Anatomia ca știință studiază:
Forma și structura organismului uman
Filo- și ontogeneza organismului uman
Modificările condiționate de interacțiunea corpului cu mediul extern
Schimbările condiționate de vârstă și gen
Toate enumerate
Numiți metodele de studiere a anatomiei omului pe viu:
Metode senzoriale directe (axate pe simțirile naturale
Metode senzoriale mediate (bazate pe dispozitive și aparate)
Metode experimentale pe animale de laborator
Metoda de disecție anatomică
Metoda microscopică a țesutului bioptic
Definiți noțiunea de ”organ”:
Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat
Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman și are o funcție anumită
Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman cu o formă anumită
Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, constituită din câteva tipuri de țesuturi
Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat, are o formă și funcție anumită, constituită din câteva tipuri de țesuturi.
Enumerați tipurile constituționale la om:
Normostenic, astenic și hiperstenic
Dolihomorf, mezomorf și brahimorf
Hipotrofic, mezotrofic și hipertrofic
Hipodinamic, mezodinamic și hiperdinamic
Feminin și masculin
Definiți noțiunea de „poziție anatomică”:
Corpul uman în poziție verticală, cu capul situat sub unghi drept
Membrele superioare și cele inferioare aliniate într-o linie
Extremitățile membrelor superioare și inferioare sunt amplasate pe o circumferință
Fața trebuie să fie orientată în sus
Corpul uman în poziție verticală, palmele în supinație, membrele inferioare paralele lipite
Planul mediosagital:
Trece prin axa longitudinală și sagitală a corpului
Divide corpul în jumătăți simetrice
Departajează componentele mediale și laterale ale formațiunilor corpului
Este perpendicular la planurile parasagitale
Corespunde grosimii corpului
Enumerați tipurile de ținută:
cifotică
redresată
gârbovită
lordotică
tonică
Norma reprezintă:
Un diapazon de devieri, în anumite limite de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor concrete ale mediului.
Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei, care provoacă dereglări funcționale ale acestora
Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului
Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei
Variantă a normei (varitas) este:
Un diapazon de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, însoțite de dereglări funcționale – forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic
Formațiunea anatomică, care a fost caracteristică strămoșilor îndepărtați ai omului.
Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei.
Variabilitatea anatomică individuală determină:
Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– media aritmetică a unei game de varietăți
Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei
Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
Noțiunea de atavism se referă la:
Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice
Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic
Anomalia (anomalos) reprezintă:
Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice, care provoacă dereglări funcționale ale acestora.
Constituția se definește ca:
Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin particularități morfologice, funcționale, de randament, rezistență precum și reacția individului la diferite influențe nocive și patologic
Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin particularități funcționale
Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale indivizilor, care se exteriorizează prin particularități de rezistență
Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale indivizilor, care se exteriorizează prin stabilități certe morfologice, funcționale, de randament și rezistență
Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin stabilități certe morfologice, funcționale și prin reacția individului la diferite influențe nocive și patologice
Nomenclatura Anatomică Internațională:
Include termenii care determină poziția, dimensiunile organelor și locația lor
Nu a fost modifică niciodată
De obicei au origine a limbajului autohton
Este o listă strictă, fără schimbări ulterioare
Își ia naștere din Grecia Antică
Planurile de orientare ale corpului uman:
sagital
ventral
frontal
transversal
dorsal
Axe de orientare ale corpului uman:
longitudinal
Ținuta gârbovită se caracterizează prin:
Lordoză cervicală bine pronunțată, lordoză lombară - redusă
Lordoză cervicală redusă, lordoză lombară - bine pronunțată
Tipică pentru perioada de senilitate
Tipică pentru perioada de mică copilărie
Limitarea mișcărilor coastelor duce la micșorarea volumului cutiei toracice
Osteonul reprezintă:
Lamelele osoase din jurul diafizei
Lamelele osoase din jurul canalului nutritiv
Lamelele osoase din jurul canalului medular
Lamelele osoase din jurul canalului Havers și conținutul lui
Lamelele osoase din jurul metafizei
Creşterea osului în grosime are loc pe contul:
cartilajului hialin
cartilajului fibros
periostului
metafizei
fasciei
Creşterea osului în lungime are loc pe contul:
Endostului
cartilajului articular
cartilajului diafizoepifizar (metaepifizar)
pericondrului
. Punctele de osificare primare apar:
În prima jumătare a perioadei intrauterine
Imediat după naștere
În a doua jumătare a perioadei intrauterine
Până la vârsta de 8 ani
După vârsta de 10 ani
Punctele de osificare secundare apar:
. Până la vârsta de 8 ani
Au rol de protecţie a viscerelor:
Oasele tubulare
Oasele spongioase lungi
Unele oase plate
Unele oase mixte
Oasele aerofore
Oasele carpiene şi tarsiene sunt:
Tubulare
Spongioase
Plate
Mixte
Aerofore
Participă la formarea cavităţilor trunchiului:
Oasele spongioase
Oasele plate
Oasele mixte
. Au apofizele spinoase bifurcate:
Vertebrele cervicale
Vertebrele toracice
Vertebrele lombare
Vertebrele sacrale
Vertebrele coccigiene
Promontoriul este format de către:
Ultima vertebră cervicală şi T1
Ultima vertebră toracică şi L1
Ultima vertebră lombară şi S1
Ultima vertebră sacrală şi Co1
Vertebrele T6 si T7
Nu poate fi palpată pe viu coasta:
XI
IX
II
I
XII
Osul realizează:
Funcția hematolimfopoietică
Funcția de sprijin.
