Acuzele pacienților cu afecțiuni cardiace sunt, cu excepția:
Hematemeza
Hemoptizia
Dispnee
Palpitații
Dureri în piept
Palpitația este caracterizată de pacienți ca:
Dureri ușoare de inimă
Intervale (bătăi de inimă scapate)
Prezența sângelui în spută (hemoptizie)
Contracții cardiace accelerate și intensificate
Nici unul dintre cele de mai sus
Întreruperile sunt caracterizate de pacienți ca:
Senzația de scufundare, oprirea inimii
Durerea de inimă trebuie analizată în funcție de caracteristicile de bază:
Cauza sau starea în care apare
Caracterul durerii
Durata și radiația durerii
Starea în care durerea dispare
Toate cele de mai sus
Caracteristicile durerii anginoase sunt, cu excepția:
Localizare retrosternală sau ușor spre stânga sternului
Cel mai frecvent iradiază în regiunea sub scapula stângă, spre gât, spre brațul stâng
Cel mai frecvent iradiază în regiunea sub scapula dreaptă, spre gât, spre brațul drept
Durerea apare la exerciții, stres emoțional
Durerea dispare la administrarea de nitroglicerină
Caracteristica edemului cardiac este:
Apare dimineața și dispare după exerciții fizice
Localizare mai ales pe față, gât și piept
Este colorat în roșu
Se dezvoltă seara și se rezolvă în timpul somnului de noapte
Este asimetric
Definiția ortopneei este:
Dispnee în timpul exercițiilor fizice
Dispneea în repaus
Dispnee în poziție orizontală
Dispnee în poziție verticală
Atacuri de dispnee cu expectorarea sputei spumoase
Culoarea pielii în bolile cardiace poate fi:
Cianotică
Palidă
Icterică
Roșiatică
Acrocianoza este definită de:
Culoarea violetă a pielii pe piept
Culoarea roșiatică a pielii degetelor de la mâni și picioare, vârful nasului, buzele, lobilor urechilor
Culoarea violetă a pielii degetelor de la mâni și picioare, vârful nasului, buzelor, lobilor urechilor
Degetele și degetele de la picioare, vârful nasului, buzele, lobii urechii sunt palide
Pielea pieptului și trunchiului este palidă
Anasarca este definită ca:
Edemul generalizat
Edemul localizat pe partea superioară a corpului
Edemul localizat pe partea inferioară a corpului
Edemul feței și gâtului
Edem asimetric
Pulsația arterelor carotide se caracterizează prin:
Apare în insuficiența valvei mitrale
Apare în insuficiența valvei tricuspide
Apare în insuficiența valvei pulmonare
Apare în insuficiența valvei aortice
Apare în hipertensiune arterială
Congestia venoasă generalizată apare în:
Afectarea inimii drepte
Afectarea inimii stângi
Artrită reumatoidă
Inflamația mucoasei gastrice
Pancreatită cronică
Scopul palpării cardiace este de a examina:
Șocului apexian
Șocul cardiac
Pulsarea vizibilă
Simptomul tors de pisică
Determinarea șocului apexian constă în:
Baza mâinii trebuie să fie plasată pe stern, în timp ce degetele trebuie îndreptate spre gât
Baza mâinii trebuie să fie plasată pe stern, în timp ce degetele trebuie direcționate către regiunea axilară, între coastele 3 și 4
Baza mâinii trebuie să fie plasată pe stern, în timp ce degetele trebuie îndreptate spre regiunea axilară, între coastele 7 și 8
Baza mâinii trebuie să se sprijine pe scapula stângă, în timp ce degetele trebuie direcționate către regiunea axilară
Baza mâinii trebuie plasată pe scapula dreaptă, în timp ce degetele trebuie direcționate către regiunea axilară
Care dintre cele expuse nu este o proprietate a șocului apexian:
Lățimea (sau zona)
Înălțime
Rezonanță
Rezistența
Putere
