Funcţiile sângelui:
de transport
homeostatică
energetică
catabolică
anabolica
Principalele componente organice ale sângelui:
glucoza
colesterolul
sodiul
potasiul
fierul
calciul
proteinele
apa
magneziul
ureea
Elementele figurate ale sângelui:
chilomicronii
leucocitele
eritrocitele
micelele
lipoproteinele
globulinele
trombocitele
albuminele
limfocitele
corpii cetonici
Selectaţi substanţele azotate neproteice:
fibrinogenul
corpii cetonic
acidul uric
Selectaţi substanţele azotate neproteice
creatină
trigliceridele
aminoacizii
Azotemia apare în:
micşorarea eliminării renale a produselor azotate
aport scăzut de proteine în alimentaţie
catabolismul intens al proteinelor tisular
catabolismul intens al lipidelor de rezervă
]sinteză excesivă de glicogen
Substanţele organice neazotate ale sângelui:
bilirubina
acidul lactic
creatina
creatinina
indicanul
Referitor la componenţa electrolitică a sângelui sunt corecte afirmaţiile:
principalul ion al lichidului extracelular este K+
principalul ion al lichidului intracelular este Na+
hipernatriemia cauzează hipertensiune arterială şi edeme
hiponatriemia este prezentă în hiperaldosteronism
hipernatriemia este prezentă în nefrite, insuficienţa cardiacă
Hipokaliemia:
se dezvoltă în hiporfuncţia cortexului suprarenal
se dezvoltă în hiperaldosteronism
se dezvoltă în hipoparatiroidie
este însoţită de dereglări ale funcţiei cardiace
conduce la osteoporoză
Calciul plasmatic:
e conţine doar în formă ionizată
se conţine preponderent în plasmă
Ca++ ionizat constituie 50% din cantitatea totală
Ca++ legat cu proteinele plasmatice constituie 40% din cantitatea totală
este prezent în plasmă doar în formă liberă
Modificările concentraţiei calciului plasmatic:
hipocalcemia este prezentă în rahitism
hipocalcemia este determinată de hiperparatiroidism
hipercalcemia apare în adenomul paratiroidelor
hipercalcemia este însoţită de tetanie
hipocalcemia este însoţită de retenţie de apă
Fierul:
este un component preponderent al eritrocitelor
se absoarbe în intestin sub formă de Fe++
este absorbit în intestin sub formă de Fe+++
Fe+++ este transportat de apoferitina
Proteinele plasmatice:
menţin presiunea oncotică
transportă hormoni, metale, vitamine
nu participă în coagularea sângelui
în normă sunt în concentraţie de 20-30 g/L
nu participă la menţinerea pHlui
Rolul proteinelor plasmei sangvine:
participă la menţinerea pHlui fiziologic (7,35-7,4)
nu participă la menţinerea echilibrului hidrosalin
participă la fagocitoză
reprezintă o rezervă de aminoacizi
transportă oxigenul
Albuminele plasmatice:
sunt proteine bazice
sunt proteine conjugate
sunt hidrofobe
sunt liposolubile
constituie 50-65% din conţinutul total al proteinelor
constituie 20-30% din conţinutul total al proteinelor
sunt proteine acide
se sintetizează în sânge
sunt proteine cu structură cuaternară
Albuminele plasmatice transportă:
acizi graşi
lipoproteine
uree
se sintetizează în ţesutul muscular
conţin mulţi aminoacizi dicarboxilici
leagă şi reţin în sânge cationii
leagă şi reţin în sânge anionii
la electroforeză se separă în fracţiile: alfa1, alfa2, beta şi gama
Globulinele plasmatice:
toate sunt proteine simple
reprezintă o clasă eterogenă de proteine
îndeplinesc doar funcţie de transport
îndeplinesc doar funcţie de menţinere a presiunii oncotice
Din grupa gama-globulinelor fac parte:
antitripsina
haptoglobina
ceruloplasmina
imunoglobulinele
macroglobulina
Hiperproteinemia:
reprezintă creşterea conţinutului proteinelor musculare
reprezintă creşterea conţinutului proteinelor plasmatice
este caracteristică pentru ciroza hepatică
este caracteristică pentru glomerulonefrite
poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.)
