(CM) Insuficienţa cardiacă cu debit crescut poate fi prezentă în:
anemia cronică
fistule arterio-venoase
infarct miocardic acut
sepsis compensat volemic
hipertiroidism
(CM) Marcați cauzele insuficienţei acute de ventricul stâng:
infarctul miocardic acut şi ischemia miocardică acută
disecţia de aortă
embolia aeriană
insuficienţa valvei mitrale
stenoza valvei aortale
(CM) Marcați cauzele insuficienţei acute de ventricul drept:
trombembolia arterei pulmonare
embolia cu lichid amniotic
ventilarea pulmonară artificială cu presiune pozitivă excesivă
(CS) Marcați cauza insuficienţei cardiace acute globale:
miocardita
tromboembolia arterei pulmonare
ventilarea pulmonară artificială
revărsatul pleural masiv
(CM) Disfuncţia diastolică prin mecanism de compresie externă se produce în cazul:
constricţiei sau efuziunii pericardice
pneumotoracelui compresiv
pleureziei masive
infarctului miocardic acut extins
ventilării pulmonare artificiale
(CM) Disfuncţie diastolică prin interferenţă ventriculară se poate produce în:
infarct miocardic acut extins cu implicarea septului interventricular
hipertensiune pulmonară
insuficineţa valvei mitrale
ventilare artificială cu presiune end-expiratorie pozitivă excesivă
insuficinţa valvei tricuspidiene
(CM) Debitul cardiac este produs în rezultatul interacţiunii a următoarelor componente:
presarcină
postsarcină
ritm-frecvenţă cardiacă
contractilitate
volum inspirator curent
(CM) Presarcina este definită drept:
lungimea fibrei miocardice înainte de contracţi
volumul telediastolic ventricular
presiunea telediastolică ventriculară
returul venos spre cord
rezistența la ejecție a sângelui din inimă
(CS) Care afirmație este corectă cu privire la presiunea venoasă centrală:
reprezintă presiunea din vena cavă inferioară
reprezintă presiunea din venele magistrale, apropiate cordului
NU este influențată de presiunea intratoracică
este determinată de funcția ventriculului stâng
este un indicator al contractilității cardiace
(CM) Postsarcina este:
tensiunea miocardică parietală din cursul sistolei
lungimea fibrei miocardice înainte de contracţie
rezistenţa la ejecţia sângelui din ventricul
rezistenţa la curgerea sângelui prin vasele magistrale
(CM) Postsarcina este influenţată de
presiunea pleurală
impedanţa şi rezistenţa vasculară
gradul de stenoză al valvei aortice
(CM) Referitor la relaţia dintre frecvenţa cardiacă şi debitul cardiac:
inimă sănătoasă crează un debit cardiac maxim la o frecvenţă de 140 bpm
debitul cardiac scade treptat de la 140 până la 180 bpm
frecvenţă cardiacă mai mare de 180 bpm poate provoca fibrilaţie ventriculară
în insuficienţa cardiacă, debitul începe să scadă la o frecvenţă de 120 bpm
o inimă sănătoasă crează un debit cardiac maxim la o frecvenţă de mai puţin de 45 bpm
(CM)Un pacient hipotensiv (PA=100/40 mmHg, PAM de 60 mmHg), cu o frecvenţă cardiacă de 110 bpm, extremităţi calde şi timp rapid de recolorare a lojei unghiale reflectă:
debit cardiac crescut
debit cardiac scăzut
rezistenţă vasculară sistemică diminuată
rezistenţă vasculară sistemică crescută
volum sistolic crescut
(CM) Un pacient hipotensiv (PA de 80/65 mmHg, PAM de 75 mmHg), cu o frecvenţă cardiacă de 110 bpm, timp de recolorare lent a lojei unghiale, reflectă:
rezistenţă vasculară sistemică scăzută
(CM) Managementul perioperativ al pacientului supus intervenţiei pe cord presupune:
hiperbaroterapie
suport respirator
suport nutritiv
analgezie şi sedare
medicaţii profilactice (antibioprofilaxie, terapie antiagregantă, terapie anticoagulantă)
(CM) Bradicardia necesită tratament în cazurile când:
FCC ≤35 bpm, indiferent de nivelul tensiunii arteriale
FCC ≤35 bpm, dacă produce hipotensiune arterială
