Pregunta 1
Pregunta
S 101. Prioritate în tratamentul Hemofiliei are:
Pregunta 2
Pregunta
S 102. În medulograma pacienţilor cu trombocitopenie autoimună idiopatică se constată:
Respuesta
-
Celulele blastice mai mult de 20%
-
Hiperplazia seriei granulocitare
-
Hiperplazia seriei eritrocitare
-
În măduva oaselor sunt foarte puţine celule hematopoietice
-
Majorarea numărului de megacariocite şi lipsa trombocitelor în jurul megacariocitelor
Pregunta 3
Pregunta
S 103. Tabloul clinic al bolii Rendu-Osler se manifestă prin:
Respuesta
-
Echimoze şi peteşi pe piele
-
Hemoragii nazale, gastrointestinale, hematurie
-
Hematoame şi hemartroze
-
Mărirea ficatului şi a splinei
-
Mărirea ganglionilor limfatici periferici
Pregunta 4
Pregunta
S 104. În analiza sângelui periferic în boala Rendu-Osler se constată:
Pregunta 5
Pregunta
S 105. Tratamentul de bază al pacienţilor cu purpură trombocitopenică include:
Pregunta 6
Pregunta
S 106. Manifestările clinice ale trombocitopeniei autoimune se caracterizează prin:
Pregunta 7
Pregunta
S 107. Durata de supravieţuire a trombocitelor constituie:
Respuesta
-
30 zile
-
60 zile
-
120 zile
-
90 zile
-
7-10 zile
Pregunta 8
Pregunta
S 108. Referitor la maladia Rendu-Osler este corectă afirmaţia:
Respuesta
-
Prezintă una din cele mai frecvente coagulopatii
-
În lipsa hemoragiilor analiza sângelui periferic este în limitele normei
-
Timpul de coagulare după Lee-White este prelungit
-
Retracţia chiagului este redusă
-
Timpul de sângerare este prelungit
Pregunta 9
Pregunta
S 109. Tratamentul trombocitopeniei heteroimune constată în administrarea:
Pregunta 10
Pregunta
S 110. Gravitatea evoluţiei Hemofiliei depinde de:
Respuesta
-
Gradul de deficit al factorului respectiv de coagulare
-
Numărul de trombocite
-
Conţinutul fibrelor de colagen în ţesutul conjunctiv
-
Vârsta bolnavului
-
Reducerea adeziunii trombocitare
Pregunta 11
Pregunta
S 111. Boala Rendu-Osler se manifestă prin:
Respuesta
-
Complicaţii infecţioase frecvente
-
Tromboze
-
Trombocitopenie autoimună
-
Anemie autoimună
-
Prezenţa teleanjiectaziilor
Pregunta 12
Pregunta
S 112. Tratamentul trombocitopeniei izoimune constată în:
Respuesta
-
Efectuarea splenectomiei
-
Administrarea corticosteroizilor şi concentrat de trombocite în sindrom hemoragic grav
-
Utilizarea crioprecipitatului
-
Vincristinul este preparatul de bază în tratament
-
Administrarea concentratului de eritrocite
Pregunta 13
Pregunta
S 113. Trombocitemia esenţială este:
Respuesta
-
Leucemie acută megacarioblastică
-
Leucemie cronică mieloproliferativă
-
Leucemie cronică limfoproliferativă
-
Nici un răspuns corect
-
Una din variantele LNH
Pregunta 14
Pregunta
S 114. În trombocitemia esenţială constatăm:
Pregunta 15
Pregunta
S 115. Cea mai frecventă complicaţie a trombocitemiei esenţiale este:
Respuesta
-
Hemoragie
-
Infecţii virale
-
Tromboze
-
Infecţii bacteriene
-
Anemie
Pregunta 16
Pregunta
S 116. Diagnosticul definitiv de trombocitemie esenţială se stabileşte prin:
Pregunta 17
Pregunta
S 117. La pacienţi cu trombocitemie esenţială la examenul obiectiv putem constata:
Respuesta
-
Limfadenopatie
-
Splenomegalie moderată
-
Splenomegalie gigantă
-
Ascită
-
Majorarea valorilor TA
Pregunta 18
Pregunta
S 118. Trombocitemia esenţială afectează preponderent persoanele:
Respuesta
-
Cu vârsta 20-30 de ani
-
Copiii
-
Adolescenţii
-
Cu vârsta 50-60 de ani
-
Toate vârstele
Pregunta 19
Pregunta
S 119. În trepanobioptatul osului iliac în trombocitemia esenţială depistăm:
Respuesta
-
Majorarea numărului megacariocitelor
-
Micşorarea numărului megacariocitelor
-
Substituţia măduvei oaselor cu adipocite
-
Hipercelularitate
-
Hiporcelularitate
Pregunta 20
Pregunta
S 120. Pentru eritremie este corectă afirmaţia:
Respuesta
-
Este o tumoare policlonală
-
Substratul tumoral reprezintă celulele blastice
-
Se dezvoltă numai la femei
-
Proces limfoproliferativ
-
Proces mieloproliferativ
Pregunta 21
Pregunta
S 121. Trombocitozele reactive se dezvoltă în
Respuesta
-
Anemii megaloblastice
-
Anemie posthemoragice
-
Leucemii acute
-
Imunodeficienţă
-
Hernie hiatală
Pregunta 22
Pregunta
S 122. Stadiul I al eritremiei se caracterizează prin:
Pregunta 23
Pregunta
S 123. În stadiul I al eritremiei:
Pregunta 24
Pregunta
S 124. La un pacient s-au constatat valorile Hb – 185 g/l, eritr.- 6,5·1012/l, Ht – 70%, leucocitoză cu trombocitoză moderată. Aceste date pledează în favoarea:
Respuesta
-
Eritrocitozei idiopatice
-
Eritrocitozei secundare
