Modificările urinare clasice, caracteristice glomerulonefritei acute, sunt:
Hiperstenurie
Hematurie
Proteinurie subnefrotică
Cilindrurie
Bacteriurie
Principiile de tratament al glomerulonefritei acute poststreptococice includ:
Regim la pat, limitarea consumului de sodiu și lichide
Tratamentul factorului etiologic (infecția streptococică)
Terapia simptomatică a edemelor și hipertensiunii arteriale
În toate cazurile – tratament patogenetic cu prednisolon
Tratament antirecidivant cu medicamente nefroprotectoare
Manifestările clinice mai frecvente ale glomerulonefritei rapid progresive sunt:
Debut fulminant cu edeme refractare, oligurie
Hipertensiune arterială malignă
În debutul bolii, posibil insuficiență renală acută, cu trecere treptată în boală cronică renală
Hipertensiunea, de obicei, nu este caracteristică
Debutul acut cu oligurie sau anurie, dar pronostic bun de însănătoșire
Verigile patogenetice de bază, ce duc la proteinurie glomerulară sunt:
Micșorarea sarcinii negative a membranei bazale glomerulare
Alterarea membranei bazale glomerulare de către fermenții lizozomali
Hipertensiune glomerulară
Reducerea presiunii oncotice a plasmei
Hipoperfuzia glomerulilor renali
Anticoagulantele în tratamentul glomerulonefritei exercită efectul lor pozitiv prin:
Inhibarea hipercoagularea intraglomerulară
Restabilirea sarcina negativă a membranei bazale glomerulare
Efect diuretic, natriuretic
Restabilesc numărul trombocitelor, trombocitoza fiind toxică pentru glomerulul renal
Reduc hipercomplementemia, prevenind afectarea imună a glomerulului
În hematuria provocată de boala Berger, în imunogramă se pot întâlni următoarele modificări:
Hipocomplementemie
Creșterea titrului IgG
Creșterea titrului IgM
Creșterea titrului IgA
Creșterea titrului IgE
Particularități ale glomerulonefritei cronice cu modificări minimale sunt următoarele:
Se manifestă prin sindrom nefrotic
Lipsa modificărilor în glomeruli la microscopie optică
Efect bun de la terapia corticosteroidă
Mai frecvent se întîlnește la copii
Evoluția nefavorabilă a bolii
Forme neproliferative de glomerulopatii sunt:
Nefropatia membranoasă
Glomerulopatia cu modificări minimale
Glomeruloscleroza focal-segmentară
Nefropatia cu IgA
Glomerulonefrita membranoproliferativă
Triada clasică a simptomelor glomerulonefritei acute include:
Edeme
Dispnee
Hipertensiune arterială
Palpitații
Care modificări imunologice pot fi observate în glomerulonefrita poststreptococică?
Titru înalt de anticorpi contra antigenului streptococului
Creșterea titrului autoanticorpilor renali
Prezența anticorpilor antinucleari
Hipercomplementemie
Care sunt complicațiile glomerulonefritei acute?
Insuficiența renale acute
Hemoragie renală masivă
Eclampsie
Sindrom tromboembolic
Insuficiența ventriculară stînga
Care este scopul administrării anticoagulantelor și dezagregantelor în glomerulonefrită cronică?
Profilaxia trombozei coronariene
Profilaxia sindromului tromboembolic
Acțiunea asupra proceselor locale ale coagulării intravasculare intraglomerulare
Profilaxia trombozei arterei renale
Majorarea perfuziei glomerulilor ischemiați
Care variante ale nefropatiilor glomerulare cronice se manifestă frecvent prin sindrom nefrotic?
Mezangioproliferativă
Mezangiocapilară
Membranoasă
Cu modificări minimale
Fibroplastică
Care dintre următoarele criterii permit diferențierea glomerulonefritei cronice de cea acută?
Prezența manifestărilor dizurice
Hipertrofia marcată a ventriculului stîng
Reducerea dimensiunilor renale
Leucociturie marcată
Micșorarea tensiunii arteriale
Care dintre următoarele criterii, caracteristice glomerulonefritei cronice, permit diferențierea ei de pielonefrită cronică?
