Cea mai frecventă cauză a măririi scrotului, cauzată de acumularea de lichid seros în tunica vaginală este:
elefantiazisul
chilocelul
hematocelul
hidrocelul
obstrucția limfatică
Eșecul coborârii testiculului în scrot se numește:
atrofie testiculară
criptorhidism
carcinom verucos
orhidopexie
fimoză
Alegeți cauza tulburărilor vasculare ale testiculului și consecințele acestora:
orhidopexia
fimoza
torsiune
atrofia testiculară
seminomul
Corpusculii Schiller-Duvall sunt:
nuclee mari cu nucleoli proeminenți
corpusculii Mallory
structuri asemănătoare glomerulilor primitivi
celule mari cu citoplasmă bazofilă
koilocitoza
Hiperplazia benignă a prostatei apare practic întotdeauna în:
zona de tranziție a prostatei
zona periuretrală a prostatei (?)
zona centrală a prostatei (?)
zonă periferică a prostatei
uretra distală
Principala cauză a hiperplaziei benigne a prostatei este:
prostatita cronică
bacilul Calmette-Guérin
nivelul crescut de androgeni
sindromul durerii cronice pelviene
nivelul crescut de estrogeni
Principalul substrat al hiperplaziei benigne a prostatei este:
proliferarea excesivă a elementelor stromale și glandulare dependentă de estrogeni
proliferarea excesivă a elementelor stromale și glandulare dependentă de androgeni
Majoritatea carcinoamelor de prostată apar din:
zona periferică
zona centrală
zona periuretrală
zona periureterală
zona tranzitorie
Hiperplazia nodulară benignă a prostatei se dezvoltă în:
glandele zonei centrale
glandele zonei tranzitorii
glandele periferice
Principalul substrat al carcinomului prostatic este:
Consecințele criptorhidismului sunt:
carcinomul testicular
atrofia tubulară
infertilitatea
prostatita
Modificările morfologice ale testiculelor în criptorhidism:
dimensiuni normale la vîrsta precoce
microscopic se evidențiază atrofia tubilor seminiferi
hialinizarea membranelor bazale ale tubilor seminiferi
dimensiuni normale la pubertate
dimensiuni crescute la pubertate
Cauzele inflamației testiculului sunt:
epididimita nespecifică
orhita
oreionul
tuberculoza
SIDA
Selectați variantele torsiunii testiculare:
torsiune neonatală
torsiune adultă
anomalie cromozomială
torsiunea cordonului spermatic
cele mai frecvente urgențe urologice
Identificați semnele caracteristice ale neoplasmelor testiculare:
incidența 6 la 100.000 de bărbați
incidența maximă în grupa de vârstă de 15 până la 34 de ani
incidența maximă în grupa de vârstă de 11 până la 22 de ani
sunt cele mai frecvente tumori la bărbați
sunt cele mai rare tumori la bărbați
Tumorile din celulele germinale testiculare sunt subclasificate în:
seminoame
tumori neuroendocrine
tumori germinale non-seminomatoase
leidigoame
sertolioame
Identificați tabloul macroscopic al seminoamelor:
pot conține focare de necroză coagulativă
consistență flască
bine delimitate
tumori alb-surii, care proemină de pe suprafața de secțiune
conțin focare multiple de hemoragii
Microscopic seminoamele sunt compuse din:
celule mari, monomorfe, cu limite distincte
citoplasma clară, bogată în glicogen
celulele mari cu citoplasmă bazofilă
nuclee rotunde cu nucleoli vizibili
Tumorile sacului vitelin sunt:
cele mai comune neoplasme testiculare primare la copii cu vârsta sub 3 ani
au un prognostic foarte nefavorabil
la adulți, tumorile sacului vitelin cel mai adesea sunt asociate cu carcinomul embrionar
la examenul macroscopic aceste tumori au adesea dimensiuni mari
o trăsătură distinctivă este prezența corpusculilor Schiller-Duvall
Condiloamele acuminate pot apărea pe:
organele genitale externe sau în regiunea perineului
glanda mamară
zona sulcusului coronal
suprafața interioară a prepuțului
față
Identificați caracteristicile condiloamelor acuminate:
excrescențe unice sesile papilare roșietice
excrescențe multiple pedunculate papilare roșietice
celulele stratului spinos al epiteliului scuamos stratificat cu vacuolizarea citoplasmei
acantoză
celule bazaloide atipice
Cei mai frecvenți agenți care cauzează condiloamele acuminate sunt:
HIV
HPV (virusul papilomului uman) de tip 6
HPV (virusul papilomului uman) de tip 18
HPV (virusul papilomului uman) de tip 11
HPV (virusul papilomului uman) de tip 2
Seminomul tipic, microscopic este compus din:
celule germinative intratubulare (?)
