Triada clinică clasică pentru pielonefrita acută sau pielonefrita cronică în acutizare include:
Febră
Polidipsie
Lombalgii
Piurie
Urină hipercromă
Ce modificări în examenul sumar de urină se întâlnesc în pielonefrită cronică?
Cilindri hialinici
Bacteriurie
Leucociturie
Eritrocite dismorfe
Proteinurie >3 g/l
Sindromul urinar în pielonefrită cronică în acutizare se poate manifesta prin:
Cristalurie
Cilindrurie leucocitară
Leucociturie şi bacteriurie
Proteinurie > 3g/l
Uneori microhematurie
Pentru confirmarea diagnosticului de pielonefrită cronică sunt utile următoarele investigații:
Examenul sumar de urină
Examen ultrasonografic al rinichilor
Urografia intravenoasă
Cistografia
Biopsia renală
Din punct de vedere microbiologic, există infecţie a tractului urinar atunci când se determină:
≥100.000 bacterii/ml la pacienţi asimptomatici
100-10.000 bacterii/ml la pacienţi asimptomatici
Orice recoltare pozitivă obţinută prin aspiraţie suprapubiană
1000 microorganisme/ml, la o pacientă gravidă
Specii multiple de microorganisme, indiferent de titru
Urocultura este considerată pozitivă, dacă germenul detectat este în cantitate:
≤ 10(2) (indiferent de agentul patogen şi de existenţa simptomatologiei clinice)
≥ 10(5) (indiferent de agentul patogen şi de existenţa simptomatologiei clinice)
≤ 10(4) (indiferent de agentul patogen şi de existenţa simptomatologiei clinice)
≥ 10(4) şi triada clinică prezentă
≥ 10(3) şi manifestările clinice complete la pacienţii cu infecţie urinară complicată (diabet zaharat, sarcină, obstrucţie infrarenală etc.)
Termenul bacteriurie asimptomatică presupune:
Titrul diagnostic în urocultură
Urocultură negativă
Prezenţa clinicii de infecţie urinară
Lipsa simptomelor clinice de infecţie urinară
Bacteriuria ≤10(3) bacterii/ml
Piuria sterilă poate indica: (definiţie de piurie în carte)
Infecţii cu agenţi bacterieni neobişnuiţi
Nefropatie diabetică
Infecţia cu Mycobacterium tuberculosis
Infecţii cu fungi
Amiloidoză renală
Proteinuria în nefropatii interstiţiale este:
De tip proteinurie tubulară
De tip β2-microglobulină
Constituită din proteine cu greutate moleculară mare
Constituită din proteine cu greutate moleculară mică
Este tot timpul prezentă
Care sunt semnele ultrasonografice caracteristice pielonefritei cronice:
Dilatarea calicelor şi bazinetului
Deformarea calicelor şi bazinetului
Subțierea parenchimului renal
Îngroşarea peretelui vascular
Stenoza vaselor renale
Semne sugestive pentru pielonefrita cronică în acutizare, la ecografia renală sunt:
Dimensiunile renale normale sau micşorate
Micşorarea indicelui parenchimatos
Micşorarea ecogenităţii parenchimului
Dilatarea pielocaliceală, deformarea sistemului calice-bazinet
Bloc renal (calculi, cheaguri de sânge, tumoare, strictură, etc)
Care afirmaţii sunt adevărate pentru scintigrafia renală dinamică:
Se poate efectua în azotemie
Mai puţine reacţii adverse decât urografia intravenoasă
Determină dereglările funcţionale precoce
Nu este necesară o pregătire specială pentru investigaţie
Nu este contraindicată în caz de alergie la iod şi sarcină
Care afirmaţii despre scintigrafia renală dinamică sunt adevărate:
Este pe larg utilizată în diagnosticul pielonefritelor
Nu este necesară pregătire specială pentru investigaţie
Este contraindicată în caz de alergie la iod şi sarcină
În pielonefrita acută, examenul bacteriologic se realizează:
Înaintea iniţierii antibioterapiei
La 48 ore după iniţierea antibioterapiei
La 48 ore după oprirea tratamentului
La 1 lună după finisarea tratamentului
La 3 luni după finisarea tratamentului
Diagnosticul diferenţial al pielonefritei acute, care se manifestă cu sindrom algic abdominal şi febril, dar fără sindrom de cisitită, se realizează cu:
Sarcina ectopică