Febră cu frisoane
Asimetria afectării renale
Simetria afectării renale
Proteinurie marcată în combinație cu hematurie și cilindrurie
Leucociturie marcată, bacteriurie
Indicații pentru prescrierea corticosteroizilor în glomerulonefrită cronică sunt:
Activitatea înaltă a procesului inflamator
Sindrom nefrotic fără hipertensiune și hematurie
Proteinurie izolată
Hematurie izolată
Sindrom hipertensiv
Indicații pentru prescrierea citostaticelor în glomerulonefrită cronică sunt:
Forme corticorezistente ale sindromului nefrotic
Formele corticodependente ale nefritei
Hematurie marcată
Insuficiență renală terminală
Manifestările glomerulonefritei rapid progresive se caracterizează prin:
Insuficiență renală rapid progresivă
Insuficiență renală lent progresivă
Leucociturie
Hematurie microscopică
Uneori hematurie macroscopică
Manifestările glomerulonefritei rapid progresive mai frecvent este caracterizat prin:
Proteinurie glomerulară, de obicei, moderată
Proteinurie, de obicei, masivă
Hematurie microscopică masivă
Nefropatiile glomerulare proliferative sunt:
Nefropatia cu Ig A
Nefropatia din lupus eritematos sistemic
Glomerulonefrita membranoasă
Nefropatia din vasculite ANCA
Forme corticodependente ale sindromului nefrotic
Formele corticorezistente ale nefritei
La bolnavii care primesc tratament cu citostatice în glomerulonefrită cronică, este necesar de a supraveghea:
Creatinina serică
Leucocitele sângelui periferic
Colesterolul
ECG
Starea mediilor transparente oculare
Corticosteroizii, în tratamentul glomerulonefritei cronice, influențează asupra următoarelor verigi patogenetice:
Inhibă sinteza anticorpilor
Inhibă procesele inflamatorii
Blochează activarea complementului
Reduc permeabilitatea membranei bazale glomerulare
Reduc hipercoagularea
În tratamentul glomerulonefritei cronice se folosesc:
Glucocorticosteroizi
Heparină
Antiagregante
Penicilina
Citostatice
Glomerulonefrita se poate manifesta prin:
Sindrom nefritic acut
Sindrom nefrotic
Anomalii urinare asimptomatice
Sindrom nefritic cronic
Eritem nodos
Care dintre afirmațiile de mai jos, referitoare la glomerulonefrită acută poststreptococică, sunt corecte?
Hipertensiunea nu este caracteristică în debutul bolii
Encefalopatia este mai frecventă la copii
Evoluția atipică a bolii se întâlnește mai des la bătrâni
La bătrâni, în tabloul clinic pot predomina simptomele insuficienței cardiace congestive
Sindromul nefrotic se întâlnește frecvent
Care sunt factorii de prognostic nefavorabil în evoluția glomerulonefritei rapid progresive?
Semilune în mai mult de 60% din glomeruli
Proteinurie marcată
Fibroză interstițială pronunțată și atrofia tubilor
Glomeruloscleroză și semilune fibroase
Poliurie
Care afirmații, referitoare la glomerulonefrita IgA sunt corecte?
La majoritatea bolnavilor se dezvoltă sindrom nefrotic
Cea mai frecventă manifestare clinică este hematuria asimptomatică
Mai frecvent se îmbolnăvesc bărbații și copiii
Există o legătură strânsă cu infecțiile respiratorii
Patognomonică este prezența depozitelor de IgA în mezangiul glomerular
Care manifestări NU SUNT caracteristice pentru glomerulonefrită acută?
Dureri persistente în regiunea lombară
Macrohematurie
Alergie la medicamente
Evoluție ciclică
Care din următoarele maladii se asociază cu glomerulonefrită?
Lupus eritematos sistemic
IgA vasculita
Endocardită infecțioasă
Mielom multiplu
Infecția streptococică
Care simptome sunt caracteristice pentru glomerulonefrite?
Hipertensiunea arterială
Dureri în regiunea lombară
Modificarea urinei
Dizurie
În tratamentul patogenetic al glomerulonefritei cronice se utilizează:
Glucocorticoizi
Antiinflamatoarele nesteroidiene
Anticoagulante
Antibiotice
Indicații pentru puls-terapia în nefrologie cu metilprednisolon sunt:
Gradul înalt de activitate a procesului inflamator
Nefrita rapid progresivă
Criza de rejet a transplantului
Hipertensiunea arterială severă din cadrul glomerulonefritei cronice
Anuria mai mult de 48 ore
Surse ale producerii citokinelor inflamatorii în cadrul glomerulonefritelor sunt:
Celulele mezangiale
Leucocitele mononucleare
Trombocitele
Leucocitele polinucleare
Celulele măduvei osoase
Care dintre următorii factori exercită o acțiune toxică nemijlocită asupra tubilor și interstițiului renal în cadrul glomerulonefritei?
