Criteriul unei persoane individuale
O serie de tulburări somatice, fizice specifice (ex. palpitaţiile la bolnavii cardiaci, etc) și nespecifice (insomnii, astenie, etc)
Consecinţe socio-profesionale
Limitarea sau pierderea rolurilor sociale
Limitarea drepturilor şi facilităților sociale
Modificări în relațiile cu cei din jur.
Starea de anormalitate este:
Condiţia apariţiei bolii
Un fenomen mult mai larg decât normalitatea
Opusul stării de normalitate
Stare de dezechilibru în plan individual, social, comportamental etc.
Orice formă de abatere de la normă
În funcţie de perspectiva din care este privită, boala este definită ca:
Formă particulară de existenţă a materiei vii
Abatere de la normă
Consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici
Semne, simptome, disfuncţii
Regres funcțional
După Cl. Herzlich, boala pentru pacient reprezintă un tablou complex şi specific de suferinţe cuprins în următoarele grupe de manifestări:
Boala distructivă
Boala eliberatoare
Boala ca profesiune
Boala ca pedeapsă pentru greșelile făcute în viață
Boala ca eșec și pierdere iremediabilă
Numiți agenţii etiologici după funcţia lor pe care o au în tabloul clinic al bolii
factori dесlаnşatоri
factori de asociere
factori favorizanţi
factori predispozanţi/de risc
factori de menţinere
Identificați particularităţile distincte ale bolii
Simptomele clinice
Existenţa anumitor agenţi sau factori etiologici (саuzali)
Fonul psihoemoțional al pacientului
Reacţii de răspuns аl organismului lа асţiunea agenţilor etiologici
Atitudinea pacientului față de boala sa
Enumerați stadiile în evoluţia unei boli, după E. A. Suchman
Stadiul apariţiei simptomelor, care reprezintă trecerea de la sănătate la boală
Asumarea de către persoana suferindă a rolului de bolnav
Stadiul de contact cu asistenţa medicală
Stadiul de descurajare și schimbări în dispoziția și interesele persoanei bolnave
Stadiul de dependenţă a bolnavului de medic şi de mijloacele terapeutice
Etapele procesului morbid presupune prezenţa următoarelor componente:
Stările premorbide
Etapa bolii propriu-zise
Modificări la nivel de personalitate
Eventualele stări post-procesuale
Infirmităţi manifestate la nivel diferit
Mecanismele psihologice implicate în sănătate şi boală sunt descrise în următoarele dintre paradigme (teorii, abordări) psihologice de sanogeneză şi patogeneză:
Abordarea dinamiс-psihanalitică
Abordarea umanist-existenţial-experienţială
Abordarea dualistă
Abordarea sistemică
Abordarea cognitiv-comportamentală
Teoriile pe care se bazează abordarea dinamic-psihanalitică sunt
Psihicul are о structură nivelară formata din id, ego şi superego
Conţinutul refulat аl idului (de ex., pulsiunile sexuale şi agresive), tinde să se exprime plenar la nivelul supraeului)
Conştientizarea la nivelul eului а acestui conţinut refulat generează trăiri emoţionale intense
Eul, sub presiunea principiului rеаlităţii şi а supraeului, apelează la mecanisme de apărare/defensive pentru а blоса соnştientizarеа trăirilor emoţionale negative
Orice simptom apare din cauza unui conflict actual, care se reduce, de fapt, la un conflict bazal din рrimа сорilăriе
Teoriile pe care se bazează abordarea umanist-existenţial-experienţială sunt:
patologia psihică blochează “forţele pozitive” care stau la baza personalităţii
asigurarea unui context psihoterapeutic bazat pe empatie, acceptarea necondiţionată a pacientului şi congruenţă
anumite proceduri terapeutice, în dependență de specificul problemei pacientului,
transferul și contratransferul actorilor relației terapeutice
ascultarea activă
Paradigma cognitiv-comportamentală este fundamentată de câteva principii ca
Problemele psihice sunt răspunsuri dezadaptive învăţate
