Metodele de examinare ale glaucomului:
Tonometria
Testul Sokolov
Gonioscopia
Perimetria
Oftalmoscopia
Diagnosticul diferenţial al glaucomului acut şi iridociclitei acute cu hipertensie se bazează pe:
Valorile TIO
Profunzimea camerei anterioare
Diametrul pupilei
Starea cristalinului
Prezenţa sau absenţa precipitatelor corneene
Glaucomul primar cu unghi deschis:
Duce la ingustarea campului vizual
Are inceput acut
Nu provoacă dureri oculare
Duce la pierderea acuităţii vizuale
Este bilateral
Manifestările glaucomului congenital:
Mărirea dimensiunilor corneei
Mărirea dimensiunilor globului ocular
Mărirea tensiunii intraoculare
Camera anterioară adâncă
Camera anterioară mică
Formă clinică a glaucomului primar este:
Cu unghi inchis
Cu unghi deschis
Neovascular
Uveal
Facomorfic
Grupele de medicamente hipotensive:
Colinomimetice
Anticolinesterazice
Beta-adrenoblocante
Inhibitori ai anhidrazei carbonice
Sulfanilamidele
Simptomele iridociclitei acute
Fotofobie şi hiperlăcrimare
Congestie pericheratică
Dureri oculare
Modificări în valorile presiunii intraoculare
Metamorfopsii
Entropionul palpebral se poate complica cu:
Cheratită
Ulcer corneean
Dacriocistită
Conjunctivita cronica
Iridociclită
Dacrioadenita la copii apare ca o complicaţie după:
Rujeolă
Scarlatină
Oreion
Angină
Intoxicaţii
Semnele cardinale a dacriocistitei la nou-născuţi sunt:
Fotofobie
Stază lacrimală
Eliminări mucoase şi purulente din punctele lacrimale la apăsare în regiunea sacului lacrimal
Blefarospasm
Complicaţiile dacriocistitei netratate la nou-născuţi pot fi:
Flegmon al sacului lacrimal
Cataractă conjenitală
Flegmon al orbitei
Ulcer cornean
Glaucom congenital
Complicaţiile cataractei congenitale:
Presbiopia
Ambliopie
Strabism
Miopie
Hipermetropie
Complicaţiile miopiei maligne sunt:
Dezlipire de retină
Glaucom
Cataracta complicată
Uveite endogene
Distrucţia corpului vitros
Care preparat nu posedă efect de profilaxie a cataractelor:
Dexamethazonul
Sen catalin
Quinax
Catahrom
Vitaiodurol
Adaptarea ochiului la lumină:
Se produce in 1-6 minute
Se produce în o oră
Se produce în 45 minute
Reacţiile fotochimice sunt de recompunere a pigmenţiilor vizuali
Se realizează descompunerea substanţei fotochimice
Pentru determinarea acuităţii vizuale sunt necesare:
Cameră de examinare spaţioasă, care permite respectarea distanţei necesare între pacient şi optotip
Cameră obscură
Optotip iluminat sau proiector de optotipe
Biomicroscop
Oftalmoscop
Ochiul emetrop se caracterizează prin:
Putere de refracţie statică medie de 60D-64D
Focar principal pe retină
Putere de refracţie statică medie de 43D
Focar principal inaintea retinei
Focar principal după retină
La ochiul hipermetrop presbiopia apare:
Mai repede ca la miop
Mai tarziu ca la emetrop
Mai repede ca la emetrop
Mai târziu ca la miop
După 60 ani
Peretele extern al orbitei comunică cu:
Sinusul frontal
Fosa temporală
Fosa pterigopalatină
Sinusul sfenoid
Sinusul maxilar
Peretele intern al orbitei comunică cu:
Sinusul etmoidal
Cavitatea nazală
Prin fisura orbitară superioară trec:
Ramura oftalmică a n. trigemen
Ramura a II-a a n. trigemen
Nervul oculomotor comun
Nervul trohlear
Nervul abducens
Congestia pericheratică indică prezenţa:
Conjunctivitei
Glaucomului simplu
Inflamaţiei tractului vascular (iridociclita)
Inflamaţiei corneei (keratita)
Decolării de retină
Hemeralopia se caracterizează prin:
Disfuncţia conurilor
Disfuncţia bastonaşelor
Dificultatea adaptării la întuneric
Disfuncţia celulelor bipolare
Dificultatea adaptării la lumină
Funcţiile irisului:
Dozarea pătrunderii luminii în polul posterior al ochiului
Participă în formarea umoarei apoase parţial
Funcţia cosmetică
Participă la refracţie
Vederea cromatica
Ocluzia arterei centrale a retinei se caracterizează prin:
Scăderea bruscă a acuităţii vizuale
Ingustarea vaselor retiniene
Simptomul "cireaşa maculară" (sâmburelui de vişină)
Simptomul "tomatei strivite"
Tromboza venei centrale a retinei se caracterizează prin:
Scăderea acuităţii vizual
Vene retiniene dilatate, tortuoase