Proteinuria
Eritrocituria
Transferinuria
Hipoperfuzia tubilor renali
Infecția căilor urinare
Dereglările hemodinamice din cadrul glomerulonefritei acute sunt condiționate de:
Hipervolemie
Retenția de sodiu și apă
Hiperreninemie
Creșterea concentrației de prostaglandine
Spasm vascular
Rolul de bază în patogenia hipertensiunii arteriale din cadrul glomerulonefritei acute îl joacă:
Creșterea volumului sangvin circulant
Constricția arterelor renale (mecanism vasorenal)
Hipercatecolaminemie
Creșterea nivelului de cortizol în sânge
În tratamentul glomerulonefritei cronice:
Preferabil este metilprednisolonul
Citostaticele se utilizează în toate cazurile
Citostaticele deseori înrăutățesc funcția renală
Metodele extracorporale de detoxifiere joacă un rol adjuvant
Corticosteroizii se utilizează în toate cazurile
Care manifestări caracteristice ale glomerulonefritei cronice permit diferențierea acesteia de Hipertensiunea arterială esențială?
Creșterea TA, care precedă apariția sindromului urinar
Sindromul urinar, care precedă apariția hipertensiunii arteriale
Dezvoltarea frecventă a complicațiilor vasculare (ictus, infarct)
Crize hipertensive rare
Modificări pronunțate ale fundului ocular
Din punct de vedere evolutiv, patologiile glomerulare se clasifică în următoarele grupuri:
Primitive
Acute
Rapid progresive
Idiopatice
Cronice
Care din următoarele cauze pot provoca nefropatiile glomerulare acute secundare?
Hepatita virală B
Malaria
Toxoplasmoza
Depozitarea mezangială de IgA
Streptococul β-hemolitic
Glomerulonefrita acută poststreptococică:
Se dezvoltă mai des la bărbați
Se dezvoltă mai des la femei
Nu există prevalență de gen
Este cea mai frecventă formă de glomerulonefrită acută postinfecțioasă
Agentul patogen este Streptococcus pneumoniae
Care sunt indicațiile pentru efectuarea puncției-biopsie renale în cadrul glomerulonefritei acute poststreptococice?
Glomerulonefrită acută cu oligurie sau anurie
Persistența hipertensiunii arteriale peste 4 săptămânii
Glomerulonefrită acută primar depistată
Persistența sindromului nefrotic peste 4 săptămâni
Toate cazurile de glomerulonefrită acută la copii
Din punct de vedere patogenetic, există următoarele grupuri de glomerulonefrită rapid progresivă (GNRP):
cu anticorpi anti mezangiu
cu anticorpi anti membrană bazală glomerulară
prin complecși imuni
cu anticorpi anti podocitari
pauciimună
Ce trăsături imunologice sunt mai caracteristice pentru glomerulonefrita subacută?
Complement seric normal
Prezența anticorpilor anti membrano-glomerulară
Nivelul IgA, IgG rămâne, de obicei, normal
În tratamentul patogenetic imunosupresor al glomerulonefritei cronice se folosesc:
Prednisolonul
Ciclofosfamida
Metilprednisolonul
Atorvastatina
Azatioprina
Dieta în tratamentul glomerulonefritele cronice cu sindrom nefrotic impur trebuie să fie:
Hiposodată
Hipolipidică
Hipoglucidică
Hiperproteică
Hipercalorică
Clasificarea morfopatologică a glomerulopatiilor primitive include următoarele forme:
Glomerulopatia cu leziuni minime
Glomerulopatia membranoasă
Glomerulopatia tubulo-interstițială
Glomerulopatia membrano-proliferativă
Manifestările clinice ale facies nephritica sunt:
Edem facial
Acrocianoză
Erupții hemoragice pe față
Paliditatea pielii
Turgescența venelor jugulare
Din punct de vedere etiologic, nefropatiile glomerulare se clasifică în:
Nefropatii glomerulare acute
Nefropatii glomerulare rapid progresive
Nefropatii glomerulare secundare
Nefropatii glomerulare cronice
Nefropatii glomerulare idiopatice
Modalitățile evolutive ale glomerulonefritei acute poststreptococice sunt:
Vindecare
Cronicizare
Evoluție rapid progresivă
Dezvoltarea septicemiei
Dezvoltarea endocarditei poststreptococice
Care din medicamentele antihipertensive au și un efect antiproteinuric, util în tratamentul glomerulonefritelor cronice?
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
Diureticele de ansă
Antihipertensivele centrale
Blocanții receptorilor de angiotensină
β-blocantele