FCC≤50 bpm, indiferent de nivelul tensiunii arteriale
FCC≤50 bpm, dacă produce hipotensiune arterială
FCC >50 bpm, dacă presiunea arterială este normală
(CM) În caz de bradicardie, se va evalua:
nivelul de potasiu în plasmă
hormonii tiroidieni (identificarea hipertiroidiei)
hormonii tiroidei (identificarea hipotiroidiei)
tratamentul cronic cu beta-adrenomimetice
tratamentul cronic cu beta-blocante
(CM) În cazul când insuficienţa cardiacă acută este asociată cu hipotensiune sau rezistenţă vasculară sistemică joasă, se administrează un vasopresor. Valorile-ţintă pentru presiunea arterială sistolică şi rezistenţa vasculară sistemică (RVS) sunt:
presiunea arterială sistolică de 70 mm Hg
presiuna arterială sistolică de 100 mm Hg
RVS >2400 dyne·s·cm-5/m2
RVS > 1600 dyne·s·cm-5/m2
presiunea arterială sistolică mai mare de 140 mm Hg
(CM) Este indicată administrarea de vasodilatatoare în următoarele cazuri:
rezistență vasculară sistemică scăzută
pacient critic cu hipertensiune arterială (PAS>140 mmHg sau PAM >100 mm Hg)
presiune arterială sistolică de 100 mm Hg
presiune arterială medie de 55 mm Hg
(CM) Selectați medicamentele, care ar putea fi administrate în cazul unor rezistenţe sistemice crescute (>2400 dyne·s·cm-5/m2) sau prezenţei hipertensiunii arteriale (PAS>140 mmHg sau PAM >100 mmHg):
noradrenalină
nifedipină
adrenalină
nitroprusiat de sodiu
efedrină
(CM) Scopurile monitoringului funcției cardiovasculare în anestezie și terapie intensivă sunt:
monitorizarea tuturor parametrilor posibili
asigurarea că perfuzia tisulară este sufientă la pacientul considerat „relativ stabil”
detectarea cât mai precoce a perfuziei tisulare neadecvate
titrarea terapiei spre o țintă hemodinamică specifică la pacienții instabili
diferențierea tiparelor hemodinamice
(CS) Care sunt valorile normale ale PVC:
<0 mm Hg
±5 mm Hg
0-8 mm Hg
18-20 mm Hg
>20 mm Hg
(CS) Marcați valoarea optimă a presiunii de inclavare a capilarului pulmonar:
0 mm Hg
< 5 mm Hg
2-12 mm Hg
(CM) Marcați afirmațiile corecte ce se referă la principiul de funcționare a balonului de contrapulsație aortică:
prin artera femurală se introduce o sondă arterială cu balon, ce are un volum de 60-80 ml
partea proximală a balonului se află deasupra arterelor renale
partea distală a balonului se află până la atriul stâng
umflarea balonului cu heliu se produce în timpul sistolei
umflarea balonului se produce în diastolă
(CM) Balonul de contrapulsație aortică este utilizat pentru ameliorarea perfuziei:
cerebrale
coronare
mezenterice
hepatice
renale
(CM) Marcați semnele clinice sugestive pentru sindromul coronarian acut:
durere toracică cu durată < 20 min
durere toracică cu durată > 20 min
durere retrosternală cu iradiere în umărul și mâna stângă
dispnee
respirație suieratoare
(CM) Marcați medicamentele utilizate în tratamentul sindromului coronarian acut sunt:
aspirina
ketorolacul
morfina
adrenalina
propranololul
(CM) Marcați afirmațiile care sunt utile în stabilirea diagnosticului de sindrom coronarian acut:
supra-denivelare de segment ST >1 mm în 2 sau mai multe derivați
troponina T pozitivă
durere retrosternală
D-dimeri pozitivi
niveluri serice sporite ale lactatdehidrogenazei
(CM) Complicațiile sindromului coronarian acut pot fi :
bloc de ram drept al fascicolului His
șoc cardiogen
fibrilație ventriculară
edem pulmonar
moarte subită
(CS) Medicamentul de elecție pentru tratamentul durerii în sindromul coronarian acut este:
nimesulidul
fentanylul
tramadolul
paracetamolul
(CM) Identificați afirmațiile corecte referitoare la morfină:
scade presarcina ventriculului stâng
scade postsarcina ventriculului stâng
este medicamentul de electie pentru analgezie în sindromul coronarian acut