Dureri oculare marcate
Semnele caracteristice ale neuritei optice retrobulbare
Diminuarea marcantă a vederii centrale
Vederea centrală e normală
Prezenţa scotomului central
Drept consecinţă poate surveni atrofia optică
Discromatopsii (dereglarea vederii cromatice)
Lezarea nervului optic (întretăerea acestuia) se va caracteriza prin:
Cecitate al acestui ochi
Dispariţia reflexului fotomotor direct
Midriază
Mioză
Păstrarea reflexului fotomotor consesual
Cristalinul
Este o lentilă biconvexă
Este perfect transparent şi elastic
Este fixat de corpul ciliar prin ligamentele Zinn
Poate fi antrenat intr-un proces inflamator
Puterea de refracţie in stare de repaos este de 18,0-20,0D, iar la un efort acomodativ de 33,0D
Scăderea acuităţii vizuale în afecţiunile corneene poate fi afectată de:
Dereglări de formă şi refracţie corneană
Infiltrate corneene
Opacifieri corneene
Vascularizarea corneei
Scăderea sensibilităţii corneene
Complicaţiile ulcerului serpiginos:
Hipoestezia corneei
Apariţia flictenei pe cornee
Perforarea corneei
Endoftalmita
Leucom cornean
Contraindicaţii pentru administrarea corticosteroizilor:
Ulcer serpiginos corneean
Cherato-conjunctivită flictenuloasă
Erozie corneeană
Uveită
Plagă oculară penetrantă
Care din afecţiunile enumerate au tendinţa la recidivare
Cheratitele herpetice
Cataracta
Ulcerul serpiginos corneean
Cherato-conjunctivitele flictenuloase (tbc)
Cheratita luetică
Arcul senil:
Se întâlneşte la pacienţii după 50 ani
Se întâlneşte la pacienţii după 30 ani
De origine bacteriană
De origine virală
E proces degenerativ
Cheratita luetică se întâlneşte:
La varsta 6-20 ani
Pe fon de tuberculoză
Pe fon de sifilis congenital
Pe fon de diabet zaharat
Pe fon de reumatism
Fazele cheratitei luetice:
De infiltraţie
Evolutivă
De vascularizaţie
De resorbţie
Avansată
Formele de cheratite exogene:
Tuberculoase
Luetice
Traumatice
Cheratomicoze
Autoimune
Formele cheratitelor endogene:
Virale herpetice
Presbiopia se caracterizează prin:
Pierderea elasticităţii cristalinului
Scăderea capacităţii de acomodaţie
opacifierea cristalinului
Creşterea capacităţii de acomodaţie
Diminuarea tensiunei intraoculare
Cataracta diabetică se caracterizează prin:
Proces bilateral
Asocierea opacifierii cristalinului cu schimbări la fundul ochiului
Cresterea presiunii intraoculare
Diminuarea acuităţii vizuale
Acuitatea vizuală e păstrată
Proiecţia incertă a luminii la bolnavii cu cataractă sugerează:
Patologia irisului
Patologia nervului optic
Patologia retinei
Patologia corneei
Patologia corpului ciliar
Stadiul glaucomului se stabileşte după indicii:
Funcţiilor vizuale (campul vizual, AV)
Oftalmotonometrie
Tabloul oftalmoscopic (excavaţia discului nervului optic)
Tabloul gonioscopic
Valorile refracţiei corneene
Cauzele glaucomului secundar traumatic sunt:
Hemoragiile masive intraoculare
Dislocarea cristalinului
Detaşarea de retină
Combustiile oculare severe
Rupturi coroidiene
Proteza Comberg-Baltin se utilizează:
În caz de plagă penetrantă a globului ocular pentru localizarea plăgii
Pentru localizarea radiografică a corpului străin intraocular
In caz de contuzia globului ocular
Pentru determinarea proprietăşilor magnetice ale corpului străin
Pentru determinarea volumui de hemoragii intravitreene
Distingem următoarele tipuri de cataractă:
Congenitală
Senilă
Posttraumatică
Complicată
Infecţioasă
Indicaţii pentru tratament cu laser în oftalmologie:
Cataractă secundară
Conjunctivită acută
Iridociclită acută
Disrucţia corpului vitros
Retinopatia diabetică
Midriaza este produsă de:
Atropină
Homatropină
Pilocarpină
Adrenalină
Mezatonă
Capul nervului optic (papila) este:
Transparent
Roz-palid
Bine delimitat
Difuz dilimitat (contururi şterse)
Decolorat (pal)
In conjunctivite acute se depistează:
Modificări de culoare a conjunctivei
Modificări de relief a conjunctivei
Edem conjunctival
Sinechii posterioare (iridocristaliniene)
Nervul oculomotor inervează muşchii:
Drept intern
Drept extern
Oblic mare (superior)
Drept inferior si oblic mic
Drept superior