Circulaţia pulmonară:
Are rolul de irigare a plămânilor şi bronhiilor
Începe în atriul drept şi se termină în atriul stâng
Transportă sânge conţinând CO2 spre plămâni şi sânge îmbogăţit cu O2 spre cord
La făt începe să funcţioneze cu 2 - 3 luni înainte de naştere
Comparativ cu circulaţia mare prin vasele ei trece o cantitate de sânge mai mică.
Circulaţia corporală:
Are rolul de a transporta O2 şi substanţe nutritive spre toate organele şi ţesuturile
. Începe cu ventriculul drept
Sfârşeşte cu atriul drept
Începe să funcţioneze din momentul naşterii
Include doar aorta şi venele cave.
Arterele pot fi grupate în:
Extraorganice sau intraorganice
De tip elastic, muscular sau mixt
Longitudinale sau circulare
Magistrale sau colaterale
Anastomozante sau terminale
Venele pot fi grupate în:
Mari, medii, mici, venule
Superficiale şi profunde
Magistrale şi colaterale
Multiple şi solitare
Plexuri şi sinusuri venoase
Nu posedă valve venele:
Membrului superior
Membrului inferior
Cave superioară şi inferioară
Pulmonare
Renale
De regulă venele:
Superficiale - au traiect individual şi sunt solitare
Profunde - sunt pare (cu excepţia celor mari) şi însoţesc arterele
Superficiale - nu se unesc cu cele profunde
Profunde - poartă denumiri similare cu cele ale arterelor pe care le însoţesc
Superficiale - nu posedă valve
Arterele:
Ajung la formaţiunile pe care le irigă pe calea cea mai scurtă
La nivelul membrelor se plasează pe faţa lor laterală
Pătrund în organele parenchimatoase prin hilul acestora
Nivelul originii lor de la vasul matern nu reflectă dezvoltarea organului irigat
Numărul de artere, care irigă organul corelează doar cu dimensiunile acestuia
Din patul microcirculator fac parte:
Arteriolele
Venulele
Capilarele
Vasele anastomotice
Precapilarele.
Anastomozele vaselor sangvine pot fi:
Arteriale
Venoase
Suprasistemice
Arteriolo-venulare
Intersistemice
Circulaţia colaterală reprezintă circulaţia sângelui prin:
Artere şi vene intraorganice
Vene profunde
Vase magistrale ale organelor sau segmentelor de corp
Vase laterale, secundare, care constituie căi lăturalnice
Anastomoze arterio-venoase.
Mica circulaţie include:
Patul microcirculator al plămânilor
Venele cave
Arterele pulmonare dreaptă şi stângă
Trunchiul pulmonar
Două vene pulmonare drepte şi două vene pulmonare stângi.
Cu privire la trunchiul pulmonar:
Porneşte din ventriculul stâng
Porneşte din ventriculul drept
Se bifurcă în venele pulmonare dreaptă şi stângă
Reprezintă vasul circulaţiei mari
Transportă sânge îmbogăţit cu O2
Cu privire la vasele sangvine ale circulaţiei mari:
Aorta porneşte din ventriculul drept
Aorta porneşte din ventriculul stâng
Venele cave superioară şi inferioară transportă sângele cu CO2 în atriul stâng
Vena cavă superioară se varsă în atriul drept
Vena cavă inferioară se varsă în atriul stâng.
Venele se caracterizează prin:
Viteza mică a fluxului sangvin
Presiunea joasă a sângelui
Prezenţa valvulelor
Structura histologică variată
Absenţa structurilor musculare
Numărul venelor:
Depăşeşte numărul arterelor
E identic cu cel al arterelor
E mai redus decât al arterelor
Este independent de numărul arterelor
Depinde de numărul arterelor
Anastomozele arteriale:
Formează arcuri şi reţele arteriale
Se întâlnesc doar la viscere
Sunt bine dezvoltate la nivelul articulaţiilor
Asigură vascularizarea uniformă a organului
Nu au rol deosebit de important.
Tipuri de ramificare a arterelor sunt:
Divergent
Radiar
Convergent
Magistral
Pe traiect.
