101. Mai frecvent blocajele ale canalului radicular apar în urma utilizării următoarei tehnici de lărgire:
Step-back;
Crown-down;
Step-down;
Tehnica forțelor compensate;
Nici un variant corect.
102. Cu scopul evitării blocajelor canalului radicular este de dorit de utilizat:
A. Tehnica forțelor compensate;
B. Crown-down;
C. Step-down;
D. Step-back;
E. Toate răspunsurile corecte.
103. Combinarea repetată a unei irigări abundente a canalului cu recapitularea acelor endodontice de calibru mic este metoda de elecție pentru a preveni:
A. Formarea unui dop din resturi de dentină și țesut pulpar;
B. Fracturarea instrumentarului în canale;
C. Fenestrare;
D. Nici un răspuns corect;
104. Incidența pragurilor în canale radiculare este în strânsă legătură cu:
A. Gradul de curbură a canalului;
B. Experiența clinicianului;
C. Irigarea abundentă a canalului radicular;
E. Toate răspunsurile sunt corecte.
105. Ce instrumente favorizează crearea de praguri:
A. Instrumente cu vârf activ insuficient de flexibile;
B. Instrumente din Ni-Ti;
C. Instrumente cu vârf rotunjit inactiv;
106. Măsurile de prevenire a formării pragurilor:
A. Realizarea unei cavități de acces extinse pentru a obține un traseu liber al canalului;
B. Precurbarea fără forțarea a instrumentelor din oțel;
C. Utilizarea acelor din Ni-Ti;
D. Instrumentarea canalului până la lungimea de lucru;
E. Nici un răspuns corect.
107. Pentru fenestrare sunt adevărate următoarele enunțuri:
A. Este o perforație lungă, verticală;
B. Apare în special în porțiunea mijlocie a canalului;
C. Este creată de o prelucrare excesivă a peretelui intern al canalului radicular curb;
D. Se manifestă prin apariția unei hemoragii spontane într-un canal uscat anterior;
108. Fenestrare poate fi cauzată de:
A. Cavitate de acces incorectă sau incompletă;
B. Exercitarea unor presiuni excesive;
C. Folosirea mișcărilor de rotație în canal pentru instrumentele care nu sunt realizate în acest scop;
D. Efectuarea unor mișcări ample, persistente, de pilire;
E. Respectarea secvențialității instrumentelor de lărgire.
109. Pentru a preveni realizarea unei fenestrări trebuie:
A. Cavitatea de acces trebuie realizată astfel încât instrumentul să poată fi introdus pe canal pe o direcție cât mai curbă;
B. Frezele Gates-Glidden trebuie folosite cu atenție, fără să ajungă în porțiunea curbă a canalului;
C. Trebuie folosită o tehnică anticurbură pe porțiunea externă a curburii canalului radicular;
D. Acele din oțel trebuie precurbate corsepunzător înainte de fiecare introducere pe canal;
E. Instrumentarul ce prezintă conicități crescute trebuie manipulat cu atenție.
O fenestrare diferă de o perforație laterală a peretelui canalului radicular prin faptul că:
A. Se prezintă ca o cavitate alungită;
B. Cavitate cu pereții subțiați;
C. Nu permit retenționarea unei simple obturații;
E. A, B, C corect.
111. Care din următoarele enunțuri sunt corecte:
A. Fenestrarea apare ca urmare a tendinței instrumentului de a îndrepta curbura canalului;
B. Perforația laterală apare cel mai adesea de la crearea unui prag în timpul lărgirii inițiale;
C. Fenestrarea apare la nivelul peretelui intern al curburii;
D. Perforația laterală apare pe peretele extern;
112. Încercarea necorespunzătoare de a depăși un prag format prin manipulare necorespunzătoare a instrumentarului poate duce la:
A. Fenestrare;
B. Transportare apicală;
C. Perforarea porțiunii apicale cu apariția apexului în formă de picătură;
D. Realizarea unei perforații în regiunea apicală;
113. În canal radicular cu unghi al curburii pronunțat și o rază a acesteia redusă, trebuie:
A. Selectate cu atenție diametrul și conicitatea instrumentelor folosite;
B. A folosi instrumentele din Ni-Ti cu conicitate redusă;
C. A utiliza tehnici de lărgire apico-coronare;
D. De a pregăti o cavitate de acces corectă;
E. În cazul folosirii instrumentelor de oțel este indicată precurbarea lor.
114. În cazul transportării apicale cu perforarea apexului, este indicat:
A. Irigarea din abundență, pentru îndepărtarea resturilor de țesut și microorganisme din canal,
B. Tehnica de obturare a canalului termoplastică;
C. Tehnica de lărgire Step-Back;
115. Măsurile necesare pentru prevenirea fracturării instrumentelor pe canal:
A. Realizarea unei cavități de acces care să asigure un traseu în linie dreaptă la orificiile canalelor radiculare;
B. Stabilirea unei căi de alunecare a instrumentarului înainte de lărgire;
C. Evitarea aplicării unei presiuni necorespunzătoare asupra instrumentelor în timpul utilizării;
E. A, B și C corecte.
116. Măsurile necesare pentru prevenirea fracturării instrumentelor pe canal:
A. Monitorizarea frecvenței de utilizare a instrumentarului endodontic;
B. Verificarea instrumentelor înainte și după utilizare pentru a observa eventuale defecte sau deformări;
C. Lucrul pe cana uscat;
D. Utilizarea unor motoare endodontice corespunzătoare, monitorizarea vitezei de rotație și a forței de cuplu;
E. Stabilirea unei căi de alunecare a instrumentarului înainte de lărgire.
117. Utilizarea unor ace rigide, insuficient precurbate duce la:
A. Îndepărtarea unei cantități mari de dentină radiculară din zona de curbură;
B. Modificarea curburii;
D. Perforare apicală;
E. Cavitate de acces corectă.
118. În formarea pragurilor un rol important revine la:
A. Experiența practicianului;
B. Gradul de curbură a canalului;
C. Tipul instrumentarului folosit;
D. Tehnica abordată;
E. Toate raspunsurile corecte.
119. Enumerați consecințele defavorabile ale pierderii vitalității dinților:
A. Troficitatea țesuturilor dentare dure nu mai este asigurată;
B. Dintele nu mai poate face față tuturor solicitărilor mecanice;
C. Pierderea unor elemente tisulare pulpare și umorale, cu rol în fagocitză și formarea de anticorpi;
E. A, B și C corect.
120. Consecințe ce pot surveni în urma pierderii vitalității dinților:
A. Încetarea proceselor neoformatoare de dentină;
B. Distrugerea aparatului de recepție și transmisie a pulpei;
C. Pierderea translucidității structurilor dentare;
D. Gradul mare de distrucție a porțiunii coronare;
121. Nerespectarea anatomiei interne a sistemului endodontic în momentul alezării și dezinfecției canalului, predispune la complicații ca:
A. Blocaje;
B. Praguri;
C. Perforații;
D. Transportări ale apexului;
E. Toate enumerate mai sus.
122. Blocaje, praguri, perforații și transportări ale apexului se atribuie:
A. Nerespectării lungimii de lucru;
B. Lipsei precurbării acelor;
C. Nerespectării secvenței de utilizare a acelor;
E. A, B și C sunt corecte.
123. Printr-o radiografie folosind tehnica paralelismului bine realizată poate fi prevenită:
A. Perforație;
B. Prag;
C. Blocaj;
124. Instrumentele rigide nu trebuie folosite în abordarea canalelor curbe deoarece crește riscul:
A. Perforațiilor laterale;
B. Pragurilor;
C. Blocajelor;
125. Irigații abundente a canalelor rediculare favorizează evitarea:
A. Blocajelor cu detritusuri dentinare;
C. Perforațiilor laterale;
126. Rumegușul dentinar care este depozitat în treimea apicală duce la:
A. Blocaj;
B. Deviație de la traiectoria canalului;
C. Perforație apicală;
127. Pragurile cel mai frecvent apar când nu se respectă :
A. Lungimea de lucru;
B. Irigarea abundentă a canalului radicular;
C. În cazul condensării verticale;
128. Pragurile se formează:
A. Pe peretele extern al curburii;
B. Pe peretele intern al curburii;
C. În zona constricției fiziologice;
129. Pragurile sunt formate în cazul când are loc:
A. Blocarea canalului cu detritus dentinar;
B. Irigarea insuficientă;
C. Permebilizarea inadecvată a canalului;
130. Cel mai frecvent, transportarea apicală duce la:
A. Un canal cu aspect de clepsidră având o anatomie inversată în treimea apicală;
B. O obturație incompletă prin strangularea produsă de modificarea la nivel apical;
C. Perforații laterale;
131. Perforație poate compromite tratamentul endodontic prin:
A. Inflamația pe care o declanșează;
B. Pierderea suportului parodontal;
C. Pierderea aspectului estetic;
132. În cazul perforațiilor, pierderea suportului parodontal depinde de:
A. Topografie;
B. Mărime;
C. Timpul scurs de la apariția ei;
133. Ce materiale sunt folosite în abordarea perforațiilor:
A. Mineral trioxid agregat (MTA );
B. Acid etoxi benzoic (super-EBA );
C. Material IRM;
134. Pentru identificarea canalelor omise se folosesc:
A. Radiografii din incidențe multiple;
B. Magnificație;
C. Iluminare adecvată;
D. Fuluare;
E. Ultrasunete.
135. Pentru localizarea orificiului de intrare în canalul radicular sunt utilizate:
A. Sonde endodontice de tip DG16;
B. Sonde dentare;
C. Freze Gates Glidden;
136. Factorii ce trebuie considerați în abordarea unei perforații:
A. Nivelul;
B. Locația;
C. Mărimea;
D. Timpul;
E. Forma.
137. Microperforațiile se sigilează cu ajutorul:
A. Compozitelor fotopolimerizabile;
B. Cimenturilor ionomere de sticlă;
C. Dentin-pastei;
138. Perforațiile în cazul lipsei infecției se sigilează cu ajutorul:
139. Factorii care favorizează îndepărtarea fragmentului fracturat sunt următorii:
A. Canalele curbe;
B. Dinții frontali;
C. Situarea înaintea curburii în treimea coronară sau medie a canalului;
D. Fragmente mai mari de 5 mm;
E. Fragment de instrument manual.
140. În prezența semnelor și simptomelor, cu fragmentul blocat apical de curbură se recurge la:
A. Intervenție chirurgicală de îndepărtare a fragmentului din rădăcină;
B. Amputarea rădăcinii;
C. Extracția dintelui;
141. Motivele fracturării acelor de nichel-titan sunt:
A. Cavitatea de acces inadecvat preparată;
B. Poziția incorectă sau dimensiunea prea mică a cavității de acces;
C. Stresul și uzura ciclică;
142. Care din enunțurile de mai jos sunt corecte:
A. Dacă o treime din fragmentul fracturat se poate expune, atunci fragmentul poate fi îndepărtat;
B. Dacă fragmentul este situat cu partea sa coronară înaintea curburii, se poate crea acces în limite de siguranță și fragmentul poate fi îndepărtat;
C. Dacă fragmentul se află blocat apical de curbură și accesul nu se poate face fără sacrificiu mare de substanță, se lasă instrumentul în poziție;
143. Dacă fragmentul se află blocat apical de curubură și accesul nu se poate face fără sacrificiu mare de substanță, se lasă instrumentul în poziție:
A. Se recurge la intervenție chirurgicală de îndepărtare a fragmentului din rădăcină;
B. Se recurge la intervenție chirurgicală de îndepărtare a întregii rădăcini;
C. Se recurge la extracția dintelui;
144. Pentru frezele Gates Glidden sunt corecte următoarele enunțuri:
A. Prezintă mărimile între 1 și 4;
B. Prezintă diametre de 0,50, 0,70, 0,90, 1,10 mm.;
C. Sunt acționate la o viteză de 1750 rotații pe minut;
D. Se folosesc în mișcare de periere;
E. Ele trebuie acționate doar în zona dreaptă a canalului.
145. Reprepararea treimii coronare a canalului radicular determină:
A. O vizibilitate mai bună cu mai puțin sacrificiu de dentină ulterior;
B. Un acces optim în linie dreaptă;
C. O preparare centrată;
D. Prepararea în dentină mai mult decât în limitele normale de lărgire a canalului;
E. O lărgire în treimea apicală a canalului radicular.
146. Tehnică de înlăturare a fragmentelor din treimea apicală a canalului prin împletirea a două sau mai multe ace Hedstrom necesită:
A. Experiență;
C. Iluminare optimă;
147. În ce caz se încearcă depășirea instrumentului, încorporându-l în obturația endodontică:
A. Canalul radicular este larg;
B. Canalul radicular este scurt și drept;
C. Nu este posibil de îndepărtat instrumentul;
D. Riscul de perforație este mare;
E. Instrumentul poate fi îndepărtat ușor.
148. Ce metodă de lărgire a canalelor radiculare produce mai puține praguri:
149. Solvenții care sunt folosiți pentru rămolirea gutapercii sunt:
A. Cloroform;
B. Ulei de eucaliptus;
C. Xilen;
D. Halotan;
E. Eugenol.
150. Eșecul tratamentului endodontic primar poate să aibă următoarele cauze:
A. Erori de diagnostic,
B. Obturarea canalului radicular – 1 mm până la apex;
C. Omiterea unui canal radicular;
D. Tratamentul chemo-mecanic incorect;
E. Persistența infecției intra- și extraradiculare.