Diagnosticul cel mai frecvent și important al șocului apexian difuz (> 2 cm) este:
Dimensiuni normale ale inimii
Dilatarea ventriculului stâng
Anevrismul aortic
Ateroscleroza coronariană
Dilatarea atriului drept
Alegeți afirmația corectă despre șocul cardiac difuz:
Se stabilește atunci când suprafața este mai mică de 1 cm
Se stabilește atunci când suprafața este mai mică de 2 cm
Se stabilește atunci când suprafața depășește 1 cm
Se stabilește atunci când suprafața depășește 2 cm
Se stabilește atunci când suprafața depășește 4 cm
Scopul percuției cardiace este următoarea:
Șocul apexian și cel cardiac
Mărimea, poziția și forma inimii și a pediculului vascular
Pentru a determina sunetele inimii
Pulsarea vizibila și simptomul tors de pisică
Limitele inferioare ale plămânilor
Locul proiecției valvei mitrale:
De partea stângă a sternului, la cea de-a treia articulație costosternală
Pe stern la jumătatea distanței dintre articulațiile costosternale 3 din stânga și 5 din dreapta
Al doilea spațiu intercostal lateral stânga de stern
Mijlocul sternului, la nivelul celei de-a treia articulație costosternală
Lateral stânga de stern, la articulația costosternală 6
Locul proiecției valvei tricuspide:
Locul proiecției trunchiului pulmonar:
Locul proiecției valvei aortice:
Intensitatea zgomotelor cardiace poate crește în:
În timpul efortului fizic
Miocardită
Distrofia miocardică
Cardiosleroză
Hidropericard
Monitorizarea ECG Holter reprezintă:
Înregistrarea 24 de ore a tensiunii arteriale
Ultrasonografia cardiacă
Înregistrarea 24 de ore a electrocardiografiei
Analiza 24 de ore a gazelor arteriale
Frecvența cardiacă normală, conform OMS, este:
50-100 b / min
60-120 b / min
60-100 b / min
<60 b / min
> 100 b / min
Care este strategia tratamentului la bolnavii cu stenoză mitrală cu decurgere asimptomatică?
Valvuloplastia cu balon
Tratamentul cu anticoagulante
Restricţia de sare şi administrarea diureticelor
Comisurotomie pe cord închis
Comisurotomie pe cord deschis
În insuficienţa mitrală pronunţată se determină:
Majorarea ventricului stâng, apoi şi a atriului stâng
Majorarea atriului stâng, apoi a ventricului stâng
Majorarea atriului drept, apoi şi a ventricului drept
Majorarea ventricului drept, apoi a ventricului drept
Majorarea ventricului drept, apoi a ventricului stâng
În stenoza valvei aortale zgomotul II la baza cordului este:
Accentuat
Nu e schimbat
De dublat datorită ejecţiei scăzute a ventricului stâng
Diminuat
De dublat la efort fizic
Cauza cea mai frecventă a stenozei valvei tricuspide este:
Febră reumatismală
Fibroelastoza endocardiană
Fibroza endocardiană
Mixoma atriului drept
Mixoma atriului stâng
Hipertensiunea arterială este definită ca o creştere a valorilor tensiunii arteriale în repaus:
peste 120/80 mmHg
peste 160/90 mmHg
peste 130/80 mmHg
peste 139/89 mmHg
peste 180/100 mmHg
Un loc central în evoluţia hipertensiunii arteriale îl ocupă:
Afectarea aortei
Afectarea sistemului nervos central
Afectarea rinichilor
Afectarea retinei
Afectarea inimii
Cea mai frecvent întâlnită variantă de HTA secundară este:
HTA renoparenchimatoasă
HTA renovasculară
HTA endocrină
HTA cardio-vasculară
HTA neurogenă
Urgenţa hipertensivă reprezintă:
Sindrom clinic însoţit de creşterea bruscă şi severă a ta diastolice peste 120 mmhg, fără semne clinice sau biologice de afectare viscerală
Sindrom clinic însoţit de creşterea bruscă şi severă a ta diastolice peste 120 mmhg, însoţită de semne clinice sau biologice de afectare viscerală
