Celule care apar cu cel mai mic grad de frecvență într-o reacție inflamatorie cronică sunt:
fibroblastele
angioblastele
macrofagele
limfocitele
neutrofilele
Celula caracteristică pentru inflamația granulomatoasă este:
miofibroblastul
celula epitelioidă
celula plasmatică
celula gigantă
mastocitul activat
Celulele epitelioide sunt derivate din:
celulele microgliale
monocitele sanguine
T-limfocite
bazofilele activate
celulele gigante
Care celule inflamatorii sunt considerate a fi "semnul distinctiv" al inflamației acute:
celulele epitelioide
miofibroblastele
B-limfocitele
eozinofilele
Caracteristica precoce a modificărilor hemodinamice în inflamația acută este:
scăderea fluxului de sânge către țesutul afectat
permeabilitatea crescută a capilarelor și venulelor
eliberarea histaminei în țesutul afectat
exudarea neutrofilelor
creșterea fluxului sanguin către țesutul afectat
În stadiile precoce ale inflamației acute, histamina este responsabilă de creșterea permeabilității în:
vene și capilare
venule și capilare
artere mari și arteriole
arteriole și venule
vene și arterele mari
Toate afirmațiile următoare sunt adevărate pentru exudatul fibrinos, cu excepția:
fibrina este componentul major al exudatului fibrinos
exudatul fibrinos este asociat cu reacții inflamatorii
exudatul fibrinos este un component major al flegmonului
exudatul fibrinos apare în principal pe membranele mucoase și seroase
exudatul fibrinos servește drept substrat pentru procesele de reparare
Exudatul caracterizat prin producția excesivă de mucină este denumit:
exudat cataral
exudat seros
exudat non-inflamator
exudat hemoragic
exudat purulent
Care din următoarele structuri are cea mai mare capacitate de regenerare:
glomerulii renali
cardiomiocitele
celulele mușchilor scheletali
neuronii sistemului nervos central
hepatocitele
Identificați tipurile inflamației exudative:
inflamația fibrinoasă
inflamația gangrenoasă
inflamația interstițială
inflamația granulomatoasă
inflamația purulentă
În funcție de natura exudatului inflamația este clasificată în următoarele tipuri:
inflamație specifică
inflamație nespecifică
inflamație acută
inflamația cronică
inflamație invazivă
Identificați tipurile inflamației acute:
inflamația catarală
inflamația hemoragică
Flegmonul se caracterizează prin:
delimitarea fibro-conjunctivă
prezența membranei piogenice
prezența inflamației purulente difuze
Identificați faza inițială a inflamației:
exudația
proliferarea
alterația
fagocitoza
pinocitoza
Specificați formele morfologice ale inflamației:
inflamația proliferativă
inflamația mezenchimală
inflamație mixtă
inflamația exudativă
inflamația post-necrotică
Flegmonul apare de regulă în:
țesutul adipos subcutanat
țesutul fibro-conjunctiv lax
țesutul cerebral
ficat
miocard
Identificaţi etiologia inflamației hemoragice:
antrax
ulcer peptic
gripă
tireotoxicoză
pestă
Specificați tipurile și variantele inflamației purulente:
abcesul
flegmonul moale
flegmonul dur
inflamația crupoasă
inflamația difterică
Fazele succesive ale inflamației includ:
petrificarea
induraţia
aglutinarea
În exudatul purulent, spre deosebire de cel seros, predomină:
celule exfoliate ale epiteliului de suprafață
celulele exfoliate ale mezoteliului
neutrofile
mucus
bacterii
Identificați etiologia inflamației fibrinoase:
uremia
difteria
dizenteria
anemia
eritremia
Inflamația crupoasă este localizată de obicei, la nivelul:
cavități bucale
amigdalelor
faringelui
traheei
bronhiilor
Care procese reflectă migrarea celulelor sanguine în timpul inflamației:
pinocitoză
fagocitoză
diapedeza leucocitelor
endocitobioză
diapedeza eritrocitelor
Selectați tipurile de inflamație acută:
inflamația putridă
abces
celulita purulentă
În funcție de evoluție, inflamația este clasificată în:
inflamație fibrinoasă
inflamația nespecifică
Identificați etiologia inflamației seroase:
tirotoxicoza
amiloidoza
scleroza
uremie
tuberculoza
Identificați tipurile de inflamație exudativă:
inflamația parenchimatoasă
Stadiile succesive ale procesului inflamator sunt:
coagularea
alterarația
infiltrația
Care din următoarele celule se identifică în granulomul tuberculos:
limfocite
celule epitelioide
eozinofile
mastocite
În care procese patologice se dezvoltă inflamația specifică:
febră reumatică
sifilis
febră tifoidă
dizenterie
Granulomul tuberculos este constituit din:
celulele Virchow
celulele Langhans
amiloid
necroză cazeoasă
necroză fibrinoidă
Cordul „în cuirasă” se caracterizează prin:
organizarea și calcificarea exudatului
supuraţie
formarea de aderențe
inflamație seroasă
Cea mai frecventă cauză a inflamației purulente este:
viruşii
toxinele
protozoare
substanțe chimice
stafilococii
Microscopic exudatul purulent este reprezentat de un număr mare de:
monocite
eritrocite
trombocite
Cauza inflamației purulente sunt următorii agenți patogeni, cu excepția:
virușii
escherichia coli
streptococii
klebsiella
La ce tip de inflamație se referă celulita flegmonoasă:
catarală
purulentă
crupoasă
gangrenoasă
difterică
Care dintre factorii enumerați, sunt asociați cu inflamația acută:
fibroza tisulară
scleroza tisulară
Durerea asociată cu o reacție inflamatorie poate fi cel mai bine explicată prin:
lezarea nervilor în contact direct cu agentul inflamator
efectul combinat al creșterii presiunii în țesuturi și al anumitor mediatori chimici (de exemplu, bradikinina)
eliberarea serotoninei din mastocite
acțiunea directă a enzimelor lizozomale
acțiunea directă a histaminei și a fragmentelor de complement
Specificați tipul de inflamație exudativă caracteristică pentru căile respiratorii superioare în difterie:
putridă
Inflamația purulentă acută se caracterizează prin următoarele:
fistule
tromboflebită
celulită
ihtioză
amiloidoză