Sistemul vascular:
Constituie sistemul de tuburi, prin care circulă sângele şi limfa
Realizează vehicularea substanţelor nutritive spre ţesuturi şi organe, şi eliminarea deşeurilor metabolice
Realizează schimbul de gaze
Include numai artere, vene şi vase limfatice
Transportă numai limfa
Faţa anterioară (sternocostală) a cordului, aflat in situ e dată de:
Ventriculul stâng (în cea mai mare parte)
Atriul drept (parţial)
Atriul stâng
Ventriculul drept
Trunchiul pulmonar şi aorta ascendentă.
Cordul cu pericardul se află în:
Mediastinul inferior (PNA)
Mediastinul superior (PNA)
Mediastinul posterior (BNA)
Mediastinul mediu (PNA)
Mediastinul anterior (PNA).
Cu privire la conformaţia exterioară a cordului:
Poate avea formă ovală sau rotundă
Mai des aminteşte forma unui con
Îmbracă forma unui oval retezat
E de forma unui con aplatizat in sens antero-posterior
Are forma unui con retezat.
Cordului i se disting feţele:
Anterioară
Posterioară
Superioară
Sternocostală
Diafragmatică.
La exteriorul inimii se observă şanţurile:
Coronar
Aortic
Interventricular anterior
Apical
Interventricular posterior
Atriul drept:
Formează cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii
Se află anterior de venele pulmonare drepte
În peretele său se conţine nodul sinuatrial
Are forma unui cub
Se dezvoltă din sinusul venos (parţial).
In atriul drept se deschid:
Venele pulmonare drepte
Vena cavă superioară
Sinusul coronarian
Venele mici ale cordului
Vena cavă inferioară
În atriul drept se disting valvele:
Sinusului coronarian
Venelor mici ale cordului
Venei cave inferioare
Venelor pulmonare drepte
Venei cave superioare.
Muşchii pectinaţi ai atriului drept se află pe:
Septul interatrial
Faţa internă a pereţilor auriculari
O arie a peretelui anterior
Peretele posterior
În jurul orificiului sinusului coronarian.
Pe faţa septului interatrial, orientată spre cavitatea atriului drept se observă:
Fosa ovală
Tuberculul intervenos
Limbul fosei ovale
Muşchi pectinaţi
Nodul atrioventricular
Pe peretele posterior al atriului stâng există:
Orificiul venei cave inferioare
Patru orificii ale venelor pulmonare
Orificiul atrioventricular stâng
Orificiul sinusului coronarian.
Din interior pereţii atriului stâng:
Sunt absolut netezi
Conţin muşchi pectinaţi doar în auricula stângă
Sunt străpunşi de venele mici ale cordului
Alocuri de la ei pornesc muşchi papilari
Sunt accidentaţi uniform.
Ventriculul drept:
Se află în dreapta şi înaintea ventriculului stâng
Are forma unei piramide triedre inversate
Peretele lui medial e constituit de septul interventricular
Peretele lui inferior e bombat, iar cel anterior - turtit
Constituie cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii.
Pereţii ventriculului drept:
Sunt mai groşi ca la cel stâng
Au faţa internă accidentată fiind dotaţi cu trabecule cărnoase şi muşchi papilari
Conţin orificii ale venelor mici ale inimii
Septul interventricular are o structură similară cu cea a celorlalţi pereţi
Conţin coarde tendinoase.
Ventriculul stâng:
Are o formă conică
Cavitatea lui comunică cu atriul stâng şi cu aorta
Conţine numeroase trabecule cărnoase şi 3 - 5 muşchi papilari
Faţa internă, care delimitează conul arterial apropiindu-se de ostiul aortic devine netedă
Are pereţi mai groşi ca cei ai ventriculului drept
Valva atrioventriculară dreaptă:
Constă din trei cuspide - anterioară, posterioară şi septală
De obicei e dotată cu trei muşchi papilari
E ataşată la inelul muscular care se contractă în sistola ventriculului
În sistolă separă cavitatea ventriculului de cea a atriului
Cuspidele sunt formate din ţesut fibros şi endoteliu.
Valva mitrală:
Constă din două cuspide - anterioară şi posterioară
Fiecare cuspidă e legată cu ambii muşchi papilari - anterior şi posterior
Se proiectează în spaţiul intercostal III din stânga, la o lăţime de deget lateral de stern
Focarul de auscultaţie a zgomotelor provocate de ea se află la o distanţă de 8 - 9 cm spre stânga de linia mediosternală, în spațiul intercostal V
Cuspidele ei conțin fascicule musculare.