Sindrom clinic însoţit de creşterea bruscă şi severă a ta diastolice peste 140 mmhg, fără semne clinice sau biologice de afectare viscerală
Sindrom clinic însoţit de creşterea treptată dar severă a ta diastolice peste 120 mmhg, fără semne clinice sau biologice de afectare viscerală
Sindrom clinic însoţit de creşterea bruscă şi severă a ta diastolice peste 140 mmhg, însoţită de semne clinice sau biologice de afectare viscerală
Cea mai frecventă cauză a cardiopatiei ischemice este:
Spasmul arterelor coronariene
Tulburări metabolice
Stresul psihoemoţional
Traume ale cutiei toracice
Definiția aterosclerozei este:
Boala cronică caracterizată prin afectarea sistemică a artelor din cauza tulburărilor metabolice a peretelui vascular
Boala acută caracterizată prin afecțiunea sistemică a artelor din cauza tulburărilor metabolice a peretelui vascular
Boala cronică caracterizată prin afecțiunea locală a arterelor membrelor inferioare datorată tulburărilor metabolice a peretelui vascular
Boala cronică caracterizată prin afectarea sistemică a venelor datorită tulburărilor metabolice a peretelui vascular
Boala cronică caracterizată prin afecțiunea sistemică a arterei datorată tulburărilor autoimune a peretelui vascular
Cel mai important efect aterogen este atribuit:
Hiperglicemiei
Colesterolului cu densitate înaltă (hdl)
Hipertensiunii arteriale
Nivelului cortizolului în sânge
Colesterolului cu densitate joasă (ldl)
Cea mai caracteristică manifestare clinică a anginei pectorale este:
Dispneea
Palpitaţiile
Dereglările de ritm
Durerea retrosternală
Dereglările de conductibilitate
La baza anginei pectorale spontane (Prinzmetal) stă:
Dereglări metabolice în miocard
Spasmul coronarian
Proces inflamator în miocard
Necroza miocardică
Infarctul miocardic reprezintă:
Ischemia acută a miocardului, drept urmare a ocluziei complete sau parţiale a unei artere coronariene
Ischemia acută a miocardului, drept urmare a dereglărilor metabolice din miocard
Una dintre cele mai frecvente cauze de mortalitate în rândul populaţiei de vârstă tânără
Necroza miocardului, ca urmare a ischemiei acute, cauzată de ocluzia completă sau parţială a unei artere coronariene
Frecvent este urmarea proceselor inflamatorii în arterele coronariene - coronarite
Unul din markerii specifici ai necrozei miocardice este:
Leucocitoza
Vsh accelerat
Troponinele miocardice I sau T crescute
Fibrinogen crescut
Trombocitoza
Cea mai uzuală metodă instrumentală de diagnostic a infarctului miocardic acut este:
cicloergometria
ecocardiografia
treadmil-ul
scintigrafia miocardului
electrocardiografia convenţională în 12 derivaţii
Manifestarea clinică de bază în infarct miocardic acut este:
Durerea retrosternală cu o durată de 2-5 minute
Durerea retrosternală cu o durată peste 20 minute
Dispneea paroxistică
Durerea precordială pongitivă legată cu actul de respiraţie
Ce afirmaţie caracterizează insuficienţa cardiacă în clasa funcţională I (NYHA)?:
Absenţa dispneei
Dispneea la supraefort fizic
Dispneea la efort fizic obişnuit
Dispneea la efort fizic minim
Ce afirmaţie caracterizează insuficienţa cardiacă în clasa funcţională II (NYHA)?:
Ce afirmaţie caracterizează insuficienţa cardiacă în clasa funcţională III (NYHA)?:
Ce afirmaţie caracterizează insuficienţa cardiacă în clasa funcţională IV (NYHA)?:
Cauzele edemului pulmonar acut cardiogen sunt următoarele, cu excepţia:
Stenozei aortice
Cardiopatiei obstructive
Tromboembolismului pulmonar
Tahiaritmiilor
Crizei hipertensive
Cauzele edemului pulmonar necardiogen pot fi următoarele, cu excepţia:
Astmul bronşic
Gripa toxică
Ictusul cerebral
Infuzii abundente de plasmă şi lichid
Ulcer gastric
Care din următoarele simptome şi semne reprezintă criterii majore pentru diagnosticul insuficienţei cardiace:
Dispneea paroxistică nocturnă
Edemele periferice
Dilatarea venelor gâtului
Hepatomegalia
Dispneea de efort
Acuzele pacienților cu boli cardiace sunt:
Vărsături
Tuse uscată
Tuse umedă
Astmul cardiac
Caracteristicile astmului cardiac sunt:
Eliminare de spută purulentă
Eliminarea sputei spumoase cu urme de sânge
De obicei apare brusc
Cea mai frecventă acuză este lipsa acută de aer
Cea mai frecventă acuză este durerea în piept intensă
Palpitațiile sunt cauzate de:
Endocardită
Pericardită
Infarctul miocardic
Febră
Anemie
Nevroză
Hipertiroidismul
Hipotiroidismul
După efort fizic intens
Caracteristicile durerii anginoase sunt:
Cel mai frecvent iradiază în regiunea subscapulară stângă, spre gât și brațul stâng
Cel mai frecvent iradiază în regiunea subscapulară dreaptă, spre gât și brațul drept
Durerea apare în repaus
Dispare la administrarea de nitroglicerină
Angina pectorală apare în:
Ateroscleroza radială
Vasculita reumatică a vaselor coronare
Anemie gravă
Hipotiroidie gravă
Inspectia unui pacient cu boli cardiace poate dezvălui:
Poziția așezată
Erupții pe palme
Culoarea cianotică a pielii
Culoare palidă a pielii
Culoarea iterică a sclerelor și a pielii
Anasarca poate include:
Ascita
Hidrotorax
Pleurezia
Pericardita
"Cocoașa" cardiacă este definit ca:
Umflarea zonei sub inimă
Depresia zonei sub inimă
Cauzate de hipertrofie și mărirea inimii
Cauzate de patologiile vaselor coronariene
Trebuie diferențiată de deformările pieptului cauzate de modificările oaselor
Bătăile cardiace patologice determinate la inspecție se caracterizează prin:
Se observă la dreapta liniei sternale pe o suprafață vastă extinsă pînă la regiunea epigastrică
Se observă la stânga liniei sternale pe o suprafață vastă extinsă pînă la regiunea epigastrică
Cauzate de ventriculul drept marit
Cauzate de ventriculul stâng mărit
Cauzate de aorta mărită
Congestia venoasă generală poate fi cauzată de:
Boli care cresc presiunea intratoracică
Șocul apexian
Fremitus vocal
Batetul stomacal
Turgescența venelor jugulare
Alegeți etapele determinării șocului apexian:
Plasare palmii mâinii drepte este așezată pe pieptul pacientului
Plasare palmii mâinii stângi este așezată pe pieptul pacientului
Glanda mamară stângă la femei este mai întâi mutată în sus și spre dreapta
Baza mâinii trebuie să fie așezată pe stern, în timp ce degetele trebuie îndreptate către regiunea axilară, între coastele 3 și 4
Baza mâinii trebuie să fie așezată pe stern, în timp ce degetele trebuie îndreptate către gât
Glanda mamară dreaptă la femei este mai întâi mutată în sus și spre stânga
Falangele terminale ale celor trei degete trebuie să fie flexate pentru a forma un unghi drept față de suprafața toracelui și să se miște încet de-a lungul spașiilor intercostale spre stern până la senzația de mișcare a vârfului inimii
Palma mâinii drepte este așezată pe pieptul pacientului
Alegeți caracteristicile normale ale șocului apexian:
Se găsește în spațiul intercostal 5 pe stînga
Se află la 1-1,5 cm medial de linia medioclaviculară stângă