Hipoproteinemia:
reprezintă micşorarea concentraţiei proteinelor musculare
este însoţită de retenţie de apă în patul sangvin
La menţinerea pHului fiziologic al sângelui participă:
sistemeletampon plasmatice şi eritrocitare
sistemul respirator
sistemul coagulant
sistemul fibrinolitic
sistemul renal
Selectaţi sistemeletampon care funcţionează doar în plasmă:
bicarbonat
fosfat
proteic
hemoglobinic
toate sistemele-tampon enumerate
Selectaţi sistemeletampon care funcţionează doar în eritrocite:
Selectaţi sistemeletampon care funcţionează atât în plasmă, cât şi în eritrocite:
Capacitatea de tamponare a proteinelor plasmatice este determinată de:
aminoacizii acizi
aminoacizii bazici
serină şi treonină
prolină şi hidroxiprolină
metionină şi cisteină
Capacitatea de tamponare a hemoglobinei este determinată de:
fenilalanină şi tirozină
histidină
Acidoza metabolică este cauzată de:
cetonemie
voma intensă
hipoxie
hipercolesterolemie
hiperventilaţie pulmonară
Acidoza metabolică este prezentă în:
diabetul insipid
diabetul steroid
diabetul zaharat
inaniţie
obezitate
Acidoza respiratorie este cauzată de:
hipoventilaţie pulmonară
vomă intensă
supradozarea bicarbonatului de Na la tratarea maladiilor gastrice
Acidoza respiratorie este prezentă în:
astm bronşic
diabet zaharat
emfizem pulmonar
inaniție x2
Alcaloza metabolică este cauzată de:
Alcaloza respiratorie este cauzată de:
Selectaţi factorul plasmatic al coagulării sângelui care iniţiază calea intrinsecă:
factorul XII - Hageman
factorul VIII - globulina antihemofilică A
factorul X - Prower-Stuart
factorul V - proaccelerina
factorul XIII - stabilizator de fibrină
Selectaţi factorul coagulării sângelui care iniţiază calea extrinsecă:
factorul I - fibrinogenul
factorul III - tromboplastina tisulară
ionii de Ca++
Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea intrinsecă:
factorul XI - Rozenthal
factorul IX - globulina antihemofilică B
Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea extrinsecă:
factorul VII - proconvertina
Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi în calea extrinsecă:
factorul II - protrombina
Rolul vitaminei K în coagularea sângelui:
participă la sinteza fibrinogenului
participă la sinteza protrombinei
participă la activarea fibrinogenului
este necesară pentru decarboxilarea acidului glutamic (Glu)
este necesară pentru carboxilarea Glu cu formarea gama-carboxiglutamatului
Protrombina:
este factor anticoagulant
este factor al coagulării
este sintetizată în sânge
sub acţiunea protrombinazei (Xa, Va, Ca2+, f.3) se activează în trombină
nu necesită vitamina K pentru sinteza sa
Trombina:
este sintetizată în formă activă
este sintetizată în formă de protrombină neactivă
transformă fibrinogenul în fibrină
transformă fibrina-monomer în fibrină-polimer
stabilizează fibrina
Fibrinogenul:
fibrinogenul este sintetizat în ficat
constă din 6 lanţuri polipeptidice identice
se activează în ficat
este transformat în fibrină de către trombină
necesită vitamina K pentru sinteza sa
Transformarea fibrinogenului în fibrină:
are loc în sânge
are loc sub acţiunea protrombinei
constă în carboxilarea resturilor de acid glutamic
constă în detaşarea a 2 fibrinopeptide A şi 2 fibrinopeptide B
este un proces reversibil
Polimerizarea şi stabilizarea fibrinei (formarea trombului):
are loc sub acţiunea trombinei
necesită prezenţa factorului XIII
are loc sub acţiunea heparinei
necesită prezenţa ATP-lui