Funcția de protecție
Funcția de locomoție
Funcția de limfopoieză
Care termeni anatomici țin de unitatea morfofuncțională a osului ca organ:
oseina
osteonul
măduva osoasă roșie
osteocitul
sistemul haversian
Funcţiile biologice ale osului ca organ:
de creștere
hematopoietică
de locomoție
regenerare
de protecție
Ţesutul osos spongios este prezent în:
Oasele craniului
Oasele tarsiene
stern
Diafizele oaselor tubulare
Epifizele oaselor tubulare.
În componenţa scheletului axial intră:
craniul
oasele centurii scapulare
coastele
pelvisul
coloana vertebrală
Oasele tubulare lungi:
Sunt constituite din corp şi 2 epifize
Participă la formarea cavităţilor corpului
Conţin cavităţi tapetate cu mucoasă
Au feţe articulare tapetate cu cartilaj
Funcţional reprezintă pârghii
Servesc pentru inserţii tendinoase sau ligamentare, trecerea tendoanelor, vaselor şi nervilor:
Feţele articulare
Proeminenţele osoase
Fosele şi şanţurile
Orificiile şi canalele
Extremitățile
. Elemente principale ale unei vertebre sunt:
arcul
apofiza stiloidă
corpul
orificiul intervertebral
pedunculii
Evidențiați caracterele distinctive ale vertebrelor cervicale:
Foramen transversarium
Massae lateralеs
Processus spinosus bifurcat
Processus mamillaris
Sulcus nervi spinalis.
Ţin de structura primei vertebre cervicale:
Processus accessorius
Fovea dentis
Arcus posterior
Sulcus caroticus.
Caracterele distinctive ale axisului:
Arcus anterior
Apex dentis
Dens
Facies articularis anterior
Facies articulares superiores
Apofizele spinoase sunt bifurcate la vertebrele:
C1
C2
C3
C5
C7
Caracterele distinctive ale vertebrelor toracice tipice:
Foveae costales superiores et inferiores
Processus costotransversarius
Foveae costales processus transversus
Foramen nutritium
În condiții de normă, sunt concrescute, formând un singur os:
Evidențiați formațiunile specifice doar pentru vertebrele lombare:
Processus transversus
Processus articulares superiores
Processus articulares inferiores
Evidențiați structurile anatomice situate pe fața dorsală a sacrului:
Crista sacralis mediana
Lineae transversae
Canalis sacralis
Hiatus sacralis
.Prin ce se manifestă anomalia „spina bifida aperta”?
Scizura corpului vertebrei
Scizura arcului vertebrei
Scizura arcului vertebrei, însoțită de afectarea integrității țesuturilor moi
Neconcreșterea arcului cu corpul vertebrei
Hernie spinală (meningomielocel).
Fosetele costale lipsesc pe apofizele transversale ale vertebrelor:
T1
T5
T11
T10
T12
La formarea canalului vertebral iau parte:
Apofizele articulare
Apofizele transversale
Arcul vertebral
Corpul vertebral
Pedunculii vertebrali.
Anomaliile regiunilor de frontieră a segmentelor coloanei vertebrale:
Sacralizarea
Blocarea vertebrelor
Asomia
Platispondilia
Lombalizarea
Curburile coloanei vertebrale situate în plan sagital sunt:
Lordoza cervicală
Scolioza toracală
Cifoza toracală
. Lordoza lombară
Scolioza cervicală.
Evidențiați părţile coastei:
Caput costae
Collum costae
Corpus costae
Cartilago costalis
Localizarea sulcus arteriae subclaviae pe prima coastă:
Posterior de tuberculum costae
Posterior de tuberculum musculi scaleni anterioris
Anterior de tuberculum musculi scaleni anterioris
Pe tuberculum costae
Pe faţa superioară a coastei.
Are o singură faţetă articulară pe cap:
Coasta I
Coasta V
Coasta X
Coasta II
Coasta XII
Nu are tubercul costal:
Coasta XI
Coasta I:
Este atipică
E cea mai scurtă, mai lată şi mai curbată
E aplatizată în sens superoinferior
Pe faţa inferioară are un tubercul şi 2 şanţuri
Extremitatea ei anterioară e mai lată şi mai groasă decât cea posterioară.
T2
Formaţiunile anatomice localizate pe manubriul sternal:
Facies intertubercularis
Incisura jugularis
Incisura clavicularis
Incisura costalis
Facies articularis clavicularis.
Evidenţiaţi părţile sternului:
Corpus sterni
Processus styloideus
Manubrium sterni
Incisura jugularis.
Localizarea angulus sterni:
La unirea manubriului cu corpul sternului
La unirea corpul sternului cu apofiza xifoidă
La mijlocul corpului sternului
La nivelul incizurii jugulare
La nivelul incizurilor coastelor II.
Oasele ce delimitează apertura toracică superioară sunt:
Clavicula
Corpul sternului
. Manubriul sternulu
I vertebră toracică.
Formaţiunile ce delimitează apertura toracică inferioară sunt:
Coasta VI
Apendicele xifoid al sternului
Arcul costal
Coastele VIII şi X
Corpul vertebrei T10
Forma si dimensiunile osteotoracelui depind de:
Forma sternului
Vârstă
Articulaţiile costovertebrale
Gen
Tipul constituţional.