grupuri de celule monomorfe dispuse în lobuli slab delimitați (?)
septuri fine de țesut fibros care conțin o cantitate moderată de limfocite
celule mari cu limite distincte, nuclee palide cu nucleoli proeminenți
celulele conțin un nucleu rotund și o citoplasmă eozinofilă
Prostata normală conține mai multe zone distincte, inclusiv:
zona de tranziție
zona uretrală proximală
Hiperplazia nodulară a prostatei:
apare din glandele situate în zona centrală
produce obstrucție urinară precoce
apare din glandele periureterale
este palpabilă în timpul examinării digitale a rectului
apare din glandele zonei periferice
Hiperplazia benignă a prostatei este caracterizată prin:
proliferarea elementelor glandulare benigne și a stromei
glandele hiperplastice sunt căptușite cu două straturi celulare
glandele hiperplastice sunt căptușite cu un singur strat celular
obstrucție urinară acută
proliferarea epiteliului scuamos stratificat
Identificați factorii implicați în patogenia cancerului de prostată:
androgenii
estrogenii
ereditatea
mediul ambiant
mutații somatice
Semnele caracteristice ale carcinomului de prostată sunt:
apare în special la bărbații cu vârsta mai mari de 50 de ani
este cea mai rară formă de cancer la bărbați
leziunile avansate apar ca focare ferme, gri-albicioase
leziuni cu margini incerte, care infiltrează glandele adiacente
leziuni cu margini incerte, care nu infiltrează glandele adiacente
Identificați semnele caracteristice ale glandelor maligne versus glandele benigne în carcinomul de prostată:
glandele maligne sunt de obicei mai mici decât glandele benigne
glandele maligne sunt căptușite cu un singur strat uniform de epiteliu cuboidal sau columnar
glandele maligne sunt mai mari decât cele benigne
stratul celular bazal este întotdeauna prezent în glandele maligne
glandele maligne formează aglomerări și este caracteristică absența ramificărilor și structurilor papilare
Selectați semnele caracteristice microscopice ale carcinomului prostatic:
nucleele sunt mari și adesea conțin unul sau mai mulți nucleoli proeminenți
nuclee mici cu nucleoli proeminenți
figurile mitotice sunt rare +
structuri glandulare neregulate sau zdrențuite
pleomorfismul nu este marcat
Selectați afirmațiile corecte:
determinarea nivelului de PSA seric este utilă, dar reprezintă un test de screening imperfect pentru cancerul prostatic
determinarea nivelului de PSA seric este un test foarte util de screening pentru cancerul prostatic
majoritatea cancerelor de prostată sunt clinic silențioase și sunt detectate prin monitorizarea de rutină a concentrației de PSA
cele mai frecvente leziuni genetice dobândite în carcinoamele prostatice sunt mutațiile genelor de fuziune TPRSS2-ETS
cele mai frecvente leziuni genetice dobândite în carcinoamele prostatice sunt mutațiile genelor de fuziune TPPRS2-TS
clasificarea cancerului de prostată se efectuează după sistemul Gleason
sistemul Gleason se corelează cu stadiul și prognosticul cancerului de prostată
clasificarea cancerului de prostată se efectuează după sistemul Nottingham
carcinomul prostatei este un cancer răspândit la bărbații în etate, între 65 și 75 de ani
carcinomul prostatei este un cancer răspândit la bărbații tineri, între 30 și 35 de ani
Selectați malformațiile canalului ureteral:
hipospadia
epispadia
condiloame acuminate
balanopostita
Caracteristicele balanopostitei sunt:
este infecția glandului penian și a prepuțului
este cauzată de o mare varietate de microorganisme
este inflamația testiculelor
este cauzată de HPV
poate să apară în zonele perineale
Balanopostita este cauzata de:
candida albicans
bacterii anaerobe
gardnerella
bacterii piogenice
papilomavirus uman
Cele mai frecvente cazuri de balanopostită apar ca urmare a:
HPV tipul 16
anomalii congenitale
igiena locală precară la bărbații necircumciși
acumularea de celule epiteliale descuamate, transpirații
Semnele caracteristice ale carcinomului testicular embrionar sunt:
este mai agresiv decât seminomul
tumorile primare sunt mai mici decât seminoamele
nu substituie parenchimul testicular în întregime
se extinde frecvent prin tunica albugineea în epididim (?)