necesită prezenţa vitaminei K
La coagularea sângelui participă (suplimentar factorilor plasmatici):
haptoglobinele
serotonina
catecolaminele
acidul epsilon-aminocapronic
fosfolipidele plachetare
albuminele plasmatice
ATP-ul
calicreinele
lipoproteinele plasmatice
La coagularea sângelui participă:
factori eritrocitari
factori plachetari
factori leucocitari
factori plasmatici
factori tisulari
Selectaţi factorii trombocitari ai coagulării:
globulina antihemofilică A
trombostenina
globulina antihemofilică B
heparina
Selectaţi substanţele anticoagulante:
antitrombinele (I, II, III, IV, V, VI)
acidul N-acetilneuraminic
vitamina K
proteina C reactivă
derivaţii cumarinei
malatul
citratul
protrombina
Heparina:
este glicozaminoglican
este proteină
este anticoagulant direct
este anticoagulant indirect
este factor fibrinolitic
Selectaţi factorii sistemului fibrinolitic:
plasminogenul
transferina
streptokinaza
accelerina
urokinaza
antiplasmina
activatorul tisular al plasminogenului
Transformarea plasminogenului în plasmină are loc sub acţiunea:
trombinei
urokinazei
streptokinazei
heparinei
accelerinei
Fibrinolizina:
împiedică formarea trombilor
dizolvă trombii deja formaţi
hidrolizează moleculele de fibrină din componenţa trombilor
inactivează trombina
inhibă sinteza fibrinogenului
Clasificarea funcţională a enzimelor plasmatice:
secretorii
excreto-secretorii
anabolice
indicatorii (celulare
catabolice
Selectaţi enzimele secretorii ale ficatului:
creatinfosfokinaza
glicinamidinotransferaza
factorii coagulării sângelui
lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT)
Selectaţi enzimele indicatorii hepatospecifice:
amilaza
histidaza
alaninaminotransferaza (ALAT)
lactat dehidrogenaza 1(LDH1)
creatinfosfokinaza (CPK)
lipaza
aldolaza B (fructozo--fosfat aldolaza)
tripsina
renina
lactat dehidrogenaza (izoformle LDH4, LDH5).
Selectaţi enzimele indicatorii cardiospecifice:
aspartataminotransferaza (ASAT)
glicinamidino transferaza
aldolaza B
LDH1, LDH2
LDH5, LDH4
Selectaţi enzimele organospecifice ale muşchilor scheletici:
malat dehidrogenaza
leucinaminopeptidaza
creatinfosfokinaza MM
izocitratdehidrogenaza
arginaza
Funcţiile ficatului sunt:
de depozitare a excesului glucidic
de depozitare a excesului lipidic
de depozitare a proteinelor
de dezintoxicare
Ficatul şi metabolismul glucidelor:
ficatul asigură nivelul constant al glucozei în sânge
glicogenoliza hepatică se intensifică în perioadele postprandiale
glicogenoliza hepatică se intensifică în inaniţie
glicogenogeneza se intensifică în inaniţie
gluconeogeneza se activează în perioadele postprandiale
în ficat excesul de glucide este transformat în lipide
în ficat excesul de acizi graşi este transformat în glucide
în ficat glucoza se obţine doar în rezultatul glicogenolizei
în ficat glucoza se obţine în rezultatul glicogenolizei şi gluconeogenezei
în ficat glucoza se obţine doar în rezultatul gluconeogenezei
Rolul ficatului în metabolismul lipidic (selectaţi procesele care au loc în ficat):
sinteza VLDL (pre-blipoproteinelor
formarea chilomicronilor
sinteza corpilor cetonici
utilizarea corpilor cetonici
sinteza glicerofosfolipidelor
Ficatul şi metabolismul proteinelor:
ficatul reprezintă sediul de sinteză a ureei
sinteza proteinelor în ficat este redusă
ficatul este sediul de sinteză a fibrinogenului, protrombinei
ficatul nu este sursă de enzime plasmatice
în ficat are loc transformarea excesului de acizi graşi în proteine