Se găsește în spațiul intercostal 3 pe stînga
Se află la 2-3,5 cm medial de linia medioclaviculară stângă
Se găsește în spațiul intercostal 5 pe dreapta
Proprietățile șocului apexian sunt:
Alegeți afirmațiile corecte despre șocul apexian difuz:
Este cauzat de ateroscleroza coronariană
Este cauzat de ventriculul stâng mărit
Percuția cardiacă își propune să examineze:
Limitele inimii
Poziția inimii
Forma inimii
Pediculul vascular
Zgomotele cardiace
Ritmul cardiac
Poziția și forma inimii
Matitea relativă a inimii are următoarele limite:
Limita stângă: 1-2 cm medial de linia medioclaviculară stângă
Limita stângă: 1-2 cm lateral a linia medioclaviculară stângă
Limita superioară: al treilea spațiu intercostal pe stânga
Limita superioară: spațiul 5 intercostal pe stânga
Limita stânga coincide cu șocul apexian
Alegeți cauzele deplasării zonei de matitate relativă spre stânga:
Dilatarea ventriculului drept
Dilatarea atriului stâng
Regulile auscultării inimii sunt:
Valva aortică ar trebui să fie asculatată prima
Valva mitrală ar trebui să fie asculatată prima
Zgomotele valvelor ar trebuie să fie ascultate în ordinea descrescătoare a frecvenței afectării lor
Valva aortică ar trebui să fie asculatată în al doilea rând
Valva mitrală ar trebui să fie asculatată în al doilea rând
Punctul Botkin-Erb este ultimul ascultat
Zgomotele inimii ar trebui auzite în diferite posturi ale pacientului: în picioare, culcat, după efort fizic
Primul zgomot cardiac este caracterizat prin:
Este produs în timpul diastolei
Este mai lung și mai puternic decât al doilea zgomot
Este produs în timpul sistolei
Este cel mai bine auzit la apex
Este cel mai bine audiat la baza inimii
Al doilea zgomot cardiac este caracterizat prin:
Este mai lung și mai puternic decât al doilea sunet
Este cel mai bine auzit la vârf
Intensitatea zgomotelor inimii poate scădea în:
În timpul exercițiului
Suflurile cardiace pot fi:
Simetrice
Funcțională
Organice
Paralele
Intrinsece
Sistolice
Funcționale
Diastolice
Suflu sistolic poate fi auzit în următoarele situații:
Stenoza aortică
Stenoza pulmonară
Regurgitarea aortică
Regurgitarea pulmonară
Stenoza valvei mitrale
Suflul sistolic poate fi auzit în următoarele situații:
Regurgitare tricuspidă
Regurgitare mitrală
Suflul diastolic poate fi auzit în următoarele situații:
ECG-ul la un subiect sănătos are următoarele elemente:
Undele pozitive P, R și T
Undele negative Q și S
Intervalele P-Q, S-T, T-P și R-R
Complexele QRS și QRST
Intervalele T-U și P-S
Cele mai frecvente cauze a patologiei primare a valvei tricuspide sunt:
Reumatism
Artrita reumatoidă
Endocardita infecţioasă
Infarctul miocardului ventricului drept
Mixoma
Manifestările clinice a insuficienţei valvulei tricuspidă sunt:
Edeme gambiene
Hematomegalia
Pulsaţie în regiunea epigastrică
Venele jugulare turgescente
Zgomotul I accentuat
Cele mai frecvente simptoame în clinica stenozei mitrale sunt:
Hemoptiziile
Emboliile arteriale
Tusea
Dureri în rebordul costal stâng
Cele mai caracteristice semne în evoluţia clinică a insuficienţei mitrale sunt:
Dispneea la efort
Ortopneea
Dispneea poroxistică nocturnă
Emboliile periferice
Simptomele clinice caracteristice stenozei valvei aortale sunt:
Angina pectorală de tip clasic la efort
Sincopa la efort
Astenia
Caracteristicile pulsului în stenoza aortală sunt:
Puls înalt
Puls de amplitudă mică
Puls frecvent
Pulsul creşte încet
Pulsul descreşte încet