crește frecvența respirației
dilată arterele coronariene
(CM) Marcați complicațiile infarctului miocardic acut:
șocul cardiogen
fibrilația ventriculară
edemul pulmonar
tromboza mezenterială
trombembolia pulmonară
(CM) Șocul cardiogen se caracterizează prin
vasoconstricție periferică
vasodilatație periferica
hipotensune arterială persistentă (PAS < 90 mm Hg sau scăderea PAM cu mai mult de 30 mm Hg faţă de valorile bazale)
scăderea indexului cardiac (<1.8 l/min/m2 fără suport)
presiune de umplere crescută în ventriculul stâng (PCWP>18 mm Hg)
(CM) Cauzele șocului cardiogen:
infarct miocardic acut extins pe peretele anterior
hipertrofia ventriculului stâng
insuficiența mitrală acută
ruptură de sept ventricular
bloc de ram stâng al fascicolului His
(CM) Selectați cauzele fibrilației atriale acute:
valvulopatii
consumul de droguri
hipervolemia
(CM) Medicamentele de elecție folosite în fibrilația atrială, sunt:
cardioversia urgentă
amiodarona
betablocantele
procainamida
lidocaina
(CS) Selectați tratamentul de elecție pentru bolnavii cu tahicardie supraventriculară cu complexe QRS înguste și regulate în prezența semnelor de instabilitate hemodinamică:
cardioversie urgentă
amiodaronă
betablocante
procainamidă
lidocaină
(CS) Tratamentul de elecție folosit în tahicardia ventriculară fără puls:
(CM) Selectați cauzele insuficienței cardiace acute prin disfuncție diastolică:
pneumotorace deschis
stenoză aortică
tahicardie
ischemie cardiacă
(CM) Marcați componentele transportului de oxigen:
hemoglobina (Hb)
consumul de oxigen (VO2)
debitul cardiac (DC)
presiunea parțială a oxigenului din sângele arterial (PaO2)
rezistența vasculară sistemică (RVS)
CM) Marcați afirmațiile adevărate referitoare la postsarcină:
reprezintă tensiunea miocardică parietală din cursul diastolei
reprezintă tensiunea miocardică parietală din cursul sistolei
este determinată de volumul sanguin în atriu
este resistența pe care o învinge ventriculul la ejectia sângelui
este echivalată, clinic, cu rezistența vasculară sistemică
(CM) Selectați tehnicele de monitorizare neinvazive sau miniinvazive a hemodinamicii
ecocardiografia
bioimpendanța electrică toracică
sonda Swan-Ganz
doppler-ul trans-esofagian
PiCCO
(CM) Marcați beta-blocantele cu acțiune de scurtă durată
propranolol
atenolol
esmolol
labetolol
metoprolol
(CM) Rezistențe vasculare sistemice sporite se atestă în următoarele situații:
ciroză hepatică
soc hipovolemic
ventilare mecanica
durere
perfuzia de noradrenalină
(CM) Rezistențe vasculare sistemice reduse se atestă în:
traumă craniocerebrală severă
sepsis
șoc anafilactic
șoc neurogen
șoc hipovolemic
pancreatită acută
ciroză
anxietate
(CM) Un aport de oxigen echilibrat consumului este considerat atunci când:
lactatul seric ≥4 mmol/L
lactatul seric ≤2 mmol/L
SvO2 > 65%
D(a-v)O2 ≤ 5mL/dL
D(a-v)O2 ≥ 5mL/dL
(CM) Care dintre afirmații sunt corecte pentru torsada vârfurilor:
intervalul QT ≥500ms
conduce la fibrilație ventriculară
conduce la fibrilație atrială
tratament - cardioversie
pentru cardioversia medicamentoasa se administreaza MgSO4 1-2g iv
(CM) Care din disritmiile de mai jos au un potențial letal imediat:
blocul atrioventricular de gr. II
tahicardia supraventriculară paroxismală
tahicardia ventriculară
torsada vârfurilor
bradicardia sinusală
(CS) Marcați factorul extracardiac care nu contribuie la instaurarea insuficienței cardiace acute:
abuzul de alcool
disfuncția renală
sindromul hiperkinetik (anemia, febra)
diminuarea compliantei pulmonare
(CS) Un pacient prezintă TA=70 mmHg, DC=1,5 l/min, PICP =22 mmHg, diureza < 0,5 ml/kg corp. Marcați diagnosticul:
insuficiență cardiacă cronică decompensată