Problemele psihice susţinute de cogniţii disfuncţionale
Factorii generatori ai gândirii disfuncţionale sunt influenţele generice şi cele de mediu
Modalitatea optimă de a reduce distresul şi comportamentul dezadaptiv este modificarea cogniţiilor disfuncţionale
Cogniţiile disfuncţionale care generează psihopatologia pot fi ușor identificate şi schimbate de către psihoterapeut
D.p.v. istoric, principalele modele de explicare a bolii sunt:
Modelul biologic
Modelul biopsihosocial
Modelul dinamic
Modelul psihosomatic
Modelul umanist
Modelul terapeutic cognitiv- comportamental ABCDE, presupune:
A. Evenimentul activator: situaţii obiective, gânduri, emoţii, evenimente, amintiri etc
B. Convingerile persoanei care se interpun între evenimentul activator şi consecinţele comportamentale
C. Consecinţele procesării cognitive a elementului activator, şi anume: răspunsuri comportamentale, biologice şi fiziologice
D. Restructurarea cogniţilor disfuncţionale şi iraţionale
E. Asimilarea cogniţiilor induse de terapeut
Enumerați semnificaţiile distincte ale durerii:
Biologică
Psihologică
Semiologică
Funcțională
Patogenetică
Durerea este:
O senzaţie negativă pe care omul trebuie să o evite
O reacţie vegetativă şi comportamentală specifică
O percepţie cu o reacţie psihică sistematizată
Simptomul care îl aduce cel mai frecvent pe bolnav la medic
Conotație afectivă indispensabilă organismului viu
In funcție de reacțiile individuale la durere deosebim următoarele tipuri:
Tipul hipoexcitabil
Tipul hiperexcitabil
Tetanic
Patic
Ciclotimic
Pentru combaterea durerii fiziologice se poate interveni prin
Împiedicarea formării influxului nervos, în terminaţiile senzitive,
Împiedicarea transmiterii influxului nervos prin fibrele senzitive,
Împiedicarea analizei influxului nervos la nivelul centrilor de integrare,
Împiedicarea perceperii durerii la nivelul centrilor de integrare
Împiedicarea dispersiei influxului nervos prin fibrele senzitive
Caracterele clinice ale durerii (indiferent de titlul sau cauza ei) sunt:
Topografia durerii: localizarea si iradierea
Cronologia durerii: evolutia ei pe termen scurt si lung;
Cantitatea si intensitatea durerii;
Tipul de reacție al bolnavului la durere;
Calitatea durerii, modul in care este descrisa sau comparată
Enumerați caracterele clinice ale durerii
Fenomene fiziologice de insotire - alte manifestari ce insotesc aparitia si evolutia durerii;
Fenomene psihice de însotire - comportamentul si atitudinea fata de durere
Modalități de provocare sau ușurare a durerii
Reactii somatice si psihice uzuale;
Consecințe pe termen lung ori scurt
Liniștirea durerii poate fi obținută prin
Preparate antinevralgice
Administrarea substanțelor placebo
Psihoterapia
Acupunctură
Permutarea focarului de durere
Noțiunea contemporană a personalității presupune
Sinteza particularităţilor psihoindividuale în baza căreia o persoană se deosebește de alta
Organizarea însuşirilor psiho-cognitive şi atitudinale ale individului
Rolul jucat de un actor
Funcţia socială îndeplinită de un om
Mască a individului
Conţinutul personalităţii este reprezentat de:
Totalitatea calităţilor şi însuşirilor personalității
Valorile, tendințele, interesele, trebuinţele etc
Mecanismele de apărare ale personalităţii
Baza biologică în relaţie cu mediul social
Sub aspect structural–dinamic şi acţional, personalitatea este reprezentată de următoarele componente:
Intelectuală
Dinamic-energetică
Relațională
Proiectivă
Instrumentală
Printre factorii de vulnerabilitate a personalității se pot număra
Tipul de temperament și caracter al personalităţii
Stadiile de dezvoltare a personalităţii
Condițiile de trai a personalității