Apendicita acută
Apoplexia ovariană
Infecţiile urinare joase
Diverticulită
Care sunt măsuri generale în tratamentul pielonefritei cronice:
Repaos la pat în perioada febrilă
Hidratare adecvată
Reglarea tranzitului intestinal
Antibioticoterapie
Glucocorticosteroizi
Tratamentul medicamentos al pielonefritei cronice include:
Regim la pat în toate cazurile
Corticosteroizi
Uroseptice
Regimul hidric în pielonefrita cronică în acutizare:
Se restricţionează
Se suplimentează (diureza+500ml)
Nu se modifică
Depinde de gradul hipertensiunii arteriale
Depinde de temperatura corporală
Care sunt indicaţii pentru spitalizarea pacienţilor cu pielonefrită acută
Vârsta ≤60 ani
Sarcina
Nefropatia obstructivă
Diabetul zaharat
Vomă incoercibilă
Alegeți afirmațiile corecte cu privire la tratamentul etiologic al pielonefritei acute şi al pielonefritei cronice în acutizare:
Se începe înaintea recoltării uroculturii
Se aşteaptă rezultatele uroculturii
Iniţial empiric
Terapia parenterală este mai efectivă
În toate cazurile se preferă monoterapia antibacteriană
Care afirmaţii sunt adevărate cu referinţă la tratamentul etiologic al pielonefritei acute şi al pielonefritei cronice în acutizare:
Se începe după recoltarea uroculturii
În toate cazurile se preferă biterapia
Care antibiotice sunt utilizate mai frecvent în tratamentul pielonefritei cronice:
Tetraciclinele
Cefalosporinele
Fluorchinolonele
Aminoglicozidele
Carbapenemele
În tratamentul pielonefritei cronice, acutizare uşoară, sunt adevărate afirmaţiile:
Durata tratamentului 5 zile
Durata tratamentului 7-10 zile
Monoterapie antimicrobiană, administrare perorală sau parenterală
Mono sau biterapie antimicrobiană, administrare perorală sau parenterală
Nu necesită tratament simptomatic
Profilaxia recidivelor pielonefritei cronice presupune:
Sanarea focarelor cronice de infecţie
Profilaxia constipaţiilor
Dieta hipoproteică
Restricţia de lichide
Igiena intimă riguroasă
Măsurile igieno-dietetice de profilaxie a infecţiilor tractului urinar sunt:
Aportul hidric adecvat
Igiena zonei perianale şi periuretrale
Micţiuni rare
Antibiotic conform antibiogramei
Profilaxia infecţiilor tractului urinar include:
Antibioticoterapia
Tratamentul refluxului vezico-ureteral
Utilizarea contraceptivelor orale
Micţiunea postcoitală este recomandată
Golirea vezicii urinare la necesitate
Factorii de prognostic nefavorabil în pielonefrită acută sunt:
Agentul patogen Proteus
Agentul patogen E. coli
Infectarea pe cale urinară ascendentă
Ocluzia acută a căilor urinare
Hiperuricemia
Factorii de prognostic nefavorabil în pielonefrita acută sunt:
Agentul patogen stafilococul plasmocoagulant
Ocluzia acută a căilor urinare rezolvată
Imunosupresie
Care sunt indicaţii pentru tratament chirurgical în pielonefrita acută sau cronică în acutizare:
Paranefrita
Abcesul renal
Dereglările de pasaj urinar
Rinichiul ratatinat
Rinichi dublu
Care sunt indicaţiile pentru tratamentul chirurgical în pielonefrita cronică în remisiune:
Corecţia malformaţiilor congenitale ce dereglează pasajul urinar
Corecţia complicaţiilor postchirurgicale ce afectează pasajul urinar
Carbuncul renal
Complicaţiile severe posibile ale pielonefritei cronice bilaterale includ:
Hipertensiunea arteriala
Ratatinarea rinichiului
Boala cronică renală
Tuberculoza renală
Amiloidoza renală
Complicaţii acute ale pielonefritei acute pot fi:
Şocul toxicoseptic
Necroza papilară acută
Hipertensiunea arterială secundară
Carbunculul renal
Abcesul perinefretic
Din grupul complicaţiilor acute ale pielonefritei acute fac parte:
Abces renal (Pielonefrita emfizematoasă)
Nefroscleroza secundară
Insuficienţa renală acută
Chisturi renale
Hipertensiunea arterială
Care dintre următoarele sunt complicaţii posibile ale pielonefritei cronice:
Tromboza arterelor şi venelor renale
Nefroscleroză secundară
Pentru pielonefrita acută apostematoasă sunt adevărate afirmaţiile:
Prezenţa focarelor mici multiple purulente plasate în stratul renal cortical
Prezenţa focarelor mici multiple purulente plasate în stratul renal medular
Mai frecvent este cauzată de o septicopiemie enterococică
Mai frecvent este cauzată de o septicopiemie stafilococică
Mai frecvent este cauzată de o septicopiemie streptococică
Enumeraţi afirmaţiile corecte despre pielonefrita acută la pacienţii imunocompromiși:
ncidenţa crescută a germenilor patogeni polirezistenţi
Frecvent implicaţi agenţi bacterieni comensuali
Riscul scăzut al complicațiilor
Fluorchinolonele, cefalosporinele de generaţia III-IV, aminopenicilinele protejate şi carbapenemele sunt antibioticele de prima linie
Fluorchinolonele, cefalosporinele de generaţia II, aminoglicozide sunt de primă linie
Care sunt afirmaţiile adevărate în pielonefrita acută obstructivă:
Este o urgenţă medico-chirurgicală
Necesită spitalizare
Micșorarea dimensiunilor rinichilor la USG
Indispensabilă - nefrostomie percutanată
Înlăturarea obstacolului în regim de urgenţă
În pielonefrita cronică în acutizare, la examenul obiectiv se poate determina:
Sensibilitate la palparea lojelor renale
Punctele costomusculare dureroase
Punctele costovertebrale nedureroase
Manevra Giordano pozitivă
Durere întotdeauna bilaterală
În caz de pielonefrită acută, la examenul clinic durerea poate lipsi mai frecvent la următoarele categorii de pacienţi:
Copii
Gravide
Diabetici
Etilici denutriţi
Transplantaţi
Care dintre următoarele criterii, caracteristice pielonefritei cronice, permit diferenţierea ei de glomerulonefrita cronică:
Febra cu frisoane
Asimetria afectării renale
Simetria afectării renale
Proteinuria marcată
Leucocituria marcată
Tratamentul patogenetic în pielonefrita cronică în acutizare include:
IEC
Antispastice
Antibiotice
Antiagregante
Fitoterapie
O leucociturie aseptică poate fi sugestivă pentru:
Infecţie a tractului urinar decapitată prin antibioterapie prealabilă
Vaginită
Tuberculoză uro-genitală
Hidronefroză
Chist renal supurat
Nefropatiile tubulo-interstițiale se impart în:
Infecțioase
Medicamentoase
Metabolice
În sarcina
La bătrâni
Formele clinice ale pielonefritei acute sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:
Hemoragică
Apostematoasă
Seroasă
Carbuncul
Purulentă
Complicațiile acute ale pielonefritei acute și cronice în acutizare sunt următoarele:
Șoc toxico-septic
Șoc hemoragic
Anemia
Injurie renală acută
Complicațiile cronice ale pielonefritei acute sunt următoarele:
Pielonefrita cronică
Acuzele pacienților cu PNC pot fi repartizați sindromologic în:
Sindromul inflamației locale
Sindromul toxico-septic
Sindromul inflamației generale
Dereglările micționale
Dereglările funcționale
Preparatele de elecție în tratamentul HTA renoparenchimatose sunt:
Beta blocanții
Diuretici tiazidici
Antagoniștii angiotenzinei II
Blocante canalelor de calciu dihidropiridinici
Profilaxia infecțiilor tractului urinar include următoarele:
Golirea la necesitate a vezicii urinare
Alimentația bogată în proteine
Utilizarea soluțiilor cu pH neutru pentru igiena intimă
Profilaxia constipațiilor
Contracepție hormonală
Modalitățile evolutive ale glomerulonefritei acute poststreptococice sunt:
Vindecare
Cronicizare
Evoluție rapid progresivă
Dezvoltarea septicemiei
Dezvoltarea endocarditei poststreptococice
Care din medicamentele antihipertensive au și un efect antiproteinuric, util în tratamentul glomerulonefritelor cronice?
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
Diureticele de ansă
Antihipertensivele centrale
Blocanții receptorilor de angiotensină
β-blocantele