Compoziţia materiei anorganice a adamantinei este:
Hidroxiapatită – 75,04%
Carbonatapatită – 12,06%
Clorapatită – 2,39%
Fluorapatită – 0,663%
CaCO3 – 1,33%
Clorapatită – 4,39%
Fluorapatită – 2,30%
MgCO3 – 1,62%
Elementele fundamentale ale adamantinei sunt:
Fluorul
Magneziul
Calciul
Fosforul
Sodiul
În stratul exterior al adamantinei s-a constatat concentraţie sporită de:
Fluor
Plumb
Zinc
Fier
Carbonat
Sodiu
Magneziu
În stratul exterior al adamantinei s-a constatat concentraţie redusă de:
În toate straturile adamantinei se reprezintă uniform:
Stronţiu
Cuprul
Aluminiu
Potasiu
Însemnătatea stratului de hidraţi de ioni asociaţi este:
Prin acest intermediu are loc schimbul de ioni
Ionii cristalului sunt substituiţi de alţi ioni
Circulă apa asociată
Circulă apa liberă
Circulă sîngele
Materia organică a adamantinei este reprezentată de:
Proteine
Lipide
Glucide
Săruri minerale
Celule
În proteinele adamantinei au fost determinate următoarele fracţii:
EDTA solubilă în acizi
EDTA insolubilă în acizi
Peptide
Aminoacizi liberi
Keratină
În adamantină au fost depistate:
Lipide 0,6%
Citraţi 0,1%
Polizaharide 1, 65mg/100g
Lipide 0,1%
Citraţi 0,6%
Adamantina are următoarea compoziţie:
Materie anorganică 90%
Materie organică 1,2%
Apă 3,8%
Materie anorganică 95%
Materie organică 5,5%
Adamantinei îi revine funcţia:
Defensivă
Sensorie
Decupare a alimentelor
Triturare a alimentelor
Înveliş
Ce este fenomenul de permeabilitate a adamantinei:
Aportul de substanţe în adamantină din salivă
Aportul de substanţe din dentină
Aportul de substanţă numai din salivă
Aportul de substanţă numai din dentină
Adamantina este permeabilă in ambele sensuri
Care sunt factorii principali în maturizarea adamantinei după erupţie:
Permeabilitatea
Conţinutul de Ca
Conţinutul de F
Conţinutul de P
Conţinutul de Au
În cadrul difuziei apa (lichidul smalţului) trece din:
Mediul cu nivel mic de concentraţie moleculară
Spre mediul cu concentraţie moleculară înaltă
Din partea nivelului înalt de concentraţie
Spre partea cu concentraţie scăzută
Ambele părţi
În cadrul difuziei în smalţ ionii disociaţi şi moleculele trec din:
Mediul cu nivel de concentraţie înaltă
Spre mediul cu concentraţie redusă
Ambele părți
Din partea cu conţinut de apă în cantităţi mari
Din salivă
În adamantina intactă de la suprafaţă pătrund:
Aminoacizi
Vitamine
Toxine
Ca
Fe
Permeabilitatea adamantinei scade:
Odată cu vîrsta
Sub influenţa fluorului
Sub influenţa electroforezei
Sub influenţa valorilor joase ale pH-ului
Sub influenţa undelor ultrasonore
Permeabilitatea adamantinei sporeşte sub influenţa:
Fluorului
Hialuronidazei
Undelor ultrasonore
Valorilor joase ale pH-ului
Electroforezei
Alimentelor reci
Alimentelor fierbinţi
Tartrului dentar
Plăcii bacteriene cu acces de zaharoză
Pastei dentare
Condiţia principală a pătrunderii în adamantină a ionilor este:
Abundenţa de ioni în salivă
Abundenţa de ioni în pulpa dentară
Variaţia de ioni şi anioni
Diferenţa în presiunea osmotică dintre lichidul pulpar şi bucal de pe suprafaţa dintelui
Vâscozitatea lichidului bucal
De ce depinde mecanizmul de permeabilitate a smalţului:
Concentraţia substanţelor
Activitatea enzimatică
PH
Solicitaţia mecanică asupra dintelui
Profunzimea pătrunderii substanţelor în adamantină depinde de :
Ionii de calciu
Fosfaţi
De durata contactului
De concentraţia de ioni în salivă
Căile de pătrundere în smalţ a substanţelor organice prin:
Lamele
Fusuri
Smocuri
Prisme
Cristale
Ce subînţelege termenul maturizărea adamantinei:
Îngroşarea ei
Sporirea conţinutului microelementelor
Perfecţionarea structurii ei
Sporirea conţinutului de substanţă organică
Sporirea permeabilităţii
După erupţia dinţilor în adamantină are loc acumulare de:
Calciu
