Sensibilitatea la antibiotice se determină prin metoda:
Plajelor sterile
Precipitării în gel
Difuzimetrică
Otto
Fischer
Congelare cu deshidratare în vid ce permite păstrarea îndelungată a microorganismelor:
Liofilizare
Congelare
Sterilizare prin căldură uscată
Pasteurizare
Tindalizare
Se efectuează la 160-1800C :
Pasteurizarea
Sterilizarea cu vapori fluenţi
Liofilizarea
Sterilizarea prin căldură uscată
Tindalizarea
Permite distrugerea microflorei asporulate în substrat:
Congelarea
Filtrarea
Este o metodă de sterilizare fracţionată:
Cu vapori sub presiune
Cu căldură uscată
) Relaţii de concurenţă între membrii unei microbiocenoze:
Antagonism
Sinergism
Simbioză
Interferenţă
Metabioză
Catalizează diferite procese metabolice ale celulei bacteriene:
Nutriţia bacteriană
Respiraţia bacteriilor
Enzimele microbiene
Mediile de cultură
Metabolismul microbian
Despre enzimele bacteriene se poate afirma:
Sunt de natură polizaharidică
Catalizează reacţiile chimice din celula bacteriană
Posedă activitate la temperatura 0 0C
Posedă activitate la temperatura 650C
Sunt sintetizate de peretele celular
Capabile să traverseze bariera placentară este următoarea clasă de Ig:
Ig M
Ig G
Ig A
Ig D
Ig E
Responsabile de hipersensibilitatea de tip IV sunt:
Limfocitele B
Limfocitele T
Sunt implicate în reacţiile de hipersensibilitate de tip I (anafilactice) :
Reprezintă clasa macroglobulinelor:
Asigură imunitatea postinfecţioasă:
Sunt sensibile la cisteină:
IgD
Se caracterizează printr-o evoluţie comparativ scurtă cu simptomatică caracteristică:
Infecţia acută
Infecţia cronică
Infecţia secundară
Reinfecţia
Suprainfecţia
Constituie o infectare repetată cu aceeaşi specie de microorganisme după vindecare:
Infecţie acută
Infecţie cronică
Infecţie secundară
Reinfecţie
Suprainfecţie
Constituie o reinfectare a organismului până la reconvalescenţă:
Boală infecţioasă declanşată în rezultatul scăderii rezistenţei organismului pe fondul unei primoinfecţii :
Se caracterizează printr-o evoluţie de lungă durată cu persistenţa agentului în organism:
Complementul poate fi activat pe calea:
Butilen-glicolică
Fermentativă
Acidă mixtă
Clasică
Oxidativă
În reacţiile anafilactice sunt implicate:
Prezenţa tranzitorie a bacteriilor în sânge fără a se multiplica:
Bacteriemie
Toxinemie
Septicopiemie
Virusemie
Septicemie
În structura antigenică a enterobacteriilor se deosebesc următoarele antigene de grup:
A
B
O
H
K
În structura antigenică a enterobacteriilor se deosebesc următoarele antigene de tip (serovar):
Vi
Mobilitatea enterobacteriilor, de regulă, se determină prin următorul procedeu:
În geloză în coloană
În bulion peptonat
În geloză semilichidă
Pe geloză înclinată (metoda Schukevici)
Preparatul "picătura suspendată"
Pentru izolarea enterobacteriilor se utilizează următorul mediu de cultură înalt selectiv:
Kauffmann
Endo
Levin
Ploskirev
Wilson-Blair
Pentru izolarea enterobacteriilor se utilizează următorul mediu de cultură moderat selectiv:
Eliberarea virusurilor din celula gazdă poate avea loc pe următoarea cale:
Decapsidare
Fuziune
Diviziune simplă
Înmugurire
Viropexis
Liza celulei
Rezistenţa sporilor faţă de factorii nefavorabili ai mediului este asigurată de:
Conţinut sporit de lipoproteine
Conţinut sporit de săruri de Ca
Cantităţi considerabile de acid dipicolinic
Prezenţa polimetafosfaţilor
Lipsa apei
În coloraţia Gram se aplică următoarele reactive:
Albastru de metilen
Acidul clorhidric de 0,5%
Fucsină fenicată
Fucsină apoasă
Soluţia Lugol
Vezuvina
Fucsina Pfeiffer
Alcool cu iod
Coloraţia Ziehl-Neelsen se efectuează cu utilizarea reactivelor:
Acid clorhidric de 0,5%
Acid sulfuric 5%
Violet de genţiană
Acid sulfuric de 5%
În coloraţia Aujeszky se folosesc reactivele:
Fucsina Ziehl