:
Alcaloza metabolică
Acidoza metabolică
Insuficiența hepatică
Acidoza respiratorie
Insuficiența renală
Specificaţi simptomele care facilitează diagnosticul de peritonită postoperatorie:
Febra persistentă
Prezența hiperperistaltismului
Insuficiența renală acută,insuficiența respiratorie acută
Secreții purulente prin plagă/pe tuburile de dren
Prezența pneumoperitoneumului
Indicaţi situaţiile clinice ce impun procedeul Hartmann în cadrul tratamentului peritonitei acute secundare:
Ulcerul duodenal perforat
Perforația intestinului subțire
Sigmoidita diverticulară perforată
Cancerul sigmoidian perforat
Perforația cancerului unghiului hepatic al colonului
Specificaţi afirmațiile adevărate referitoare la peritonita acută postoperatorie:
Este dificil de diagnosticat
Poate fi determinată de dehiscenţa anastomotică
CT nu este necesar,diagnosticul fiind adesea evident datorită tablouluiclinic
Este o formă de peritonită primitivă
Va fi prezentă durerea toracică intensă însoţită de tuse şi dispnee
Indicaţi patologia cu cea mai mare incidenţă în patologia chirurgicală de urgenţă:
Peritonita tuberculoasă
Peritonita terţiară
Peritonita secundară
Peritonita idiopatică
Peritonita primară
Indicaţi manifestarea clinică tipică de peritonită secundară cauzată de perforaţia ulceroasă
Vărsătura cu “zaţ de cafea”
Contractura abdominală
Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze
Debutul lent,insidios al bolii
Durerea în centură
Specificaţi semnele clinice prezente la palparea abdomenului în peritonita secundară difuză:
Prezenţa matităţii hepatice
Apărarea musculară
Matitate deplasabilă pe flancuri
Fluctuenţă în fosa iliacă dreaptă
Împastare epigastrică
în cazul peritonitei ionograma indică următoarele abateri de la normă, CU EXCEPŢIA:
Hipocloremiei
Hiponatriemiei
Hipermagnezemiei
Hipocalcemiei
Hipopotasemiei
Indicaţi afirmaţia FALSĂ privind peritonitele secundare:
Sunt de regulă monomicrobiene
Contaminarea peritoneului are loc frecvent pe cale hematogenă
Contaminarea peritoneului este realizată direct
Pot apărea în urma unor perforaţii iatrogene ale tractului digestiv
Pot apărea ca urmare a traumatismului abdominal
Despre semnele clinice ale peritonitei acute se pot afirma următoarele, CU EXCEPȚIA:
Elementu lesențial este contractura abdominală
La început vărsăturile sunt cu conținut alimentar și bilioase
Unele peritonite pot debuta cu diaree
Durerea este un semn inconstant
Lipsa febrei nu exclude peritonita
Tratamentul abceselor intra-abdominale este următorul, CU EXCEPȚIA:
Incizie subcostală în drenarea abcesului subfrenic
Drenaj prin ligamentul gastro-colic în abcesul bursei omentale
Non-chirurgical în abcesul mezoceliac
Drenaj pe calea extraperitoneală în abcesul apendicular
Rectotomie sau colpotomie în abcesul pelvin