Fosfor
Substanţe organice
S-a ajuns la concluzia că în adamantină procesele se petrec:
La nivelul legilor fizico-chimice
Procesele nutritive se petrec din partea salivei
Procesele se petrec din partea dentinei
Nu se observă renovarea moleculelor proteice
La nivelul metabolizmului biologic
Care este relaţia inversă între conţinutul de calciu şi fosfor în adamantină şi carie:
Adamantina cu cantităţi sporită de calciu este afectată de carie
Adamantina cu cantităţi sporite de calciu aste mai rar afectată de carie
Adamantina cu cantităţi sporite de fosfor este afectată de carie
Adamantina cu cantităţi sporite de fosfor este mai rar afectată de carie
Adamantina cu cantităţi sporite de calciu şi fosfor este mai rar afectată de carie
Un rol deosebit în maturizarea adamantinei revine:
Aurului
Stronţului
Molibdenului
Vanadiului
Administrarea suplimentară de fluor contribuie la:
Decalcinarea adamantinei
Reducerea solubilităţii adamantinei
Sporirea nivelului de duritate a ei
Formarea striilor Retzius
Apariţia liniilor Pikeril
Striile Gunther-Schreger apar în urma:
Incurbării prismelor în formă de S
Traseului sinuos al prismelor
Mineralizării incomplete a adamantinei
Unei densităţi optice neuniforme
Succedării porţiunilor de prisme tăiate în sens longitudinal şi sens transversal
Care este aspectul morfologic îmbrăcat de o linie Retzius ajunsă la suprafaţa smalţului:
Smalţ aprismatic
Linie Pickerill
Parazonie
Perikymatie
Diazonie
Care sunt formaţiunile particulare din structura smalţului:
Lamelele smalţului
Fusurile smalţului
Smocurile smalţului
Liniile Retzius
Benzile transvers
Care este semnificaţia lamelelor smalţului:
Locuri de predilecţie pentru declanşarea cariei
Rezultatul modificărilor bruşte de mediu ale nou născutului
Arată ritmul depunerii succesive a smalţului
Cicatrici ale fusurilor smalţului
Cale de schimb metabolic
Ce elemente structurale se găsesc la suprafaţa adamantinei:
Parazonii
Smalţ noduros
Diazonii
Perikymatii
Precizaţi structurile din profunzimea adamantinei:
Smocurile adamantinei
Lamelele adamantinei
Fusurile adamantinei
Carenţa alimentară în fosfaţi în perioada de mineralizare a matricei adamantinei provoacă:
Reducerea cantitativă a ţesutului format
Atrofia organului adamantin
Microchisturi în organul adamantin
Reducerea conţinutului mineral al adamantinei
Interesarea structurii dentinei
În adamantină întîlnim:
Benzile Giinther-Schreger
Perikymatiile
Liniile de creştere Ebner
Liniile de creştere Owen
Liniile de creştere Retzius
Dentina constituie:
Masa principală a dintelui
E mai puţin calcificată decât smalţul
E mai puţin calcificată decât cementul
E mai puţin calcificată decât pulpa
E mai dură decât cementul
Ce tip de fibre este specific dentinei mantiare:
Korff
Ebner
Şarpey
Reticulină
Elastice
Zonele preferenţiale de formare a dentinei terţiare sunt:
Podeaua camerei pulpare
Sub leziunele carioase superficiale
Tavanul camerei pulpare
Sub suprafeţele de abraziune coronară
Zona cervicală a coroanei
Peretele vestibular al camerei pulpare la frontalii superiori
Podeaua camerei pulpare la premolari
Tavanul camerei pulpare la premolari
Podeaua camerei pulpare la molari
Tavanul camerei pulpare la molari
Care enzimă intră în compoziţia lichidului dentinar:
Sulfataze
Fosfataza acidă
Fosfataza alcalinică
Dehidrogenaze
Enolaza
În lichidul dentinar se întâlnesc:
Colinesteraza
Aldolază
Fosfatază alcalină
Transaminaza
Lichidul dentinar conţine:
Clor
Fosfat
Care este conţinutul canaliculului dentinar:
Nervi
Vasele sangvine
Vasele limfatice
Fibra Tomes
Apofiza periferică a odontoblaştilor
Câte straturi deosebim în dentina normală:
Stratul translucid
Stratul mantiar
Stratul parapulpar
Predentină
Dentina terţiară