stare de hipovolemie severă
insuficiență cardiacă cu debit crescut
insuficiență cardiacă dreaptă
(CM) Factorii de prognostic negativ, asociați cu insuficiența cardiacă acută sunt
șocul hipovolemic
infarctul miocardic
hiponatremia
insuficiența renală
hipotensiunea arterială
(CM) Selectați factorii care agravează insuficiența cardiacă acuta :
ischemia miocardică
infecțiile
tromboflebita superficială
aportul excesiv de sodiu
tratamentul cu diuretice
(CM) Selectați indicațiile pentru contrpulsarea intraaortală cu balon:
disecție de aortă
cardiomiopatie cu instabilitate hemodinamică
insuficiență refractară a ventriculului stâng
anevrismă de aortă abdominală
(CM) Selectați factorii precipitanți ai insuficienței cardiace
fibrilația atrială
anemia
paralizia diafragmului
hipertiroidia
(CM) Selectați contraindicațiile pentru contrpulsarea intraaortală cu balon:
disectie de aortă
cardiomiopatie
regurgitarea aortală
anevrisma de aortă abdominală
(CM) Selectați factorii precipitanți ai insuficienței cardiace:
altitudinea (>3000 m)
hipotiroidismul
corticosteroizii
(CM) Selectați receptorii pe care acționează dobutamina:
alfa 1
alfa 2
beta 1
beta 2
beta 3
(CM) Selectați medicamentele care au rol în supraviețuire în cadrul insuficienței cardiace acute:
inhibitorii enzimei de conversie
betablocanții
blocanții receptorilor angiotensinici
digoxina
furosemidul
(CM) Terapia farmacologică a insuficienței cardiace acute include:
cardioversia
dobutamina
levosimendanul
balonul de contrapulsare intraaortică
noradrenalina
(CS) Cel mai specific și sensibil marker biochimic, care evocă o ischemie/necroză miocardică acută este:
peptidul natriuretic atrial
lactat dehidrogenaza
D-Dimerii
troponinele T și I
proteina C reactivă
(CS) Selectați markerul biochimic al insuficienței cardiace:
peptidul natriuretic tip B (BNP)
factorul TNF-alfa
(CM) Selectați cauzele noncoronariene de creștere a nivelului seric de troponine:
contuzia hepatică
contuzia cardiacă
chimioterapia cardiotoxică
(CS) Troponinele T și I fac parte din următoarea clasă de markeri:
remodelării matricii interstițiale
neuroumorali
stresului oxidativ
inflamației
leziunii miocitare
(CS) Selectați primul marker, care crește în sânge în cazul infarctului miocardic acut:
mioglobina
troponinele
CK-MB
LDH
mieloperoxidaza
(CS) Clasele de biomarkeri în infarctul de miocard acut sunt:
markerii leziunii miocitare
markerii remodelării matricei interstițiale
markerii virali
markerii tumorali
markerii hepatici
(CM) Pentru precizarea diagnosticului în insuficiența cardiacă acută se utilizează:
ecocardiografia transesofagiană
ecocardiografia cu teste de efort
coronarografia
electrocardiografia
(CM)Insuficiența cardiacă din sepsis se manifestă prin:
frecvență cardiacă crescută
frecvență cardiacă redusă
fracție de ejecție <35%
rezistență vasculară crescută
(CM) În insuficiența cardiacă, ECG poate sugera etiologia prin
semne de ischemie/leziune
lărgirea complexului QRS peste 130 ms
anomalii de cinetică parietală
tulburări de ritm sau conducere
microvoltaj
(CM) În insuficiența cardiacă, radiografia toracică:
este importantă în definirea formei și conturului cardiac
poate identifica un edem pulmonar
indicele cardiotoracic este un indicator util
în insuficiența cardiacă ușoară poate apărea lichid pleural
în insuficiența cardiacă severă apare atelectazie
(CM) Selectați în ce situații sunt recomandați agenții inotropi pozitivi în insuficiența cardiacă acută:
prezența semnelor de hipoperfuzie
prezența semnelor de congestie
diferență arteriovenoasă de O2 de 3 ml/dl
reducerea contractilității cardiace
(CS) Marcați situația care indică la o balanță echilibrată de aport-consum de oxigen?