Cu privire la muşchii papilari:
Reprezintă formaţiuni rudimentare
Contribuie la închiderea valvelor atrioventriculare
Deschid valvele atrioventriculare în diastolă
Menţin coardele tendinoase mereu încordate
Forma lor e variabilă.
Peretele cardiac constă din:
Pericard
Miocard
Epicard
Endocard
Mezocard.
Endocardul:
Tapetează miocardul din interior
Nu acoperă muşchii papilari şi coardele tendinoase
Duplicaturi ale lui formează valvele atrioventriculare şi cele ale venei cave inferioare şi a sinusului coronar
Reprezintă o pătură fină şi transparentă
Nu conţine vase sangvine şi nervi.
Miocardul atriilor:
Constă din cardiomiocite
E comun cu cel al ventriculelor
În atrii e reprezentat de două straturi – superficial – comun şi profund – separat
Stratul profund al atriilor conţine fascicule circulare, situate în jurul orificiilor venoase
Muşchii pectinaţi sunt formaţi de fascicule longitudinale.
Miocardul ventriculelor:
Se compune din straturile extern, mediu şi intern
La nivelul apexului stratul extern trece în cel intern
Straturile extern şi intern sunt individuale, pentru fiecare ventricul
Stratul mediu e comun pentru ambele ventricule
Muşchii papilari şi trabeculele cărnoase sunt formaţi de fasciculele longitudinale ale stratului intern.
Septul interventricular:
Reprezintă un perete muscular
I se disting porţiunile musculară şi membranoasă
E tapetat cu endocard
Separă ventriculele de atrii
La copii constă numai din porţiunea musculară.
Epicardul:
Reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros
Are o structură similară cu cea a membranelor seroase
Deoarece constă dintr-o foiţă fină de ţesut conjunctiv tapetată cu mezoteliu e transparent
Tapetează cordul din exterior cu excepţia vaselor sangvine mari
Se continuă cu foiţa parietală a pericardului seros.
Apexul inimii se proiectează:
La nivelul coastei V pe linie medioclaviculară stângă
La nivelul apofizei xifoide a sternului la două lăţimi de deget spre stânga
În spaţiul intercostal V cu 1,5 cm medial de linia medioclaviculară din stânga
În spaţiul intercostal V pe linia medioclaviculară stângă
La copii nu se proiectează.
Zgomotul, provocat de valva mitrală se aude mai desluşit:
În spaţiul intercostal II din stânga, lângă stern
În spaţiul intercostal V din stânga, lângă stern
În spaţiul intercostal V pe linie medioclaviculară stângă
În spaţiul intercostal V din dreapta, lângă stern
În zona de proiecție a apexului
Zgomotul, provocat de valva aortică poate fi perceput:
În spaţiul intercostal III din dreapta, lângă stern
La nivelul fuzionării apofizei xifoide cu corpul sternal, din stânga
Pe linie sternală, la nivelul spaţiului intercostal V, din dreapta
În spaţiul intercostal II din dreapta, lângă stern.
Cu privire la pericardul fibros:
Aderă strâns la centrul tendinos al diafragmei
E separat de stern prin muşchii sternali
La nivelul vaselor sangvine mari se continuă cu adventicea acestora
Concreşte din interior cu foiţa parietală a epicardului
Din anterior şi din părţile laterale e acoperit de pleură.
Sinusul transvers al pericardului:
Anterior este delimitat de aortă şi trunchiul pulmonar
Din exterior e delimitat de foiţa parietală a pericardului seros
Din interior e delimitat de foiţa viscerală a pericardului seros
Comunică cu sinusul coronarian
Posterior este delimitat de vena cavă superioară şi de suprafaţa anterioară a atriilor
Sinusul oblic al pericardului:
Se află sub faţa diafragmatică a inimii
Pentru a fi demonstrat cordul trebuie ridicat de apex şi întors spre dreapta
E delimitat de venele cavă inferioară şi pulmonare stângi
Peretele lui anterior e format de miocardul atriului drept
Comunică cu sinusul transvers.
