S.C Multiple 115-159

A. Personalitatea cuprinde ansamblu de trăsături constante, unice și este specific umană.

B. Personalitatea presupune plasticitate și se caracterizează prin integritate.

C. Poziția sau rangul unui individ în cadrul unui grup.

D. Proces de plasare a indivizilor în straturi sociale diferite, așezate pe o axa imaginară de la inferior
la superior.

E. Trecerea unui individ de la un grup la altul situat la același nivel în cadrul structurii sociale.

A. Temperamentul.

B. Caracterul.

C. Aptitudinile.

D. Viziunile.
la superior.

E. Raționamenele.

A. Necesitățile omului, motivația și convingerile morale și concepţia despre lume.

B. Idealul, sentimentele și aspirațiile.

C. Profesia și statutul social.

D. Statutul și rolul social.

E. Atitudinea față de muncă.

A. Atitudinea față de sine.

B. Atitudinea față de alții.

C. Atitudinea față de muncă.

D. Atitudinea față statut.

E. Atitudinea față pătura socială.

A. Demnitate (recunoașterea propriei valori) și încredere în propriile puteri.

B. Modestie și simț autocritic constructiv.

C. Egocentrism și îngâmfare.

D. Aroganță și supraapreciere.

E. Tact și sinceritate.

A. Egocentrism și îngâmfare.

B. Aroganță și supraapreciere.

C. Ipocrizie și invidie.

D. Calomnie și bârfă.

E. Tact și sinceritate.

A. Tact și sinceritate.

B. Empatie și ajutorare dezinteresată.

C. Demnitate (recunoașterea propriei valori) și încredere în propriile puteri.

D. Simț autocritic constructiv.

E. Calomnie și bârfă.

A. Ipocrizie și invidie.

B. Calomnie și bârfă.

C. Demnitate și încredere în propriile puteri.

D. Simț autocritic constructiv.

E. Lene și dezinteres.

A. Inițiativă și devotament.

B. Responsabilitate și creativitate.

C. Tact și sinceritate.

D. Empatie și ajutorare dezinteresată.

E. Simț autocritic constructiv.

A. Lene și dezinteres.

B. Nepăsare și pasivitate creativă.

C. Ipocrizie și invidie.

D. Calomnie și bârfă.

E. Aroganță și supraapreciere.

A. Acceptarea bolii.

B. Ignorarea bolii.

C. Neglijare a bolii.

D. Folosirea bolii.

E. Formarea bolii.

A. Pacientul acceptă boala ca pe o situație de impas, ceea ce induce inhibare, dezangajare,
demobilizare – atitudini care îngreunează terapiile şi reduc şansele de succes.

B. Acceptarea poate fi realistă, ceea ce generează atitudini combative, mobilizatoare, bolnavul
folosind, în acest caz, toate resursele posibile pentru tratament şi vindecare.

C. Acceptarea poate fi incorectă sau neglijent aplicată de către un medic unui pacient, care îi produce
acestuia un prejudiciu de orice natură.

D. Pacientul poate convinge medicul că un anumit tip de tratament este mai eficient pentru problema
sa decât altul.

E. Respectarea drepturilor pacientului de a înțelege acceptarea patologieie.

A. Aptitudinea se construiește pe o bază ereditară.

B. Aptitudinea se construiește prin exercițiu.

C. Aptitudinea se construiește prin învățare și antrenament.

D. Aptitudinea se construiește prin statut social.

E. Aptitudinea se construiește prin rol social.

A. Aptitudini speciale: cele ce mijlocesc eficienţa activităţii într-un anumit domeniu (de exemplu, cele
sportive, muzicale, tehnice etc.).

B. Aptitudini generale: cele utile pentru mai multe sau pentru toate domeniile (de exemplu, spiritul de
observaţie, inteligenţa).

C. Aptitudini senzorial-perceptive (de exemplu: vederea spaţială).

D. Aptitudini psihomotorii (de exemplu: coordonarea manuală).

E. Aptitudini intelectuale (de exemplu: inteligenţa).

A. Aptitudini senzorial-perceptive (de exemplu: vederea spaţială).

B. Aptitudini psihomotorii (de exemplu: coordonarea manuală).

C. Aptitudini intelectuale (de exemplu: inteligenţa).

D. Aptitudini speciale: cele ce mijlocesc eficienţa activităţii într-un anumit domeniu (de exemplu, cele
sportive, muzicale, tehnice etc.).