Modalităţile inadecvate de trăire a unor experienţe de viaţă mai vechi sau mai noi
Modalitățile ineficiente de adaptare la solicitările în permanentă schimbare din mediul social
Trăsăturile fundamentale ale personalității
Stabilitate
Integrare
Plasticitate
Determinare
Afectivitate
Dinamica actuală a personalităţii se află în relație directă cu:
Caracterul personalității
Schimbările care se produc în procesul interacţiunii cu condiţiile concrete de mediu
Nivelul de aspirații a personalității
Cerințele societății față de personalitate
Nivelul de inteligență generală a personalității
Personalitatea în general este caracterizată prin trăsăturile ca:
Gândire critică
Neutralitate afectivă
Conceptul de autoactualizare este:
Reprezentat de persoanele care și-au satisfacut în mod acceptabil trebuințele bazale
Reprezentat prin modele ideale ale dezvoltarii complete ale potențialului uman
Trebuință de a se dezvolta în plan social și profesional
Motivatie de creștere care se găseste în interiorul fiecărei persoane
Reprezentat prin persoana antrenată într-o spirală ascendentă a autoperfecționării
Metamotivația mai poate fi definită prin următorii termeni:
Metatrebuințe
Trebuințe bazale
Valori-b
Valori-d
Valori-m
Exemple de metatrebuințe sunt
Adevar
Bunătate
Frumusețe
Comunicare
Suficiența de sine
Dintre caracteristicile definitorii ale personalității autoactualizante fac parte:
Rezistența la influențele mediului cultural imediat
Spontaneitate, simplitate, naturalețe
Relații interpersonale echilibrate
Centrarea pe sine și pe trăirile sale
Perceperea superioară a realității
Drept premize pentru autoactualizarea personalității pot fi:
Mai mare acceptare de sine, a celorlalți și a naturii
Creșterea independenței și a intimității
Reacții emoționale profunde de exaltare
Creativitate sporită
Variabilele generale ale sănătăţii şi bolii în ceea ce priveşte cauzele de deces în ţările dezvoltate sunt
Factorii de ordin biologic
Factorii de mediu
Stilul de viaţă
Asistența socială
Asistența medicală
Criza de valori în societatea contemporană:
Afectează cei mai mulţi oameni din societăţile cu un profit economic scăzut
Afectează cei mai mulţi oameni din societăţile de consum
Afectează cei mai mulţi oameni din păturile de jos ale societății
Generează deprinderi de viaţă de a face faţă stresului
Sporește tendința persoanei de a-şi rezolva propriile probleme
Bolile contemporane cu aspect de patologie cronică degenerativă sunt:
Maladiile metabolice
Neoplaziile maligne
Bolile sferei digestive
Bolile infecțioase
Bolile sferei respiratorii
Dimensiunile suportului social sunt:
Suportul emoţional
Suportul informaţional
Suportul dinamic
Suportul prin valorizare
Suportul instrumental/material
Cea mai importantă sursă de suport social este
Statul
Familia
Comunitatea
Serviciul
Biserica
Drept surse de suport social pot fi:
Microgrupul de prieteni
Microgrupul socioprofesional
Cariera și traseul profesional
Grupurile de apartenenţă (de ex., biserica, clubul s.a.)
Specialiştii care furnizează servicii de îngrijire a sănătăţii
Obiectul igienei mintale este persoana umană sub aspectul său:
Biologic
Psihologic
Ontogenetic
Socio-cultural
Moral şi spiritual
Psihoprofilaxia primară se orientează preponderent pe:
Identificarea eficacității și oportunității măsurilor terapeutice
Depistarea şi combaterea cauzelor îmbolnăvirilor psihice
Acţiunile complexe de reabilitare cu caracter sociocultural
Prevenirea dezadaptării individului sau a dependenţei lui de tulburarea psihică
Readaptarea şi resocializarea individului, prin psihoterapie şi ergoterapie, pregătind individul pentru a face faţă vieţii sociale
Psihoprofilaxia secundară are drept scop:
Scăderea manifestărilor şi evoluţiei tulburărilor psihice
