101. Care ar fi strategiile de prevenire a iatrogeniilor de spital?
a) Umanizarea spitalelor
b) Respectarea igienei
c) Numărul limitat de persoane într-un salon
d) De a sta în spital cu familia sa (a pacientului)
e) De a merge acasă în fiecare seară
102. Ce factori pot condiționa apariția bolilor iatrogene?
a) Comparația
b) Imitația
c) Analiza
d) Sugestia
e) Cogniția
103. Care din parametrii de mai jos, asigură funcționare armonioasă a relațiilor interpersonale?
a. Direct și formativ
b. Economic și Juridic
c. Conștient
d. Etic și psihologic
e. Politic
104. Sursele unui diagnostic eronat pot fi
a) Boala
b) Infirmiera
c) Familia
d) Medicul
e) Bolnavul
106. Ce componente sunt necesare pentru o comunicare eficientă?
a) Empatie
b) Limbaj profesional/medical
c) Ascultare atentă/activă
d) Adresarea întrebărilor
e) Feed-back pozitiv
107. Care din caracteristicile de mai jos se referă la mediul interpersonal patogen?
a) Manipularea
b) Ostilitatea
c) Încurajarea
d) Agresivitatea
e) Empatia
108. Care din caracteristicile de mai jos se referă la mediul interpersonal suportiv?
a) Stima
b) Izolarea
c) Sinceritatea
d) Feed-back pozitiv
e) Izolarea
110. La prima ședință, care este cea mai importantă etapă de întâlnire dintre medic și pacient?
a) Observarea
b) Convorbirea
c) Examenul fizic
d) Diagnosticul
e) Tratamentul
112. Care din aspectele de mai jos se referă la comunicarea deficientă dintre medic și pacient?
a) Atitudinea profesională
b) Neîncrederea în medic
c) Stilurile de interviu
d) Receptivitatea medicului și a pacientului
e) Viziunea pacientului despre boala sa
113. Ce calități ar fi necesare să posede un medic pentru a fi un interlocutor iscusit?
a) Sociabilitate
b) Flexibilitate
c) Insistența
d) Diplomație
e) Ascultător activ
114. Cine se face responsabil de o bună și armonioasă relaționare dintre medic și pacient?
a) Asistenta medicală
b) Medicul
c) Ambii (medicul și pacientul)
d) Familia pacientului
e) Pacientul
115. Comportamentul persoanelor bolnave se deosebeşte prin:
a) Schimbări de ordin relational;
b) Scad mijloacele materiale, ceea ce antrenează modificări în conduita familiei;
c) Se limitează contactele cu prietenii;
d) Se dereglează raporturile conjugale;
e) Se modifică nivelul autoaprecierii.
116. Narcisismul persoanelor bolnave se manifestă prin:
a) Exaltarea sentimentului propriei sale valori;
b) Manifestarea grijei față de alții;
c) Predominarea excesivă a agresivității;
d) Lipsa încrederii în sine;
e) Dereglarea relațiilor profesionale.
117. Rolul de bolnav implică un comportament specific, definit de T. Parson prin:
a) Scutirea de responsabilităţi;
b) Dreptul la ajutor;
c) Obligația de a se justifica;
d) Obligaţia de a considera starea sa indezirabilă şi a coopera pentru vindecare;
e) Obligaţia de a cere ajutor specializat.
118. „A fi bolnav” înseamnă:
a) Să te afli în stare de slăbiciune;
b) Să te afli în situaţie de dependenţă;
c) Să manifești reacții de autoapărare;
d) Să resimţi anumite senzaţii de disconfort sau durere;
e) Să prezinți o perspectivă pozitivă a situației.
120. Pacienţii dominatori sunt:
a) Încrezători în sine;
b) Dominanţi şi competitivi;
c) Autoritar-despotici;
d) Cu trăsături de personalitate defensive;
e) Cu trăsături ale personalităţii narcisiste.
121. Strategia de comportament cu pacienții dominatori:
a) Să-i trateze într-o manieră curtenitoare;
b) Să-i trateze într-o manieră plină de respect;
c) Să-i asculte cu interes;
d) Să se comporte de la egal la egal;
e) Să li se ofere mereu posibilitatea de a face o alegere.
122. Pacienții paranoizi se caracterizează prin faptul că:
a) Sunt excesiv de seriosi;
b) Sunt critici;
c) Sunt rezervaţi;
d) Lumea li se pare ca fiind ameninţătoare şi ostilă;
e) Stabilesc ușor relații interpersonale.
123. Strategia de comportament cu pacienții paranoizi:
a) Comportament curtenitor;
b) Atenție în alegerea cuvintelor;
c) Manifestarea autorității;
d) Oferirea informaţiilor clare și concise;
e) Toleranță.
124. Pacienţii obstructivi se caracterizează prin:
a) Ostilitate şi neimplicare;
b) Rebeliune;
c) Neconformarea la normele sociale;
d) Fără tulburări de personalitate;
e) Sunt imprevizibili şi explozivi.
125. Strategia de comportament cu pacienții obstructivi:
a) Autoritar;
b) Abordare tolerantă;
c) Răbdare;
d) Necoercitiv
e) Să li se ofere posibilitatea de a-şi formula propriile opinii.
126. Pacienţii obstructivi se caracterizează prin faptul că:
a) Adeseori creează o distanţă față de ceilalţi;
b) Au o atitudine diplomatică;
c) Simt o lipsă de apreciere din partea celorlalți;
d) Îşi exprimă opoziţia deschis;
e) Abordează o atitudine cinică.
