Etapele realizării modelului
Alegerea materialului și a lingurii amprentare
Malaxarea materialului amprentar, aplicarea pe lingura și pe câmpul protetic, formarea marginilor, priza materialului amprentar
Izolarea amprentei
Malaxarea ghipsului
Turnarea modelului
Indicaţi criteriile medico-tehnice ale materialelor amprentare:
să redea fidel caracterul funcţiei muşchilor ridicători ai mandibulei
să redee fidel conturile planşeului bucal
să nu acţioneze toxic asupra ţesuturilor câmpului protetic
să nu se deformeze la îndepărtarea de pe câmpul protetic
să fie de culoarea fibromucoasei cavităţii orale
Conform clasificării Oxman materialele amprentare pot fi:
foarte precise
puţin precise
termoplastice
semilichide
cristalizabile
Materialele amprentare elastice sînt prezentate de:
hidrocoloizi reversibili
hidrocoloizi ireversibili
acrilate autopolimerizabile
elastomeri de sinteză
materiale cristalizabile
Ceara de origine animalieră poate fi:
de albine
de lînă
sintetică
japoneză
de munte
După provinienţă ceara naturală poate fi:
animalieră
vegetală
minerală
de colină
Ceara stomatologică conţine:
ceară de albine
parafină
ceara Carnauba
ceară dură
ceară moale
Ceara de origine vegetală poate fi:
Japoneză
Carnauba
Candelil
dură
Ceara de origine minerală poate fi:
de Montana
originală
ozocherita
aşa varietăţi de ceară nu există
Pentru lustruirea protezelor dentare din acrilate se utilizează pulbere fină din:
peatră ponce
peatră granit
cuarţ
feldspat
cretă
Abrazivele pentru şlefuire după destinaţie se împart în materiale pentru:
prepararea ţesuturilor dure dentare
şlefuirea aliajelor
şlefuirea acrilatelor
şlefuirea caucucului
şlefuirea ceramicei
La confecţionarea modelelor se utilizează următoarele materiale:
ceară stomatologică
ghipsul medical
superghipsul
cimenturile dentare
aliajele Co-Cr
Protezele dentare pot fi confecţionate din:
aur
titan
argint
ceramică
aramă
Şcoala naţională împarte aliajele metalelor în:
nobile
inobile
semidure
seminobile
dure
Aliajele metalelor nobile pot fi pe bază de:
paladiu
cupru
platină
La confecţionarea microprotezelor unidentare întreg turnate se utilizează aliajele metalelor nobile:
Au 916, 900
aur platinat
aur cu titan
platină cu circoniu
argint - paladiu
Aliajele Ni – Cr moderne se utilizează la confecţionarea:
protezelor dentare turnate
croşetelor prin îndoire
croşetelor prin turnare
protezelor dentare ştanţate
protezelor dentare prin galvanoplastie
Ceramica dentară se utilizează la confecţionarea:
bazei protezei mobilizabile
protezelor unidentare
placarea suprafeţelor metalice
implanturilor
protezelor faciale
Răşinele acrilice Vita K+В se polimerizează sub acţiunea:
temperaturii medii
razelor foto
presuinei
vidului
aburilor
În raport de tehnica amprentării deosebim amprente realizate:
într-un timp
în doi timpi
în continuitate
într-o şedinţă
în două şedinţe
Amprenta dublă poate fi obţinută:
cu un material
cu material termoplastic
1Aliajul crom-cobalt pentru confecţionarea coroanelor turnate conţine:
60% Co şi 30% Cr
50% Co şi 50% Cr
adausuri de Mo, şi altele
80% Co şi 20% Cr
99% Co
Examenul obiectiv al leziunilor odontale coronare include:
inspecţia
anamneza
percuţia
gnatodinamometria
palparea
Complicaţiile leziunilor odontale coronare pot fi:
locale
craniene
loco - regionale
generale
individuale
Principiul profilactic al tratamentului leziunilor odontale coronare prevede:
preîntâmpinarea apariţiei leziunilor odontale coronare
profilaxia migrărilor dentare
profilaxia microbiană
profilaxia gingivitelor
profilaxia dereglărilor gustative
Principiul curativ în cursul tratmentului leziunilor odontare coronare urmăreşte:
refacerea morfologiei coronare
refacerea integrităţii arcadei dentare
conservarea funcţiei gustative
refacerea funcţiilor pierdute
conservarea integrităţii ţesutului osos
Stabilitatea microprotezei reieşind din principiul biomecanic depinde de:
vitalitatea dintelui
calităţile retentive ale suprafeţelor preparate
calităţile retentive ale microprotezei
calităţile instrumentelor de preparare
calităţile materialului de amprentare
Metodele de tratament ale leziunilor odontale coronare:
reconstituire
conservare
acoperire
substituire
echilibrare
După contactul incrustaţiei dintelui deosebim incrustaţii:
intratisulare
extratisulare
bidentare
biologice