E. Aptitudini generale: cele utile pentru mai multe sau pentru toate domeniile (de exemplu, spiritul de
observaţie, inteligenţa).

A. Acţiuni sociale (munca, educaţia, propaganda politică etc.).

B. Instituţii sociale (şcoala, familia, biserica, partide politice etc.).

C. Grupurile sociale (de la microgrupuri şi până la cele cu dimensiunile cel mai mari: clasele sociale,
populaţia unei ţări privită în ansamblul ei etc.).

D. Fenomene sociale (diverse (mobilitatea socială, delincvenţa, sinuciderea etc.).

E. Acțiuni dialectice în societate

A. Funcția aplicativ-constructivă.

B. Funcția explicativ.

C. Funcția de diagnoză socială.

D. Funcția predictivă și critică.

E. Funcția mediatică.

A. Ramuri care studiază grupuri și colectivități umane.

B. Ramuri care cercetează fenomene și procese sociale.

C. Ramuri care studiază instituții sociale.

D. Ramuri care studiază comportamentul social și stilul de viață.

E. Ramuri care studiază complexitatea relației medic–pacient.

A. Comportamentul social și stilul de viață.

B. Complexitatea relației medic–pacient.

C. Determinanții sociali ai sănătății și bolii.

D. Instituțiile sociale în domeniul sănătății.

E. Comportamente degrevate de pături sociale.

A. Degrevarea de sarcini şi responsabilităţi.

B. Bolnavul nu se poate însănătoşi printr-un act de voinţă proprie.

C. Boala trebuie considerată indezirabilă şi bolnavul trebuie să-și dorească însănătoşirea.

D. Bolnavul are obligaţia să coopereze cu cei care răspund de sănătatea sa.

E. Degrevare comportamentală totală de pături sociale.

A. Să contribuie substanţial la elaborarea concepţiei strategice de supravieţuire a întregului ecosistem,
a biosferei în special.

B. Să îndrume opinia publică în cunoaşterea modalităţilor ce servesc la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi
la împiedicarea inhibiţiilor fizice, psihice, morale, spirituale ale persoanei umane.

C. Să reglementeze la nivel legislativ atât cercetările biomedicale, practica ocrotirii sănătăţii (mai ales
domeniile transplantologiei, determinării momentului morţii, limitele susţinerii vieţii bolnavilor
incurabili, noilor tehnologii medicale etc.), cât şi orişice activitate socială ce ţine de existenţa omenirii.

D. Să studieze structura sistemului psiho-medical și moral al societății, relaţiile dintre medici, sistemul
de valori ale asistenților sociali în medicină.

E. Să studieze structura organizatorică, relaţiile dintre institutele administrative centrale, sistemul de
normativ ale profesiei medicale.

A. Pregătirea profesională corespunzătoare concepţiei de instruire universitară şi postuniversitară pe
specialitate a cadrelor de medici şi farmacişti în Republica Moldova ajustată la standardele
educaţionale profesionale internaţionale.

B. Competenţa, responsabilitatea profesională a medicului şi înzestrarea lui cu înalte calităţi etico
morale, respectarea principiului „nu dăuna”.

C. Respectarea drepturilor şi intereselor pacientului, precum şi ale rudelor lui, precum și respectarea
primatului vieţii şi a dreptului inerent la viaţă al fiinţei umane.

D. Respectarea şi protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale medicului, indiferent de caracterul
public sau privat al sistemului în care activează şi de forma de exercitare a profesiunii, precum și,
asigurarea condiţiilor optime de exercitare a activităţii profesionale.

E. Evitarea şi diminuarea drepturilor şi intereselor legitime ale medicului, indiferent de caracterul
moral al sistemului în care activează şi de forma de exercitare a profesiunii, precum și, asigurarea
condiţiilor optime de exercitare a activităţii profesionale.

A. Să fie asigurat cu loc de muncă şi să-şi desfăşoare activitatea medicală conform specializării şi
calificării obţinute, să exercite alte drepturi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, să acorde primul
ajutor medical de urgenţă, indiferent de timpul, locul şi de alte circumstanţe ale situaţiei etc.