Scheletul moale al inimii include:
Aparatul ligamentar al pericardului
Inelele fibroase drept şi stâng
Inelele conjunctive din jurul orificiilor aortic şi al trunchiului pulmonar
Triunghiurile fibroase drept şi stâng
Porţiunea membranoasă a septului interventricular
Pe viu inima poate fi explorată prin:
Endoscopie cardiacă
Percuţie
Ecocardiografie
Coronarografie
Angiocardiografie
Triada Fallot include:
Stenoza trunchiului pulmonar
Defectul septului interventricular
Hipertrofia ventriculului stâng
Defectul septului interatrial
Hipertrofia ventriculului drept
Incisura apicală a cordului:
Se află pe marginea stângă
Reprezintă segmentul inferior al şanţului interventricular posterior
Întretaie marginea stângă
Se formează prin confluerea şanţurilor interventriculare
Corespunde apexului cordului.
Apexul cordului este orientat:
În jos, anterior şi în dreapta
În jos, posterior şi în stânga
În jos, anterior şi în stânga
Spre spaţiul intercostal IV
În direcţia processus xiphoideus.
Cu privire la baza
E formată de atrii, iar anterior de aortă şi trunchiul pulmonar
Corespunde atriilor şi părţii superioare a ventriculului stâng
E orientată posterior, în sus şi la dreapta
Atinge spaţiul intercostal II din dreapta
Formează peretele superior al atriilor
Marginile cordului:
Ambele sunt ascuţite
Cea dreaptă este mai ascuţită, iar cea stângă – mai rotunjită
Marginea stângă e rotunjită, deoarece peretele ventriculului stâng este mai gros
Marginea dreaptă corespunde ventriculului drept şi atriului drept
Marginea dreaptă este mai scurtă decât cea stângă
Compartimentele morfofuncţionale ale cavităţii ventriculare:
Ambele ventricule prezintă câte un compartiment de recepţie şi altul – de evacuare
Compartimentul de evacuare a ventriculului drept expulzează sângele în trunchiul pulmonar
Compartimentul de evacuare a ventriculului stâng expulzează sângele în aortă
Compartimentele de recepţie primesc sângele din atriu în timpul sistolei
Compartimentele de evacuare expulzează sângele în vasele arteriale în timpul diastolei
Septul interatrial:
Separă atriile de ventricule
Prezintă un perete comun pentru ambele atrii
Pe faţa lui dreaptă este situată fossa ovalis
La nivelul fosei ovale este mult mai subţire
Constituie peretele comun al ventriculelor.
Cu privire la auriculele inimii:
Se prelungesc din peretele anterior al atriilor respective
Reprezintă rezervoare de sânge
Se cunosc auriculul drept şi stâng
Auriculul stâng este mai lung şi mai îngust ca cel drept.
Aparatul valvular al inimii este constituit din:
Valvele atrioventriculare dreaptă şi stângă
Valva trunchiului pulmonar şi valva aortică
Valva atrioventriculară dreaptă, valva atrioventriculară stângă, valva trunchiului pulmonar şi valva aortică
Valvele semilunare ale trunchiului pulmonar şi ale aortei
Valvele tricuspidă şi bicuspidă.
Valvulele semilunare ale trunchiului pulmonar:
Se află la marginile ostium tr. pulmonalis
Sunt trei: anterioară, dreaptă şi stângă
Au aspect de cuib de rândunică
mpiedică reîntoarcerea sângelui în ventriculul drept aflat în diastolă
Sunt cinci la număr.
Valva aortică:
Diferă structural de valva trunchiului pulmonar
Are structură identică cu cea a valvei trunchiului pulmonar
Nodulii ei sunt mai masivi şi mai pronunţaţi
Este constituită din valvulele semilunare anterioară, dreaptă şi stângă
Este constituită din valvulele semilunare posterioară, dreaptă şi stângă.
Sistemul conductil al inimii este constituit din:
Fibre musculare netede
Fibre musculare atipice dispuse în miocard
C. Fascicule musculare longitudinale
Nodul sinoatrial, nodul atrioventricular şi fasciculul atrioventricular His
Doi pedunculi musculari.