PaO2=100 mm Hg, SaO2=95%, D(a-v)O2 = 6 ml/dl
PaO2=100 mm Hg, SaO2=95%, D(a-v)O2 = 3 ml/dl
PaO2=100 mm Hg, SaO2=95%, lactat = 6 mmol/L
PaO2=100 mm Hg, SaO2=95%, SvO2 = 60%
PaO2=100 mm Hg, SaO2=95%, ERO2 = 40%
(CS) Debitul cardiac este dependent în mod direct de:
rezistența vasculară sistemică
volumul sângelui circulant
frecvența cardiacă, izolat
frecvența cardiacă și volumul sistolic
volumul sistolic și rezistența vasculară sistemică
(CM) Selectați factorii care afectează volumul telediastolic:
depleția de volum
poziția corpului
tonusul venos
activitatea musculară scheletică
minut-volumul respirator
(CS) Cel mai comun simptom al insuficienței cardiace congestive este:
tahicardia
oliguria
splenomegalia
hepatomegalia
dispneea
(CM) Selectați efectele fiziopatologice și semnele clinice asociate cu edemul pulmonar cardiogen:
creșterea presiunii capilare pulmonare
edem alveolar
raluri
expectorații de fluid hemoragic
edeme pretibiale
(CS) Marcați cel mai important factor în determinarea rezistenței fluxului sanguin:
lungimea vasului
vâscozitatea sângelui
diametrul vasului
presiunea arterială
viteza de curgere
(CM) Care dintre următoarele medicamente pot fi utilizate în tratamentul insuficienței cardiace acute:
antiinflamatoarele nesteroidiene
beta blocantele
diureticele
plasma proaspăt congelată
(CS) Care este cauza cea mai frecventă de moarte subită de origine cardiacă:
abuzul de cocaină
prolapsul de valvă mitrală
cardiomiopatia
aritmia ventriculară
(CS) Semnele caracteristice pentru tamponada cardiacă sunt:
hipotensiunea, zgomote cardiace asurzite, distensia jugularelor
tahicardia, dispnea, febra
bradicardia, diaforeza, slăbiciune în mâini
hipertensiuna, palpitațiile, durerea toracică
hipotensiunea, bradicardia, tetrapareza
(CS) Marcați cea mai comună complicație a infarctului acut de miocard în primele 24 de ore:
pericardita fibrinoasă
anevrismul de arteră coronară
aritmia
isuficiența mitrală
ruptura de pilier
(CS) Care este poziționarea corectă în pat a unui pacient cu edem pulmonar:
laterală de securitate
în decubit dorsal
semiașezată
cu membrele inferioare ridicate
în picioare
(CS) Marcași parametriul de monitorizare care se referă la sistemul cardiovascular:
volumul tidal
volumul sistolic
volumul perfuzat
volumul transfuzat
volumul expirator
(CM) Examenul ECG și radiografia toracică de ansamblu a confirmat o insuficiență cardiacă globală la un vărstnic de 75 de ani cu instalarea treptată a simptomelor. Marcați pașii care trebuie efectuați în continuare:
administrați diuretice și inhibitori de enzimă de conversie
administrați diuretice și digoxină
administrați diuretice, inhibitori de enzimă de conversie și anticoagulanți
precizați cauza insuficienței cardiace prin ecocardiografie, cateterizare cardiacă sau alte măsuri diagnostice adecvate
administrați diuretice, vasodilatatoare, inhibitor de enzimă de conversie
(CS) Marcați medicamentul de elecţie iniţial utilizat pentru tratamentul hipotensiunii arteriale refractare la terapia volemică în şocul septic:
dobutamină
mezatonă
vasopresină
(CS) Marcați primul gest terapeutic pentru tratamentul hipotensiunii arteriale din șocul septic:
perfuzii cu soluții de gelatină
transfuzie de plasmă proaspăt congelată
transfuzie de concentrat eritrocitar
perfuzii cu soluții cristaloide
perfuzii cu sol.glucoză 5%
(CS) Marcați medicamentul inotrop de elecție pentru pacienţii cu şoc septic și disfuncţie miocardică:
izoprenalină
(CM) Marcați care medicamente pot fi utilizate în tratamentul şocului septic:
hidrocortizon
nitroglicerină
soluții cristaloide
(CM) Precizați cauzele șocului cardiogen:
miocardită
tulburări de ritm cardiac
pericardită constrictivă
tulburări de conducere
(CM) Marcați afirmaţiile adevărate cu privire la şocul cardiogen:
creşte volumul bătaie
creşte presiunea telediastolică
scade debitul cardiac
se instalează metabolismul anaerob
sporeşte livrarea de oxigen către țesuturi
(CM) Marcați mecanismele compensatorii în șocul cardiogen:
activarea sistemului nervos simpatic
inhibarea sistemului nervos simpatic
activarea sistemului renină-angiotentină-aldosteron
activarea sistemului nervos parasimpatic
inhibarea sistemului nervos parasimpatic
(CS) Marcați afirmaţia falsă referitoare la şocul cardiogen:
crește postsarcina
crește presiunea în atriul stâng
scade livrarea de oxigen către țesuturi
creşte debitul cardiac
crește secreția de catecolamine
(CM) În șocul cardiogen se determină:
hipotensiune arterială
rezistenţă vasculară periferică crescută
rezistenţă vasculară periferică diminuată
(CS) Marcați medicamentul de elecţie pentru corijarea hipotensiunii arteriale la pacienţii cu şoc cardiogen:
dopamină
(CM) Indicați medicamentele care pot fi utilizate în tratamentul şocului cardiogen (pe fond de IMA):
fentanyl
(CS) Marcați medicamentul care nu se utilizează în tratamentul şocului cardiogen (pe fond de IMA):
(CM) Marcați afirmațiile corecte referitoare la balonul intra-aortic de contrapulsaţie:
este o metodă definitivă de tratament a şocului cardiogen
este o metodă temporară de tratament a şocului cardiogen
se plasează în aorta ascendentă
se plasează în aorta descendentă
se umflă în diastolă
(CM) Marcați medicamentele care nu se utilizează cu scopul creşterii inotropismului la un bolnav cu şoc cardiogen şi ritm sinusal:
corglicon
strofantină
(CM) Marcați cauzele șocului extracardiac obstructiv:
embolie pulmonară masivă
infarct miocardic
pneumotorace
tamponadă pericardică
(CS) Indicați testul de elecție pentru diagnosticarea emboliei pulmonare cu instabilitate hemodinamică:
gazele arteriale
radiografia cutiei toracice
tomografia compiuterizată spiralată a cutiei toracice cu contrast
(CM) Indicați modificările EKG care apar în embolia pulmonară cu instabilitate hemodinamică:
tahicardie sinusală
unde T negative în derivațiile V1-V4
bradicardie sinusală
aspect S1Q3T3
devierea la dreapta a complexului QRS
(CM) Marcați medicamentele care se utilizează în tratamentul emboliei pulmonare cu instabilitate hemodinamică:
droperidol
streptokinază
norepinefrină
heparină nefracţionată
warfarină
(CM) Marcați medicamentele trombolitice:
enoxaparină
heparină
rtPA (activatorul tisular recombinant al plasminogenului)
(CS) Marcați regimul corect de aticoagulare în embolia pulmonară masivă:
heparină nefracţionată - bolus i/v 40 Ul/kgc, apoi 18 Ul/kg/oră i/v
heparină nefracţionată - bolus i/v 40 Ul/kgc, apoi 5 Ul/kg/ oră i/v
heparină nefracţionată - bolus i/v 50UI/kgc, apoi 5 Ul/kg/oră i/v
heparină nefracţionată - bolus i/v 80 Ul/kgc, apoi 18 Ul/kg/oră i/v
heparină nefracţionată - bolus i/v 80UI/kgc, apoi 14 Ul/kg/ oră i/v
(CS) Heparinizarea în embolia pulmonară urmărește:
un aPTT ţintă de 1,0 – 1,3 x valoarea de control
un aPTT ţintă de 1,2 – 1,5 x valoarea de control
un aPTT ţintă de 1,5 – 2,3 x valoarea de control
un aPTT ţintă de 2,5 – 3,5 x valoarea de control
un aPTT ţintă de 3,5 –4,5 x valoarea de control
(CM) Marcați afirmațiile corecte referitoare la tratamentul cu warfarină al emboliei pulmonare cu instabilitate hemodinamică:
tratamentul se începe concomitent cu administrarea de heparină
tratamentul se începe după 5 zile de terapie cu heparină
tratamentul se asociază timp de 5 zile, din prima zi de administrare cu heparină
terapia urmarește un INR=2-3
tratamentul va dura cel puțin 3 luni
(CM) Marcați cauzele șocul anafilactic:
administrarea de antibiotice
hipovolemia
administrarea de vaccinuri
administrarea de anestezice locale
înțepături de insecte
(CM) Marcați afirmațiile adevărate cu privire la șocul anafilactic:
compensator creşte volumul sistolic
creşte permeabilitatea vasculară
scade volumul sistolic
scade volumul sangvin circulant
mediatorii induc o vasoplegie generalizată
în patogenie sunt implcate IgE
în patogenie sunt implcate IgM
mediatorii induc o vasoconstricție generalizată
scade permeabilitatea vasculară
(CM) Marcați opțiunile terapeutice în șocul anafilactic:
pentru adulți adrenalină 0,5 mg nediluat i/m, în absența căii venoase
adrenalină bolus i/v 50 mcg
adrenalină i/v în perfuzie continuă dacă hipotensiunea arterială persistă după bolus
glucagon în cazul pacienților care nu răspund la adrenalină (trataţi cu β-blocante)
sol.glucoza 5% pentru creșterea volemiei
(CS) Marcați medicamentul de elecţie pentru tratamentul hipotensiunii arteriale în şocul anafilactic:
mezaton
(CM) Şocul anafilactic se caracterizează prin:
bronhospasm
creşterea debitului cardiac
creşterea permeabilităţii capilare
hipervolemie
vasodilataţie generalizată
(CM) Marcați medicamentele utilizate în tratamentul şocului anafilactic:
difenhidramină
ser fiziologic
(CM) Marcați cauzele șocului neurogen:
hemoragii importante
infarctul de miocard
traumatism cranian sever
hemoragie intracerebrală severă
secţiunea înaltă a măduvei spinării
(CM) Marcați medicamentele care pot fi utilizate în tratamentul şocului neurogen:
sol.Ringer-lactat
(CM) Şocul neurogen se caracterizează prin
hipovolemie relativă
scăderea debitului cardiac
vasoconstricţie generalizată
(CS) Marcați medicamnetul care nu se utilizează în tratamentul şocului neurogen:
(CM) Marcați semnele șocului neurogen
dureri abdominale
tegumente calde, uscate
bradicardie
(CS) Marcați opțiunea terapeutică pentru tratamentul bradicardiei din șocul neurogen:
atropină
imobilizarea bolnavului
(CM) Marcați cauzele șocului hipovolemic:
vărsături
cetoacidoză diabetică
hemoragii
ocluzie intestinală
(CM) Marcați afirmațiile corecte cu privire la șocul hipovolemic:
compensator crește volumul sistolic
scade volumul sanguin circulant
se determină o vasoplegie generalizată
(CS) Marcați afirmația falsă cu privire la șocul hipovolemic:
PVC este scazută
bolnavul prezintă tahicardie
debitului cardiac este scăzut
tegumente sunt calde
diureza orară este scazută
(CM) Marcați afirmațiile adevărate cu privire la şocul hipovolemic:
creşte frecvenţa contracţiilor cardiace
scade frecvenţa contracţiilor cardiace
creşte nivelul catecolaminelor endogene
creşte nivelul cortizolului seric
creşte reabsorbţia apei la nivel de tub renal
(CM) În şocul hipovolemic se determină:
acidoză lactică
niveluri crescute de renină
niveluri crescute de noradrenalină
niveluri scăzute de angiotenzină II
niveluri scăzute de aldosteron
(CM) Marcați mecanismele compensatorii în șocul hipovolemic:
activarea sistemului simpatic
inhibarea sistemului simpatic
activarea sistemului renină-angiotentină
activarea sistemului parasimpatic
creşterea eliberării de aldosteron
(CM) Marcați afirmațiile false cu privire la şocul hipovolemic
crește debitul cardiac
se produce vasoconstricție