B. Să fie asigurat cu condiţii pentru a-şi desfăşura activitatea profesională cu respectarea regulilor şi
tehnologiilor de acordare a asistenţei medicale, respectiv, să-şi ridice nivelul de pregătire profesională
şi să fie atestat etc.

C. Să fie remunerat conform funcţiei ocupate, gradului de calificare profesională, ştiinţifico-didactică,
rezultatelor activităţii sale, la fel, să i se repare prejudiciul cauzat prin vătămare a sănătăţii în legătură
cu activitatea profesională etc.

D. Să-şi apere, inclusiv pe cale judiciară, dreptul la muncă şi alte drepturi profesionale, să cunoască
drepturile şi obligaţiile sale de serviciu, să ceară consimțământul pacientului pentru orice prestare
medicală conform legislaţiei, să consemneze refuzul pacientului pentru orice prestare medicală etc.

E. Să fie remunerat conform relațiilor de interes în sistemul medical, gradului de rudenie cu superiorii,
ştiinţifico-didactică, rezultatelor activităţii sale, la fel, să i se repare prejudiciul cauzat prin vătămare
a sănătăţii în legătură cu activitatea profesională etc.

A. Asistenţă medicală gratuită în volumul stabilit de legislaţie, atitudine respectuoasă şi umană din
partea prestatorului de servicii de sănătate, indiferent de vârstă, sex, apartenenţă etnică, statut
socioeconomic, convingeri politice şi religioase.

B. Securitatea vieţii personale, integritate fizică, psihică şi morală, cu asigurarea discreţiei în timpul
acordării serviciilor de sănătate.

C. Reducere a suferinţei şi atenuare a durerii, provocate de o îmbolnăvire şi/sau intervenţie medicală,
prin toate metodele şi mijloacele legale disponibile, determinate de nivelul existent al ştiinţei medicale
şi de posibilităţile reale ale prestatorului de servicii de sănătate.

D. Opinie medicală alternativă şi primirea recomandărilor altor specialişti, la solicitarea sa ori a
reprezentantului său legal (a rudei apropiate), în modul stabilit de legislaţie.

E. La o relaţie de tip monolog, unde informaţia oferită de către medic va fi minoră, cu un conţinut
succint, uneori neclar pentru pacient, respectiv, hotărârea este luată de către medic, iar pacientul va
trebui să accepte orice decizie.

A. Să aibă grijă de propria sănătate şi să ducă un mod de viaţă sănătos, excluzând acţiunile premeditate
ce dăunează sănătăţii lui şi a altor persoane, la fel, să respecte măsurile de precauţie în contactele cu
alte persoane, inclusiv cu lucrătorii medicali, în cazul în care ştie că el suferă de o boală ce prezintă
pericol social;

B. Să întreprindă, în lipsa contraindicaţiilor medicale, măsuri profilactice obligatorii a căror
neîndeplinire ameninţă propria sănătate şi creează pericol social, respectiv, să comunice lucrătorului
medical informaţii complete despre bolile suportate şi cele curente, despre maladiile sale ce prezintă
pericol social.

C. Să respecte regulile de comportament stabilite pentru pacienţi în instituţia medico-sanitară, precum
şi recomandările medicului în perioada tratamentului ambulatoriu şi staţionar.

D. Să excludă utilizarea produselor farmaceutice şi a substanţelor medicamentoase fără prescrierea şi
acceptul medicului curant, inclusiv a drogurilor, a altor substanţe psihotrope şi a alcoolului în perioada
tratamentului în instituţia medico-sanitară, la fel, să respecte drepturile şi demnitatea altor pacienţi,
precum şi ale personalului medico-sanitar.

E. Să excludă utilizarea produselor farmaceutice şi a substanţelor medicamentoase cu prescrierea şi
recomandarea medicului curant, să evite măsurile de precauţie în contactele cu alte persoane, inclusiv
cu lucrătorii medicali, în cazul în care ştie că el suferă de o boală ce prezintă pericol social.