Care sunt complicaţiile hipertensiunii arteriale:
Infarct miocardic
Insuficienţă cardiacă a ventriculului drept
Insuficienţă cardiacă a ventriculului stâng
Insuficienţa renală
Insuficienţa hepatică
Principiile de bază de tratament ale HTA sunt:
Modificarea stilului de viaţă
Tratament antihipertensiv
Antibioticoterapia în HTA esenţială
Tratament etiologic şi/sau chirurgical în HTA simptomatice
Tratament chirurgical în HTA esenţială
Tratamentul antihipertensiv în HTA include următoarele grupe de medicamente:
Beta-adrenoblocantele
Inhibitorii enzimei de conversie
Glucozidele cardiace
Inhibitorii pompei de protoni
Diureticele
Modificarea stilului de viaţă la pacienţii cu HTA include:
Reducerea greutăţii corporale la obezi
Activitate fizică redusă
Reducerea masei corporale la toţi pacienţii
Renunţarea la fumat
Reducerea sării de bucătărie până la 5-6 g/zi
Diagnosticul de feocromocitom ca cauză a HTA secundare se stabileşte în baza:
Creşterii în plasmă a catecolaminelor libere (adrenalina, noradrenalina) şi a acidului vanilmandelic
Triadei: cefalee-palpitaţii-transpiraţii
Hipercortizolemiei
Hipokaliemiei
Creşterea nivelului derivaţilor metoxilaţi ai catecolaminelor urinare
Diagnosticul de sindrom Cohn ca cauză a HTA secundare se stabileşte în baza:
Slăbiciuni musculare, pseudoparalizii, crampe, crize tetaniforme
Hiperaldosteronemiei
Creşterii hormonilor tiroidieni T3 şi T4
Apariţia plăcii de aterom este legată de existenţa condiţiilor patologice :
Stresul oxidativ
Modificarea vâscozităţii sângelui
Creşterea ph sanguin
Disfuncţia endotelială
Micşorarea ph sanguin
Durerea anginoasă are următoarele caracteristici:
Este localizată retrosternal
Are o durată de câteva minute
De obicei iradiază în umărul stâng, scapula stângă, braţul stâng
Are o durată de peste 30 minute
Se jugulează după administrare de nitroglicerină sublingual
În timpul accesului de angină pectorală pe ECG se atestă:
Subdenivelarea segmentului S-T peste 1 mm
Supradenivelarea segmentului S-T peste 1 mm
Micşorarea amplitudei undei T
Se pot înregistra aritmii
Unda Q patologică
Cele mai utilizate grupe de medicamente antianginale sunt:
Nitraţii
Antagoniştii ionilor de calciu
Factorii de risc pentru cardiopatia ischemică sunt:
Factorul genetic
Sedentarismul
Hipotensiunea arterială
Hipertensiunea arterială
Obezitatea
În diagnosticul anginei pectorale cele mai răspândite teste cu efort fizic dozat sunt:
Ridicatul pe scări
Cicloergometria
Treadmill-ul
Genuflexiunile
Testul isometric
Morfopatologic zonele principale în infarct miocardic acut sunt:
Zona de inflamaţie
Zona de ischemie
Zona de leziune
Zona de necroză
Zona de cicatrizare
Variantele clinice de debut ale infarctului miocardic acut sunt:
Abdominală
Algică
Astmatică
Aritmică
Paralitică
Stadiile evoluţiei infarctului miocardic acut sunt:
Supraacut
Stadiul de recidivă
Acut
Subacut
De cicatrizare
Complicaţiile precoce în infarct miocardic acut sunt:
Şoc cardiogen
Anevrism parietal
Rupturi ale muşchiului cardiac
Aritmii şi blocuri cardiace
Accidente tromboembolice
Tratamentul conservativ al infarctului miocardic acut include:
Suprimarea durerii
Agenţi antiischemici
Anticoagulante
Antibioticoterapie
Obligator diuretice
Insuficienţa cardiacă produsă de afectarea primară a miocardului are loc în următoarele cazuri:
Cardiopatia ischemică
Cardiomiopatia dilatativă
Stenoza mitrală
Miocardita
Care afecţiuni produc insuficienţa cardiacă hipodiastolică?