se produce vasodilatație
crește livrarea de oxigen către țesuturi
scade presarcina
crește postsarcina cardiacă
(CM) Marcați semnele clinice ale şocului hipovolemic:
oligurie
confuzie mentală sau letargie
(CS) Marcați soluția de elecție pentru refacerea deficitului volemic în șocul hipovolemic:
sol.gelatină
Ringer lactat
sol.0,45% NaCl
sol. Glucoză 5%
sol. Glucoză 10%
(CM) Marcați variantele șocului în care este indicat tratamentul cu corticoizi:
șocul cardiogen (pe fond de IMA)
șocul septic rezistent la administrare de fluide și vasopresoare
șocul anafilactic
șocul extracardiac obstructiv (embolism pulmonar masiv)
(CM) Marcați indicațiile pentru transfuzia concentratului eritrocitar spălat:
pacienţi cu reacţii hemolitice posttransfuzionale în anamneză
pacienţi cu lipsă congenitală de IgA
pacienţi cu reacţii alergice severe posttransfuzionale în anamneză
pacieniți cu deficit de IgM
pacienţi care au suferit anterior şoc anafilactic
(CM) Marcați indicațiile pentru transfuzia concentratului eritrocitar deleucocitat:
pacienţi cu anticorpi antileucocitari
prevenirea aloimunizării contra antigenelor leucocitare
pacienţi cu reacţii hemolitice severe posttransfuzionale
pacienţi cu leucocitoză
(CM) Concentratul eritrocitar este indicat bolnavilor critici cu nivel al hemoglobinei de:
48 g/l
56 g/l
65 g/l
100 g/l
112 g/l
(CM) Marcați indicațiile pentru administrarea albuminei:
hipovolemie
hipoproteinemie severă (nivelul proteinei serice<50 g/l)
hemoragii microvasculare
hemofilie A
hipofibrinogenemie
(CM) Marcați factorii de coagulare din crioprecipitat:
factorul VIII
factorul XII
factorul XIII
factorul vonWillebrand
fibrinogen
(CM) Crioprecipitatul este indicat pentru tratamentul hemoragiilor microvasculare bolnavilor cu:
număr redus de trombocite
boala vonWillebrand
hemofolie A
hemofilie B
(CM) Marcați soluţiile cristaloide:
sol. glucoză 5%
sol.Gelatină
sol.Ringer
sol.Ringer Lactat
(CM) Marcați soluţiile care nu sunt cristaloide:
Aminoplasmal
Intralipid
(CM) Marcați soluțiile coloide:
Sol. Ringer Lactat
Sol.albumină
(CM) Marcați afirmațiile adevărate cu privire la sol.glucoză 5%:
este utilizată pentru tratamentul hemoragiilor microvasculare
administrată intravenos crește volemia
are rol nutritiv
poate fi administrată pe o venă periferică
este utilizată pentru tratamentul deshidratărilor
(CM) Marcați soluțiile care se utilizează cu scop de alimentare parenterală:
Aminosteril
Sol. glucoză 5%
Sol. glucoză 10%
Infezol
plasmă proaspăt congelată
CS) Marcați soluția care nu se utilizează în alimentarea parenterală:
Sol.glucoză 20%
Sol Gelatină
(CS) Aportul glucidic zilnic trebuie să acopere
10-20% din necesarul caloric
20-30% din necesarul caloric
30-40% din necesarul caloric
50-60% din necesarul caloric
70-80 din necesarul caloric
(CS) Aportul lipidic zilnic trebuie să acopere:
25-30% din necesarul caloric
35-40% din necesarul caloric
45-50% din necesarul caloric
55-60% din necesarul caloric
(CM) Marcați emulsiile lipidice utilizate în alimentarea parenterală:
Lipofundin
(CM) Marcați soluţiile de aminoacizi utilizate în alimentarea parenterală
CM) Marcati valoarea calorică a glucozei:
2,7 kcal/g
3,7 kcal/g
4,5 kcal/g
5,5 kcal/g
6,0 kcal/g
(CS) Marcați valoarea calorică a lipidelor:
4,1 kcal/g
6,5 kcal/g
9,3 kcal/g
(CS) Marcați valoarea calorică a proteinelor:
(CM) Marcați soluțiile de glucoză care se utilizează în alimentarea parenterală:
soluție glucoza 5%
soluție glucoza 10%
soluție glucoza 20%
soluție glucoza 30%
soluție glucoza 40%