Cu privire la localizarea componentelor sistemului conductil al inimii:
Pedunculii se răspândesc în miocardul ventriculului stâng
Nodul sinoatrial este localizat în peretele posterior al ventriculului drept
Nodul sinoatrial (Keith-Flack) se află în peretele atriului drept
Nodul atrioventricular (Aschoff-Tawara) este situat în porţiunea inferioară a septului interatrial
Pedunculii drept şi stâng ai fasciculului atrioventricular se distribuie în ventriculele corespunzătoare
Cu privire la importanţa sistemului conductil al inimii:
Realizează activitatea ritmică a inimii
Sincronizează contracţiile atriilor şi ventriculelor
Cumulează rolul elementelor nervoase ale cordului
Stimulează activitatea atriului şi ventriculului de pe dreapta
Realizează automatismul inimii.
În activitatea inimii se disting următoarele faze:
Sistola generală
Sistola atriilor
Diastola generală
. Sistola ventriculelor
Diastola ventriculelor.
Lichidul pericardic:
Facilitează alunecarea cordului
Împiedică mişcările inimii
E un lichid seros
Se prezintă ca un lichid vâscos
Se află intre pericardul fibros şi seros
Depinde de poziţia diafragmului, vârstă şi constituţie
La hiperstenici este orizontală
La normostenici capătă o poziţie oblică
La femei este transversală
La astenici e verticală.
In sinusul coronar afluează:
Vena anterioară a ventriculului stâng
Vena cardiacă medie
Vena cordis parva
Vena longitudinală a atriului drept
Vv. cordis minimae.
Nervii cardiaci pornesc de la:
Nervul frenic
Ganglionul cervical superior al lanţului simpatic
Ganglionii toracici II-V ai lanţului simpatic
Plexul celiac
Ganglionul cervical inferior al lanţului simpatic
În unele maladii cardiace durerea referită e localizată:
În regiunea epigastrică
Pe faţa laterală a hemitoracelui stâng
În regiunea umărului stâng
Pe faţa medială a membrului superior liber
n regiunea hipocondrului stâng.
Arterele coronare pornesc de la:
Auriculele inimii
Bulbul aortei
Valvulele semilunare ale aortei
Arterele pulmonare.
Artera coronară dreaptă irigă:
Atriul drept
Peretele posterior al ventriculului drept
Tot peretele posterior al ventriculului stâng
Septul interventricular.
Artera coronară stângă vascularizează:
Peretele anterior şi o parte din cel posterior al ventriculului stâng
Peretele anterior al ventriculului drept
Muşchiul papilar anterior al ventriculului stâng.
Ramurile arterei coronare drepte sunt:
Interventriculare dreaptă şi stângă
Circumflexe dreaptă şi stângă
Interventriculară posterioară
Ventriculară stânga
Atrială dreaptă.
Artera coronară stângă emite ramurile:
Interventricularis anterior şi ramus circumflexus
Interventriculară dreaptă
Ventriculară stângă
Atrială stângă
Septală
Ramura circumflexă:
Anastomozează cu artera coronară dreaptă
Poate fi dublă
Dă naştere la ramuri atriale şi ventriculare
Ea naştere de la bulbul aortei
rigă atriul drept şi auriculul stâng.
Anomalii de dezvoltare a inimii pot fi:
Existența a două inimi
Atrezia pediculului vascular
Dextrocardia
Ectopia cervicală
Triada Fallot
Venele minime ale cordului:
Sunt numeroase
Se varsă nemijlocit în atriul drept
. Se varsă nemijlocit în cavităţile atriilor şi ventriculelor
Încep în pereţii ventriculului stâng
Sunt patru la număr.
Orificiul de deschidere a sinusului coronarian se află în:
Patul limfatic al cordului este constituit din:
Trunchiuri limfatice
Reţele de capilare limfatice
Vasele limfatice cardiace drept şi stâng
Vase limfatice superficiale şi profunde
Ganglioni limfatici.
Nervul cardiac cervical superior
Nervul cardiac cervical mediu
Plexul aortal toracic
Plexul subclavicular
Nervul cardiac cervical inferior.
Inervaţia aferentă a cordului este asigurată de neuronii:
Ganglionilor spinali C1 – T4
Ganglionilor superiori şi inferiori ai nervului vag
De tipul Doghiel II
Ganglionilor spinali T12 – L1
Ganglionului pterigopalatin.
Cu privire la inervaţia parasimpatică a cordului:
Este asigurată de nucleul dorsal al nervului vag
O parte din fibrele parasimpatice trece prin nervul laringian recurent
Se implică nervul frenic
Ca sursă servesc ramurile cardiace cervicale inferioare
Participă şi nervul splanhnic mic