A. Percepțiile comunicării interculturale.

B. Elementele social-culturale.

C. Limbajul intercultural nonverbal.

D. Timpul și spațiul în comunicarea interculturală.

E. Atitudinile față de sine.

A. Proscriptive, care se focusează pe interdicțiile în acțiunile noastre.

B. Prescriptive, ce se axează pe permisibilitatea acțiunilor noastre.

C. Projuridice, care se focusează pe omisiuni sociale.

D. Preconștiente, ce se axează pe permisibilitatea acțiunilor noastre.

E. Prosanogene, care se focusează pe interdicțiile în acțiunile nocive.

A. Stabilirea temei, scopul și obiectivele cercetării sociologice.

B. Documentarea și construirea ipotezelor cercetării sociologice.

C. Eșantionarea cercetării și stabilirea metodologiei cercetării sociologice.

D. Recoltarea, prelucrarea, verificarea informațiilor și raportul privind rezultatele cercetării.

E. Poststabilirea temei, pre identificarea scopului și obiectivele cercetării sociologice.

A. Sociologia politică și sociologia dreptului.

B. Sociologia educaţiei și sociologia familiei.

C. Sociologia ştiinţei și sociologia medicinei.

D. Sociologia grupurilor etnice și sociologia tineretului.

E. Sociologia structurii sociale și sociologia profesiilor.

A. Sociologia claselor sociale și sociologia organizaţiilor.

B. Sociologia urbană și sociologia rurală.

C. Sociologia structurii sociale și sociologia profesiilor.

D. Sociologia grupurilor etnice și sociologia tineretului.

E. Sociologia controlului social și sociologia diferenţierii şi stratificării sociale.

A. Sociologia comportamentului demografic și sociologia cunoaşterii.

B. Sociologia comportamentului deviant și sociologia controlului social.

C. Sociologia clinică și sociologia informaţiei.

D. Sociologia ştiinţei și sociologia medicinei.

E. Sociologia structurii sociale și sociologia profesiilor.

A. Distribuirea bolilor în societate, în funcţie de sistemul social, mediul familial, religie, sex, clase
sociale, profesie.

B. Factorii sociali şi culturali legaţi de natura şi gravitatea bolii, relaţiile medicale şi influenţa
industriilor medicale asupra stării de sănătate a populaţiei.

C. Elementele sociale care intervin în procesul terapeutic, medicina ca instituţie socială și bazele
economice ale serviciilor medicale.

D. Comportamentele sociale ale terapiei şi studiul variabilelor culturale ale manifestării sănătăţii şi
bolii.

E. Politicile sociale ale comunității şi studiul variabilelor culturale ale manifestării sănătăţii şi bolii în
politica comunității.

A. Conceptele sociologice de sănătate şi boală, cauze sociale ale îmbolnăvirilor, familia şi
îmbolnăvirea, persoanele în vârstă şi sănătate, a moartea şi starea de muribund.

B. Comportamentul bolnavului în spital şi în societate, spitalul şi pacienţii, inegalitatea accesului la
serviciile sanitare, medicina şi controlul social, măsurarea stării de sănătate.

C. Relaţiile dintre medic şi pacient, comunicarea în practica medical, profesiile medicale şi rolul lor
în domeniul apărării şi promovării sănătăţii publice, evaluarea asistenţei medicale.

D. Etnicitate și sănătate, asistenţă medical și devianţa, etichetare şi stigmat social, sistemul sanitar
naţional în perspectivă internaţională (comparativă).

E. Comportamentele sociale ale comunității şi studiul variabilelor culturale ale manifestării sănătăţii
şi bolii în politica comunității.

A. Dezvoltarea cunoaşterii biomedicale.

B. Orientările intelectuale ale culturii.

C. Sistemul axiologic al societăţii.

D. Biologia umană.

E. Mediul natural și social.

A. Biologia umană.

B. Mediul natural și social.

C. Stilul de viață.

D. Organizarea asistenţei medicale.

E. Sistemul axiologic și ideologic al societăţii.

A. Dimensiunea biologică, boala este o stare a organismului sau a unei părţi din organism în care
funcţiile sunt afectate sau deranjate de factori interni sau externi.

B. Dimensiunea plurifactorială, boala poate fi definită drept o stare finală, rezultat al unei combinaţii
a factorilor ecologici şi comportamentali.

C. Interacţiunea predispoziţiilor genetice cu cele sociale, care plasează statistic individul într-o situaţie
de risc mărit, ca urmare a unei alimentaţii neraţionale, dezechilibrate, de lungă durată, expunerii
cronice la agenţii patogeni ai locului de muncă, stresului vieţii.