-
Eritremiei
-
Leucemiei acute
-
Aplaziei medulare
Pregunta 25
Pregunta
S 125. Cefalee difuză, scăderea memoriei, scăderea capacităţii de muncă intelectuale în eritremie sunt condiţionate de:
Pregunta 26
Pregunta
S 126. Tratamentul aplicat în eritremie în stadiul I este:
Pregunta 27
Pregunta
S 127. Culoarea roşie purpurie a feţei, sclerele injectate, prezenţa simptomului Cuperman pledează în favoarea:
Pregunta 28
Pregunta
S 128. Diagnosticul definitiv de eritremie este stabilit prin cercetarea:
Pregunta 29
Pregunta
S 129. Punctatul medular este neinformativ în diagnosticul
Pregunta 30
Pregunta
S 130. Nivelul leucocitelor în stadiul IIA al eritremiei este:
Pregunta 31
Pregunta
S 131. Durata stadiul II al eritremiei constituie:
Respuesta
-
10 luni
-
10-15 ani şi mai mult
-
O lună
-
Un an
-
Nici un răspuns corect
Pregunta 32
Pregunta
S 132. În perioada manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate ale eritremiei nivelul Hb este:
Respuesta
-
180-240 g/l
-
120-140 g/l
-
140-160 g/l
-
100-120 g/l
-
80-100 g/l
Pregunta 33
Pregunta
S 133. Diagnosticul diferenţial al eritremiei se face cu:
Pregunta 34
Pregunta
S 134. În hemogramă la pacienţii cu eritrocitoză simptomatică are loc:
Pregunta 35
Pregunta
S 135. Flebotomiile sunt orientate spre:
Pregunta 36
Pregunta
S 136. În tratamentul eritrocitozelor simptomatice se indică:
Pregunta 37
Pregunta
S 137. Eritrocitafereza ar fi raţională de indicat în:
Respuesta
-
În situaţii cu Hb micşorată
-
În situaţii cu Ht scăzut
-
În situaţii cu Ht majorat din contul numărului de eritrocite
-
În toate cazurile descrise
-
Nici într-una din cazuri
Pregunta 38
Pregunta
S 138. Pentru micşorarea viscozitaţii sângelui la un pacient cu eritremie se indică:
Pregunta 39
Pregunta
S 139. Cauza anemiei hemolitice ereditare ovalocitare este:
Respuesta
-
Dereglarea enzimelor intraeritrocitare
-
Dereglarea structurii lipidelor membranei eritrocitare
-
Distrucţia mecanică
-
Prezenţa anticorpilor antieritrocitari
-
Dereglarea structurii spectrinei eritrocitare
Pregunta 40
Pregunta
S 140. În tabloul clinic al anemiei hemolitice ereditare ovalocitare este caracteristic:
Respuesta
-
Sindromul hemoragic
-
Hepatomegalia
-
Splenomegalia
-
Limfadenopatia
-
Hemosiderinuria
Pregunta 41
Pregunta
S 141. La pacienţii cu recidive ale anemiei hemolitice autoimune splenectomia asigură o remisiune stabilă:
Respuesta
-
La toţi pacienţii
-
În 50% din cazuri
-
În 74% din cazuri
-
Peste 90% din cazuri
-
Numai în 5% din cazuri
Pregunta 42
Pregunta
S 142. Diagnosticul de anemie hemolitică autoimună cu anticorpi la cald în cantitate mică se confirmă prin:
Pregunta 43
Pregunta
S 143. În caz de anemie hemolitică autoimună cu anticorpi împotriva eritrocariocitelor din măduva oaselor în sângele periferic se depistrează:
Pregunta 44
Pregunta
S 144. Anemia hemolitică autoimună cu anticorpi împotriva eritrocariocitelor din măduva oaselor în clasificarea patogenetică a anemiilor face parte din:
Respuesta
-
Anemii prin dereglări de formare a eritrocitelor
-
Anemii prin distrugere accelerată a eritrocitelor
-
Anemii posthemoragice
-
Anemii din bolile cronice
-
Anemie metaplastice
Pregunta 45
Pregunta
S 145. Ca rezultat al dereglării structurii lipidelor membranei eritrocitare se dezvoltă:
Pregunta 46
Pregunta
S 146. În diagnosticul diferenţial al anemiilor hemolitice cu alte anemii un semn de laborator important este:
Respuesta
-
Anemia
-
Reticulocitoza
-
Trombocitopenia
-
Bilirubinemia
-
Leucocitoza
Pregunta 47
Pregunta
S 147. Semne de hemopoieză megaloblasticǎ în anemiile hemolitice pot fi din cauza:
Respuesta
-
Consumului excesiv al acidului folic
-
Consumului excesiv a vitaminei B12
-
Existenţa deficitului de fier
-
Aplaziei medulare
-
Metaplaziei medulare
Pregunta 48
Pregunta
S 148. În rezultatul tratamentului cu prednisolon a pacienţilor cu anemie hemolitică autoimună se vindecă:
Respuesta
-
Peste 70% din cazuri
-
5% din pacienţi
-
Toţi pacienţii
-
20% din pacienţi
-
50% din pacienţi
Pregunta 49
Pregunta
S 149. Anemia hemolitică autoimună secundară se dezvoltă cel mai frecvent la pacienţii cu:
Pregunta 50
Pregunta
S 150. Pentru stomatocitoza ereditară sunt caracteristice următoarele date cu excepţia:
Respuesta
-
Hemoliza are loc intracelular
-
Se depistează stomatocite pe frotiul sângelui periferic
-
Stomatocitele se distrug preponderent în splină
-
Splenectomia asigură o vindecare completă
-
Splenectomia nu asigură o vindecare completă