Precizați principalele metode de diagnostic ale pneumoconiozelor:
Puncția pleurală
Tomografia
Bronhografia
Spirografia
Radiografia
Opacitățile determinate roentgenologic se subdivizează în trei forme:
Nodale(miri neregulate)
Interstițiale (mici neregulate)
Nodulare (mari regulate/neregulate)
Nodale (mici regulate)
Nodulare(mici regulate/neregulate)
Pneumoconiozele colagene, cele mai importante sunt:
Silicoza
Azbestoza
Silico-antractoza
Metaloconioze
Carboconioza
Pneumoconiozele necolagene, cele mai importante sunt:
Antracoza pură
Baritoza
Stanioza
Sideroza
Pneumoconiozele mixte, cele mai importante sunt:
Silico-sideroza
Tabloul clinic al pneumoconiozelor reprezintă:
Evoluție rapidă
Evoluție îndelungată cronică
Fără alterarea capacității de muncă
Cu alterarea capacității de muncă
Schimbări sclerotic
Prin ce caracterizeză silicoza:
Cele mai frecvente și grave pneumoconioze
Apare ca consecința a inhalării indelungate a dioxidului de siliciu
Apare ca consecința a inhalării indelungate a silicațiilor
Gravitatea și ritmul evoluției pot fi diferite
Leziuni arborelui bronșic sub formă de endobronșită
Grupele profesionale expuse riscului dezvoltarii silicozei sunt:
Lucratorii din minele de extractie a aurului
Industria sticlei
Industria faiantei și portelanului
Construcția de tuneluri
Lucrătorii din metalurgie
Particulele de dioxid de siliciu din aer se formeaza în timpul:
Exploziilor
Ramolirii
Topirii metalului
Maruntirii rocilor
Fragmentarii rocilor
Factori favorizanți în pneumoconioze ce aparțin de organism și obiceiurile vicioase ale subiectului sunt:
Afecțiunile bronhopulmonare
Tabagismul
Abuzul regulat de alcool
Efortul fizic intens
Obezitate
Metode de evaluare a acțiunii cristalelor de dioxid de siliciu la locul de lucru sunt:
Selectia probelor din zona de unde nemijlocit se respira
Calculul selectiv al dimensiunii particulelor de praf.
Măsurarea umidității
Selecția probelor în orice punct încăperii
Măsurarea vitezei aerulu
Rolul prafului de SiO2 rămas în plămâni asupra organismului se mărește prin:
Micșorarea nivelului de acțiune
Lărgirea nivelului de acțiune
Nivel ridicat al acțiuni prafului în antecedente
Nivel scăzut al acțiuni prafului în antecedente
Antecedente patologice ale plămânilor
Mecanismul de acțiune al particulelor de SiO2 este:
De 5-15 microni pătrund în căile pulonare sunt eliminate din organism
De 5-15 microni pătrund în căile pulonare nu sunt eliminate din organism
De 0,5-5 microni care ating regiunile terinale ale plămânilor și alveole pot să se fixeze acolo
De 0,5-5 microni sunt eliminate din organism
De 6-10 microni care ating regiunile terinale ale plămânilor și alveole pot să se fixeze acolo
Particulele de praf ramase in plamini sunt captate de catre macrofagi
Sunt transportate in parenchimul pulmonar
In tesutul interstitial se initiaza procesul primar de scleroza
Atrofia progresiva a epiteliului pulmonar reduce rapid eliminarea naturala a prafulu
Particulile de SiO2 nu sunt transportate în parenchiul pulmonar
Caracteristica cea mai agresivă a particulilor de SiO2 este:
Diametrul de 1-2 microni
Diametrul de 2-3 microni
Diametrul 12 microni
Pătrunderea în cele mai indepartate segmente ale arborelui bronsic
Pătrunderea în parenchimul pulmonar si retinindu-se acolo.
Cele mai importante forme cristalice neorganice a dioxidului de siliciu liber sunt:
Cuarțul
Tridimitul
Cristobalitul
Gipsul
Grafitul
Caracteristica leziunii histologice în intoxicația de SiO2 este:
Se observă noduli silicotici
Noduli apar din cauza morții macrofagelor
Enzimele intracelulare provoacă leziuni și fibroză
În intoxicația de SiO2 fibroză nu se depistează
Noduli silicotici apar în azbestoză
Enumerați 3 forme de silicoza:
Acută
Subacută
Gravă
Accelerată
Cronică
Ce este caracteristic pentru forma acută de silicoză?
Apare în căteva săptămîni – luni de expunere
Febră
Tusa cu expectorație
Scăderea în greutate
Dispnee
Ce este caracteristic pentru forma cronică de silicoză?
Apare după 10-20 și mai multe ani
Expunerea la pulbere cu conținut <30% de siliciu
Forma cea mai frecventă
Expunerea la pulbere cu conținut ˃30% de siliciu