D. Dimensiunea interdisciplinară a bolii.

E. Dimensiunea politică a sănătății determinată de OMS.

A. Prevenirea bolilor şi promovare a sănătăţii.

B. Identificare a factorilor psihocomportamentali în etiologie, evoluţie şi tratamentul bolilor.

C. Creşterea calităţii vieţii, îmbunătăţirea îngrijirilor medicale şi în ultimă instanţă a sistemului şi
politicii în domeniul medical.

D. Crearea unui model de comportament pentru prevenirea bolii.

E. Formarea unor tehnici de comunicare în relaţia medic – pacient – societate pentru schimbarea
comportamentului.

A. Crearea unui model de comportament pentru prevenirea bolii.

B. Formarea unor tehnici de comunicare în relaţia medic – pacient – societate pentru schimbarea
comportamentului.

C. Identificare a factorilor psihocomportamentali în etiologie, evoluţie şi tratamentul bolilor.

D. Identificarea aspectelor administrativ-regionale ale sănătăţii, boala ca problemă globală, iniţierea
de politici medicale în domeniul bolii.

E. Constituirea aspectelor socio-juridice ale sănătăţii, boala ca problemă fiziologică, iniţierea de
politici sociale în domeniul patologiilor.

A. Boală psihică și tulburări emoţionale.

B. Comportament neadecvat și tulburări comportamentale.

C. Tulburări psihice.

D. Boli cronice.

E. Boli rare.

A. Criteriul existenţei la individ a unor stări de insecuritate, teamă, apatie, anxietate.

B. Criteriul explicării printr-o patologie fizică a comportamentului dezadaptativ.

C. Criteriul contextului social (normele şi valorile socio-culturale existente la un moment dat) în care
se produce comportamentul.

D. Criteriul diminuării randamentului şi eficienţei individului.

E. Capacitatea autocritică a persoanei.

A. Omul socializat, care se atârnă conştient către drepturile şi obligaţiile cetăţeanului

B. Omul care posedă sentimentul demnităţii personale.

C. Omul ca înţelege măsura responsabilităţii sale faţă de activitatea sa.

D. Omul ca înţelege măsura responsabilităţii sale faţă de soarta familiei sale, a prietenilor şi poporului
său.

E. Un reprezentat al speciei umane.

A. Perspectiva pozitivistă (studiază cauzele fenomenelor socio-medicale).

B. Perspectiva fenomenologică sau interpretativă (dezvăluie sensul actelor socio-medicale).

C. Perspectiva critică (studiază structurile sociale opresive, inegalitățile sociale și rolul lor în dinamica
vieții socio-medicale).

D. Perspectiva antropologică (studiază parametri morfologici ai umanității).

E. Perspectiva dialectică (studiază parametri evaluativi ai societății).

A. Enunțurile teoretice fundamentale admise ca referințe pentru structura paradigmatica a unei teorii
ce se transforma in principii metodologice de abordare a realității sociale.

B. Metodele și tehnicile de culegere a datelor empirice (observația, experimentul, ancheta, studiul de
caz, experimentul clinic, trialurile clinice).

C. Tehnicile și procedurile de prelucrare a datelor empirice, de ordonare, sistematizare și corelare a
acestora, pentru dezvăluirea semnificațiilor lor teoretice;.

D. Procedeele de analiză, interpretare și construcție sau reconstrucție teoretică, pe baza setului de date
empirice, în vederea elaborării de descrieri, tipologii, explicații și predicții teoretice.

E. Procesul de cercetare, la perspectiva teoretica adoptată în procesul cunoașterii realității de catre
cercetător.

A. Creşterea speranţei de viaţă sănătoasă pentru populaţie.

B. Prevenirea deceselor evitabile sau premature.

C. Îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru persoanele cu boli cronice pe termen lung sau disfuncţii.

D. Ameliorarea stării de sănătate prin intermediul prevenirii.

E. Crearea unui model de comportament social care să corespundă și să se adapteze la obiceiurile
nocive ale comunității.

A. Etico-bioetic.

B. Administrativ și economic.

C. Medical și juridic.

D. Social și executiv.

E. Antropologic și legislativ.