tumoră cu creștere lentă, nu produce metastaze
sunt prezente glande bine formate
adesea are aspect pestriț
este slab delimitat la margini
focare de hemoragie sau necroză
celulele cresc în pattern alveolar (?)
Semnele caracteristice ale seminomului spermatocitic sunt:
consistență flască, de culoare gri deschisă
pe suprafața de secțiune, tumora este frecvent pestriță
conține trei populații de celule
lipsa limfocitelor, granuloamelor, sincitiotrofoblastelor
localizarea extratesticulară a originii (?)
se întâlnește foarte des
tumoră germinală cu creștere lentă
se întâlnește la bărbații în etate
constituie 1-2% din toate neoplasmelor germinale a testiculelor
se întâlnește la bărbații tineri
Semnele caracteristice ale teratomului sunt:
tumoare testiculară cu componente diverse celulare sau organoide
conține derivate ale mai multor straturi germinale, asemănătoare cu cele normale
poate să apară numai la adulți
poate să apară la orice vârstă
forma pură de teratom este foarte rară la sugari
Semnele caracteristice ale teratoamelor sunt:
teratoamele pure sunt rare la adulți: de la 2% până la 3%
formele pure sunt destul de frecvente la sugari și copii
frecvența teratoamelor mixte asociate cu alte tumori germinale este de 45%
formele pure de teratoame sunt foarte rare la sugari
aproximativ 65% din teratoame sunt pure
Aspectul macroscopic al teratoamelor este:
de obicei de dimensiuni mici, variind de la 0,2 și 0,5 cm
de obicei de dimensiuni mari, variind de la 5 la 10 cm
suprafața de secțiune este pestriță cu chisturi, care reflectă multitudinea de țesuturi, identificate histologic
sunt compuse din fascicule musculare, structuri care amintesc glanda tiroidă
stroma fibroasă sau mixoidă
Identificați tipurile și semnele caracteristice ale teratoamelor:
mature
mixte
seamănă cu diferite țesuturi adulte
imature
trăsături histologice de țesut fetal sau embrionar
Teratomul testiculului este constituit din:
structuri glandulare dezorganizate
cartilaj
mușchi netezi
stromă imatură
celule maligne
Selectați semnele caracteristice ale teratoamelor:
la copii teratoamele mature diferențiate sunt benigne
la bărbații postpubertali, toate teratoamele sunt considerate ca fiind maligne
teratoamele maligne sunt capabile de metastazare, indiferent dacă elementele structurale sunt mature sau nu
în teratoame se dezvoltă frecvent tumori maligne non-germinale
în teratoame se dezvoltă frecvent tumori benigne germinale
Selectați afirmațiile corecte pentru tumorile testiculare:
sunt cea mai frecventă cauză a măririi indolore a testiculelor
celulele germinale sunt sursa a 95% din tumorile testiculare (?)
tumorile din celule germinale pot fi compuse dintr-un singur pattern histologic în 60% din cazuri
tumorile din celule germinale pot fi compuse dintr-un singur pattern histologic în 40% din cazuri
patternul histologic mixt reprezintă aproximativ 40% din cazuri
cea mai frecventă tumoare mixtă este carcinomul embrionar asociat cu teratomul
cea mai frecventă tumoare mixtă este teratocarcinomul
cea mai frecventă tumoare mixtă este seminomul asociat cu coriocarcinomul
cea mai frecventă tumoare mixtă este seminomul asociat cu teratomul
tumorile din celule germinale cu un singur pattern histologic sunt: seminomul, carcinomul embrionar, tumoarea de sac vitelin, teratomul și coriocarcinomul
tumorile din celule germinale testiculare pot fi divizate în două grupe: seminoame și non-seminoame
tumorile celulare germinale testiculare pot fi divizate în trei grupe: seminoame, teratome și nonseminoame
metastazarea la distanță a seminoamelor este frecventă
seminoamele metastazează în principal în ganglionii limfatici paraaortali
metastazarea la distanță a seminoamelor este rară
non-seminoamele tind să metastazeze mai precoce
non-seminoamele tind să metastazeze atât prin limfatice, cât și prin vasele sanguine
non-seminoamele tind să metastazeze mai tardiv
tumorile non-germinale sunt: leidigomul și seminomul
tumorile non-germinale sunt: tumora cu celulele Sertoli și leidigomul (?)