Infarctul miocardic acut
Cardiomiopatia restrectivă
Pericardita exudativă
Pericardita constrictivă
Insuficienţa mitrală
Care factori pot declanşa sau agrava insuficienţa cardiacă?
Apariţia aritmiilor
Asocierea infecţiilor
Creşterea considerabilă a tensiunii arteriale
Anemia
Tromboembolismul pulmonar
Ce semne sunt caracteristice pentru insuficienţa cardiacă stăngă?
Accesele de sufocare nocturne
Raluri de stază în pulmoni
Respiraţie tip Cheyne - Stokes
Ce semne confirmă diagnosticul de insuficienţă cardiacă la diagnosticul diferenţial cu insuficienţa respiratorie?
Cianoza difuză
Acrocianoza
Extremităţi reci
Extremităţi calde
Expirul prelungit la auscultaţia pulmonară
Ce metode de examinare paraclinică au valoare semnificativă în diagnosticul insuficienţei cardiace?
Examenul radiologic cardiopulmonar
ECG
Flebatononutria
Fonocardiografia
Ecocardiografia
113. Ce complicaţii sunt caracteristice insuficienţei cardiace?
Trombozele intracavitare cardiace sau venoase
Emboliile sistemice sau pulmonare
Ciroza hepatică cardiacă
Infecţiile
Aritmiile sau moartea subită
Ce metode de examinare paraclinică au o valoare semnificativă în diagnosticul insuficienței cardiace?
Ecografia abdominală
Fonocardiografie
Echocardiografie
Selectați cauzele insuficienței ventriculare acute a ventriculului drept:
Hipertensiunea esențială
Astm (astm bronșic)
Infarct miocardic ventricular stâng
Hidtororax bilateral masiv
Selectaţi doi factori cauzali principali ai insuficienţei cardiace acute?
Miocardiodistrofia
Valvulopatiile mitrale
Miocardioscleroza
Selectaţi formele insuficienţei vasculare cronice din cele propuse mai jos:
Hipertensiunea arterială fiziologică
Hipertensiunea arterială primară
Colapsul
Hipotensiunea arterială primară
Şocul
Selectaţi cauzele insuficienţei acute ventriculare drepte:
Hipertensiunea arterială esenţială
Stare de rău astmatic (în astm bronşic)
Infarctul miocardic ventricular stăng
Hidrotoraxul bilateral masiv
Care sunt factorii de risc în declanșarea insuficienței cardiace acute:
Efortul fizic
Stresul psihoemoțional
Efortul sexual
Constipație severă
Meteorism sever
Cauzele edemului pulmonar acut cardiogen sunt următoarele:
Insuficienţa tricuspidiană
Selectaţi semnele clinice ale astmului cardiac:
Accesul de sufocare
Poziţie forţată în decubit lateral
Paliditatea tegumentelor
Raluri buboase, predominant în ariile pulmonare inferioare