127. Pacienții evitanţi se caracterizează prin faptul că sunt:
a) Inhibați
b) Pasivi
c) Nesiguri
d) Submisivi
e) Flexibili;
129. Strategia de comportament cu pacienții evitanţi:
a) Răbdare
b) Înțelegere
c) Interes faţă de bolnav;
d) Grabă;
e) Fixarea obiectivelor realizabile.
132. Pacienţii dependenţi se caracterizează prin faptul că:
a) Manifestă trăsături ale personalităţii narcisiste;
b) Manifestă o atitudine critică;
c) Au teama de a nu fi abandonaţi;
d) Sunt uşor de lezat prin critică;
e) Au o încredere de sine scăzută.
133. Pacienții dependenți:
a) Stimulează hiperprotecţie;
b) Stimulează dominare;
c) Au dificultăţi în asumarea responsabilităţii;
d) Au puține ambiții și pretenții;
e) Sunt ostili.
134. Strategia de comportament cu pacienții dependenți:
a) Oferirea unui mediu cât mai afectuos;
b) Aprecierea dependenței;
c) Oferirea unui mediu suportiv;
d) Feedback-uri pozitive ;
e) Menționarea în permanenţă aspectele care merg bine.
135. Principalele caracteristici ale tulburărilor psihosomatice sunt:
a) Prezenţa de simptome somatice multiple;
b) Modificările apărute sunt ample şi de durată;
c) Simptomele au o desfăşurare cronică;
d) Simptomele sunt simulate;
e) Simptomele sunt de natură psihică.
136. Principalele caracteristici ale tulburărilor psihosomatice sunt:
a) Simptomele au o desfăşurare cronică;
b) Pentru persoana respectivă disconfortul sau durerea sunt reale;
c) Simptomele nu sunt intenţionate (sub control voluntar) sau simulate;
d) Pacienții nu acuză simptome;
e) Simptomele trec rapid.
137. Principalele caracteristici ale tulburărilor psihosomatice sunt:
a) Etiologia sau mecanismele de producere sunt diferite de la un tip de tulburare la altul;
b) Simptomele sunt întâlnite în mod relativ frecvent în populaţie sau în unităţile medicale generale;
c) Simptomele sunt imaginare;
d) Simptomele pot fi simulate;
e) Diagnosticul acestor tulburări este dificil de realizat.
138. Aspectele psihice care pot genera boli organice sunt:
a) Aspiraţii nerealizate;
b) Depresia
c) Decepțiuni
d) Nemulţumiri
e) Contrarietăţi
139. Aspectele psihice care pot genera boli organice sunt:
a) Autoaprecierea
b) Situații conflictuale;
c) Sentimente de culpabilitate;
d) Complexe de inferioritate şi superioritate;
e) Superstițiile
140. Aspectele psihice care pot genera boli organice sunt:
a) Dificultăți profesionale;
b) Workaholism;
c) Conflicte refulate;
d) Frustrări;
e) Temperament coleric.
141. Printre acuzele bolnavului psihosomatic se enumeră:
a) Numeroase vizite la mulți medici;
b) Durerea „din creștet până în tălpi”;
c) Senzaţii de arsură;
d) Senzaţii de tensiune, junghi;
e) Febră.
142. Acuzele bolnavului psihosomatic pot include:
a) Stare somatică bună;
b) Examenul medical muscular, articular sau radiologic este în limita normalului;
c) Oboseala cronică;
d) Senzații de amorțeli sau furnicături;
e) Depresie.
143. Tipurile de tulburări psihosomatice includ:
a) Hipocondria;
b) Tulburare de conversie;
c) Tulburare dismorfică corporală;
d) Tulburare somatoformă de tipul durerii persistente;
e) Tulburare psihică.
144. Metode de tratament a tulburărilor psihosomatice:
a) Farmacoerapia;
b) Interpretarea viselor;
c) Psihoterapia;
d) Tehnicile de relaxare;
e) Metoda biofeedback.
145. Prinre metodele de tratament a tulburărilor psihosomatice se enumeră:
a) Psihoeducaţia;
b) Managementul stresului;
c) Terapia suportivă;
d) Terapia prin muzică;
e) Sportul.
146. Dintre metodele psihice de tratament a tulburărilor psihosomatice evidențiem:
a) Discuția ghidată;
b) Psihoterapia psihodinamică;
c) Psihoterapia cognitiv-comportamentală;
d) Imageria ghidată;
e) Consilierea directivă.
147. Imageria ghidată ca și metodă de tratament a tulburărilor psihosomatice presupune:
a) Învățarea unui model de comportament nou;
b) Relaxarea profundă și imagini relaxante;
c) Adaptarea la situația ce provoacă anxietate;
d) Imagini cu caracter creativ;
e) Tehnica de coping.
148. Tulburarea somatopsihică vizează:
a) Impactul psihicului asupra sănătății fizice;
b) Tulburare psihică;
c) Impactul provocat de o boală somatică asupra psihicului pacientului;
d) Impactul factorilor stresogeni;
e) Afecțiune a sistemului nervos central.
149. Ca metodă de tratament a tulburărilor psihosomatice în forma acută, psihoterapia reprezintă:
a) Tratamentul de bază;
b) O formă de tratament exclusivă;
c) Abordare terapeutică secundară;
d) O metodă puțin eficientă;
e) Efectul placebo.
151. Conceptul de tulburare psihosomatică reprezintă:
a. O afecţiune somatică determinată de factori psiho-traumatizanţi, emoţional-afectivi;
b. O maladie somatică care are mecanism fiziopatologic clar;
c. O maladie cronică;
d. O afecțiune psihică, care are caracter repetitiv;
e. O afecțiune genetică;
152. Normalitatea reprezintă:
a) Un mod de a fi al omului implicând starea de echilibru
b) Un comportament dorit
c) O regulă absolută
d) O tendință de modificare
e) Un rezultat al evoluției