Semnele caracteristice ale leidigomului sunt:
poate produce androgeni și corticosteroizi
în unele cazuri produce androgeni și estrogeni
poate apărea la orice vârstă
în majoritatea cazurilor apare între 20 și 60 de ani
este hormonal silențioasă și prezintă o masă testiculară
Caracteristicele leidigomului sunt:
noduli circumscriși, de obicei mai mici de 5 cm
noduli circumscriși, de obicei mai mari de 5 cm
culoare distinctă maro-aurie, omogenă
suprafața de secțiune este omogenă, gri-alb-galbenă
celulele Leydig sunt de dimensiuni mari
Caracteristicile histologice ale leidigomului sunt:
citoplasma abundentă granulară, eozinofilă
nucleu rotund localizat central
cristaloizi Reinke
citoplasma conține frecvent picături de lipide, vacuole, lipofuscină
celulele tumorale sunt aranjate în trabecule distinctive
Selectați caracteristicile tumorii cu celule Sertoli:
hormonal silențioasă și prezintă o masă testiculară
noduli mici, omogeni de culoare gri-alb până la galben
cele mai multe tumori cu celule Sertoli sunt benigne
10% din tumori malignizează
10% din tumori la adulți, sunt invazive și produc metastaze
Selectați caracteristicile neurosifilisului:
apare în faza terțiară târzie
afectarea difuză a neuronilor corticali
leziunile parenchimatoase și meningovasculare apar concomitent
agentul patogen este compus exclusiv din proteine
afectează ganglionii bazali, hipocampul și trunchiul cerebral
Caracteristicile histologice ale neurosifilisului sunt:
un număr mare de plasmocite care infiltrează meningele
leptomeningele este congestionat și opac conținând exsudat
inflamație granulomatoasă cazeoasă cu fibroză
fibroză marcată și vasculită obliterantă
granuloamele nu sunt prezente
Complicațiile meningitei cronice în neurosifilis sunt:
vasculita obliterantă (endarterita)
fibroza în jurul foramenului ventriculului patru
fibroza nervilor cranieni
pareza generalizată
tabes dorsalis
Caracteristicile sifilisului meningovascular sunt:
inflamația cronică a meningelor cu fibroză și endarterită
formează gome
infiltrate limfocitare meningeale
tulburări neuronale corticale cerebrale difuze; encefalita cronică; spirochetele prezente
degenerarea măduvei spinării (cordoanelor posterioare) și a rădăcinilor nervoase senzoriale; spirochetele absente
Caracteristicile sifilisului parenchimatos cerebral sunt:
proliferarea celulelor microgliale
tulburări neuronale corticale cerebrale difuze; encefalita cronică; spirochete prezente
Identificați tipurile sifilisului:
primar
terţiar
secundar
idiopatic
congenital
Sifilisul este cauzat de:
treponema pallidum
ureaplasma urealyticum
trichomonas vaginalis
gardnerella vaginalis
Sifilisul primar se caracterizează prin:
perioada de incubație: 2-6 săptămâni
perioada de incubație :10-20 săptămâni
șancrul dur
condiloame late
erupție cutanată maculo-papuloasă
Sifilisul secundar se caracterizează prin:
Sifilisul terțiar se caracterizează prin:
gome
sifilis cardiovascular
neurosifilis
șancru dur
șancru moale
implică vasa vasorum a aortei proximale
implică vasa vasorum a aortei distale
Selectați afirmațiile corecte pentru sifilisul congenital:
40% din fetușii infectați decedează intrauterin
40% din fetușii infectați decedează intrauterin în absența tratamentului
pneumonită
hepatomegalie
fibroză pancreatică
Selectați afirmațiile corecte pentru sifilisul congenital tardiv:
molarii sub forma “fructului de dud”
surditate
keratită interstiţială
cecitate
Manifestările triadei Hutchinson sunt:
molari sub forma “fructului de dud”