intra-extratisulare
Incrustaţiile sunt indicate:
pe dinţii temporari
pe dinţii permanenţi
până la 18 ani
după 18 ani
ca element de agregare
Etapele pregătirii unei cavităţi pentru incrustaţii intratisulare:
deschiderea cavităţii
sondarea cavităţii
crearea formei de contur
radiografie
extensia preventivă
Bizotarea marginilor cavităţii pentru incrustaţie urmăreşte scopul:
închiderii marginale perfecte
protecţia prismelor de smalţ
protecţia pulpei
protecţia festonului gingival
protecţia dinţilor adiacenţi
Incrustaţiile corono-radiculare sunt contraindicate:
pe dinţii permanenţi laterali
pe dinţii vitali
pe dinţii cu o mobilitate de gr. III
Incrustaţiile (inlay-urile) se confecţionează prin următoarele metode:
directă
indirectă
semidirectă
automodelare
mixtă
Pentru asigurarea retenţiei şi stabilităţii inlay-ului în cavităţile ocluzale (clasa I Black) este obligatoriu:
pereţii verticali să fie într-o uşoară divirgenţă
pereţii verticali să fie într-o divirgenţă accentuată
pereţii verticali a cavităţii să fie înalţi
peretele pulpar să fie plan
conturul ocluzal se face rotund
După tehnologia de realizare, coroanele de înveliş pot fi:
prin ştanţare sau turnare
prin polimerizare
prin îndoire
prin şlefuire
prin sculptură
Coroanele de înveliş sunt indicate:
pe dinţi cu afecţiuni coronare însă tratate
pe dinţi mobili de gr. III
pe dinţi integri ca elemente de agregare
pe dinţi sănătoşi ca element fizionomic
pe dinţi trataţi incorect
După tehnica realizării coroanele de înveliş turnate pot fi:
cu grosime dirijată
cu grosime nedirijată
cu grosime mică
cu grosime mare
cu grosime medie
Obeictivele urmărite la prepararea dintelui pentru coroană de înveliş:
prepararea în limitele smalţului
deretantivizarea coroanei
realizarea spaţiului ocluzal necesar
prepararea cu dezgolirea insuliţelor de dentină
prepararea cu dezgolirea totală a dentinei
Factorii care pot leza pulpa în timpul preparării
mecanici şi termici
chimici şi microbieni
fiziologici şi fiziopatologici
psihici şi neurologici
stresul şi iatrogenia
În funcţie de viteza abrazivului, granulaţie, presiune, răcire s-au nu, se pot produce temperaturi ce alterează pulpa:
creşterea temperaturii cu 5-7 grade duce la creşterea permeabilităţii vasculare
creşterea temperaturii cu 5-7 grade duce la modificări patologice
creşterea temperaturii cu 41 grade şi mai mult duce la necroze pulpare
creşterea temperaturii cu 41 grade şi mai mult nu duce la necroze pulpare
creşterea temperaturii nu influienţează pulpa
Măsurile de prevenire a afectării pulpei dentare în timpul preparării:
şlefuire cu răcire continuă
şlefuire fără răcire continuă
şlefuire economicoasă
şlefuire intermitentă
şlefuire cu micromotoare
Scopul protecţiei dinţilor şlefuiţi:
să nu permită acţiunea agenţilor termici, mecanici şi chimici(prevenirea durerii)
să nu micşoreze DVO
să păstreze funcţia gustativă
prevenirea infecţiei pulpare
prevenirea fracturii dintelui
Coroanele provizorii pot fi:
prefabricate (standarte)
confecţionate individual
confecţionate din ceramică
confecţionate din cimenturi
confecţionate din cauciuc
Tehnica Scutan de confecţionare a coroanelor provizorii:
amprentarea dintelui după preparare
amprentarea dintelui pînă la preparare
adaptarea capei standard
adaptarea coroanei prefabricate
prepararea acrilatului autopolimerizabil, aplicarea în amprentă şi întroducerea în cavitatea bucală
Protecţia parodontului marginal în timpul confecţionării coroanelor de înveliş:
şlefuire cu instrumente adecvate zonei
şlefuire cu instrumente diamantate
şlefuire cu prag juxsta s-au supragingival
şlefuire cu viteze rotative mici
şlefuire cu viteze convenţionale
Controlul şlefuirii feţei ocluzale a dintelui pentru coroane de înveliş:
cu sonda
cu hîrtie calibrată de ocluzie
cu o folie de ceară încălzită
cu paralelograful
cu pensa
Cele mai favorabile tipuri de praguri la colet:
în unghi ascuţit
excavat
în unghi drept
convex
undular
Etapele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor metalice turnate:
radiografia
prepararea dintelui, amprentarea, protecţia
realizarea modelului cu dinţi mobilizabili
realizarea modelului obişnuit
electroodontometria
Consolidarea dintre componenta metalică şi ceramică în lucrările M/C se efctuiază prin legături:
fizice
fiziologice
chimice
mecanice