OMF 3

1

Semnele clinice locale în flegmonul post-traumatic de lojă submandibulară sunt:

1

Gravitatea leziunilor părţilor moi BMF este direct proporţională cu:

1

Traumatismele oro-maxilo-faciale ocupă un loc aparte în cadrul traumatologiei contemporane, deoarece:

1

Particularităţile traumatismelor oro-maxilo-faciale sunt determinate de aspectele morfo-funcţionale specifice ale acestei regiuni:

1

În traumatismele oro-maxilo-faciale este afectat relieful şi suferă fizionomia cu consecinţe psihoemoţionale grave pentru pacient, deoarece:

1

Din cele peste 200 oase ale corpului uman ce constituie circa 12 kg sau 18% din greutatea corpului în regiunea OMF avem numai 10 şi care din ele sunt pare:

1

Unele oase ce formează scheletul facial sunt impare:

1

În scheletul uman deosebim mai multe tipuri de oase:

1

Agenţii traumatici ce produc traumele OMF sunt:

1

Cauza cea mai frecventă a producerii plăgilor OMF o constituie:

1

Regiunea maxilo-facială se împarte în trei etaje principale:

1

Care dintre următoarele regiuni ale feţei sunt pare:

1

Oasele ce formează scheletul facial sunt:

1

Maxila are următoarele apofize:

1

Osul maxilar participă la formarea următoarelor cavităţi:

1

S-au determinat următoarele forme de sinus maxilar:

1

Funcţiile de bază ale sinusului:

1

Pereţii sinusului sunt acoperiţi cu:

1

Sinusul maxilar comunică cu:

1

Volumul cavităţii sinusului (în cm3
) este de:

1

Sinusul comunică cu cavitatea nazală printr-un orificiu oval care se deschide în:

1

Stâlpii de rezistenţă ai maxilarului superior sunt:

1

Mandibula are o formă de:

1

Mandibula are următoarele apofize:

1

Incisura semilunară este situată între:

1

Prin corpul mandibulei trece canalul:

1

Pe suprafaţa mandibulei sunt situate următoarele orificii:

1

Pe suprafaţa mandibulei observăm mai multe neregularităţi:

1

La mandibulă deosebim următoarele linii (travee) de forţă (după Sicher):

1

Cele mai vulnerabile (fragile) locuri, unde mai frecvent se fracturează mandibula sunt:

1

Diagnosticul unei fracturi a oaselor splanhnocraniului se stabileşte după:

1

Clasificarea fracturilor oaselor splanhnocraniului se face după:

1

Disjuncţia cranio-facială este:

1

Blocajul de mandibulă are loc în:

1

Cel mai frecvent şi primul simptom în degerăturile ţesuturilor faciale este:

1

Primul ajutor în degerăturile ţesuturilor faciale sunt:

1

Muşchii ridicători ai mandibulei sunt:

1

Cea mai mare parte din fracturile mandibulei se datoreaza:

1

Fracturile spontane ale mandibulei (în os patologic) au loc când rezistenţa este scăzută în caz de:

1

Mandibula se poate fractura în timpul unor intervenţii chirurgicale ca:

1

Din ce motive mandibula este expusă atât de frecvent fracturilor:

1

Fracturile de mandibulă pot fi:

1

Din ce cauze fracturile de mandibulă sunt cele mai frecvente (70-80%) din toate oasele regiunii buco-maxilo-faciale:

1

Fracturile mandibulei se produc prin următoarele mecanisme:

1

Mecanismul cel mai frecvent de producere a unei fracturi de mandibulă este:

1

Zona cu cea mai scăzută rezistenţă la traumatismele mandibulare:

1

Între factorii ce influenţează gradul de deplasare a fragmentelor în fracturile de mandibulă se înscriu:

1

Semnele comune tuturor fracturilor de mandibulă sunt:

1

În ce tip de fractură de mandibulă este prezent edemul precoce, echimozele apărând după 24 ore:

1

Care din următoarele tipuri de fracturi mandibulare sunt considerate de Rowe ca fracturi simple:

pro Trauma OMF Test sobre OMF 3, creado por Hard Well el 17/10/2021.

Semnele clinice locale în flegmonul post-traumatic de lojă submandibulară sunt:

Gravitatea leziunilor părţilor moi BMF este direct proporţională cu:

Traumatismele oro-maxilo-faciale ocupă un loc aparte în cadrul traumatologiei contemporane, deoarece:

Particularităţile traumatismelor oro-maxilo-faciale sunt determinate de aspectele morfo-funcţionale specifice ale acestei regiuni:

În traumatismele oro-maxilo-faciale este afectat relieful şi suferă fizionomia cu consecinţe psihoemoţionale grave pentru pacient, deoarece:

Din cele peste 200 oase ale corpului uman ce constituie circa 12 kg sau 18% din greutatea corpului în regiunea OMF avem numai 10 şi care din ele sunt pare:

Unele oase ce formează scheletul facial sunt impare:

În scheletul uman deosebim mai multe tipuri de oase:

Agenţii traumatici ce produc traumele OMF sunt:

Cauza cea mai frecventă a producerii plăgilor OMF o constituie:

Regiunea maxilo-facială se împarte în trei etaje principale:

Care dintre următoarele regiuni ale feţei sunt pare:

Oasele ce formează scheletul facial sunt:

Maxila are următoarele apofize:

Osul maxilar participă la formarea următoarelor cavităţi:

S-au determinat următoarele forme de sinus maxilar:

Funcţiile de bază ale sinusului:

Pereţii sinusului sunt acoperiţi cu:

Sinusul maxilar comunică cu:

Volumul cavităţii sinusului (în cm3 ) este de:

Volumul cavităţii sinusului (în cm3
) este de: