Fosfodiesteraza:
este enzima care scindează AMPc
reglează concentraţia de ADP
activitatea ei nu este dependentă de Ca2+
activitatea ei este inhibată de viagră
inhibiţia ei provoacă acumularea de AMPc şi GMPC
AMPc este mediatorul intracelular a multor semnale hormonale
la eucariote controlează direct exprimarea unor gene
proteinkinaza A neactivă prezintă un tetramer (C2R2 - 2subunităţi catalitice şi 2reglatorii)
proteinkinaza A neactivă prezintă un dimer (C1R1 - subunităţi catalitice şi reglatorii)
enzima este activă la asocierea tuturor subunităţilor
Proteinkinaza:
proteinkinazale active fosforilează proteinele-enzime
toate enzimele fosforilate sunt active
AMPC este efector alosteric pentru proteinkinaze
se află în nucleul celulei
toate enzimele defosforilate sunt active
NO-reglator metabolic:
acţionează asupra tuturor celulelor
se sintetizează din L-arginină prin intermediul NO sintazei
reacţia nu necesită cofactori
concentraţii majore de NO nu provoacă apoptoza
protejează vasele sanguine şi reglează expresia genelor la diferite nivele
După realizarea efectului hormonal are loc:
adenilatciclaza devine inactivă
formarea de AMPc încetează;
AMPc legat cu subunităţile reglatoare ale proteinkinazei (PK) se eliberează şi este degradat
pe măsura eliberării receptorilor de hormoni AMPc părăseşte celula
subunităţile R şi C ale PK se unesc şi PK trece în stare inactivă
scindează AMPc cu formare de 5'-AMP
este o liază
este activată de cofeină, teofilină
pentru activarea ei este necesar Ca2+
pentru activarea ei nu sunt necesari cationii (Ca2+, Mg2+, K+, Na+)
Sistemul intracelular de semnalizare al calciului:
este dependent de calmodulină (CM)
legînd Ca2+, calmodulina trece în stare activă
legînd Ca2+, calmodulina trece în stare inactivă
CM conţine 2 locusuri de fixare a Ca2+
sursă de Ca2+ sunt numai mitocondriile şi microzomii
. Complexul Ca++ -calmodulină reglează:
contracţiile muşchilor netezi şi a microfilamentelor din celulelele nemusculare
activarea unor proteinkinaze
concentraţia de Ca2+ citozolic nu e dependentă de inozitoltrifosfat
nu activează pompa de calciu
nu interferează cu alte sisteme mesageriale
Referitor la calmodulină (CM):
e o proteină fixatoare de Fe şi Mg
CM conţine 4 locusuri de fixare al Ca2+
la toate speciile de animale are aceeaşi secvenţă aminoacidică
posedă 8 locusuri de fixare a Ca++
în creier este fixată de o proteină, conducînd la inhibiţia fosfodiesterazei
Mecanismul membrano intracelular de acţiune a hormonilor mediat de diacilglicerol (DAG) şi inozitoltrifosfat (IP3) :
este caracteristic hormonilor, receptorul cărora este cuplat cu proteina Gq
DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei A2 din fosfatidilinozitol
DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei C din fosfatidilinozitol 4,5difosfat
este caracteristic pentru hormonii hidrosolubili
este caracteristic pentru hormonii liposolubili
Mecanismul membrano intracelular de acţiune a hormonilor mediat de diacilglicerol (DAG) şi inozitoltrifosfat:
inozitoltrifosfatul (IP3) măreşte concentraţia intracelulară de Ca++
diacilglicerolul activează proteinkinaza C
Ca++ se eliberează numai din reticulul endoplasmatic
se formează complexul Ca3(PO4)2
Ca++ nu pătrunde din exterior
Fosfolipaza „C" :
prezintă sistem efector din componenţa sistemului ce generează mesageri secundari
acţionează asupra fosfolipidelor membranare, generînd diacilglicerol şi cholină
este activată de proteina Gq
este activată de proteina Gi
este o proteină fixatoare de Ca2+
Mecanismul citozolic-nuclear de acţiune a hormonilor:
este caracteristic tuturor hormonilor ce sunt derivaţi ai aminoacizilor
este caracteristic tuturor hormonilor steroizi
receptorii acestor hormoni sunt amplasaţi pe suprafaţa externă a membranei celulare
complexul hormon receptor reglează procesul transcrierii genelor şi biosinteza proteinelor secundar
hormonii cu asemenea mecanism de acţiune sunt hidrofili şi traversează membranele biologice
Hormonii hipotalamusului:
sunt de natură steroidă
prezintă peptide scurte (3-44 resturi aminoacidice)
sunt derivaţi ai aminoacizilor
sintetizează şi secretă 2 tipuri de hormoni: liberine şi statine
reglează secreţia hormonilor adenohipofizari
sunt cinci statine:somatostatina, prolactostatina, tireostatina, corticostatina şi gonadostatina
se găsesc sub controlul neurotransmiţătorilor
rolul de neurotransmiţători îl pot îndeplini: catecolaminele, acetilcholina, acidul gama aminobutiric, histamina, indolaminele
sunt doar două liberine: somatoliberina şi prolactoliberina
sunt doar patru liberine: somatoliberina, prolactoliberina, corticoliberina şi tireoliberina
Liberinele sunt:
tireoliberina
vasopresina
oxitocina
gonadoliberinele
tireotropina.
Statinele sunt:
somatostatina
melanostatina
prolactostatina
corticostatină
tireostatină
Hormonii adenohipofizari:
sunt proteino-peptidici
sunt steroizi
sunt devizaţi în cinci subclase
reglează funcţiile altor glande endocrine
Hormonii adenohipofizari sunt:
corticoliberina
somatotropina
corticotropina
tireotropina
tireoliberina.
reglează funcţiile glandelor endocrine periferice
toţi sunt hormoni tropi
se împart în 2 grupe
toţi sunt peptide derivate din proopiomelanocortină
reglează metabolismul hidrosalin
Hormonii - derivaţi ai proopiomelanocortinei (POMC) sunt:
prolactina
TSH şi FSH.
Adrenocorticotropina (ACTH, corticotropina):
stimulează sinteza şi secreţia numai a mineralocorticosteroizilor
reglează sinteza adrenalinei
nu posedă acţiune melanostimulantă
este o proteină conjugată - glicoproteidă
este o polipeptidă simplă unicatenară
stimulează secreţia gluco-, mineralocorticoizilor, steroizilor androgeni
amplifică numai secreţia glucocorticoizilor
secreţia de ACTH prezintă un ritm diurn
activează transformarea colesterolului în pregnenolonă
creşterea plasmatică a cortizolului inhibă secreţia ACTH-ului.
Hormonii somatomamotropi sunt:
mamofizina
lactogenul placentar
. Somatotropina (hormonul de creştere) prezintă
un lanţ polipeptidic (191 resturi aminoacidice)
o glicoproteină
o lipoproteină
un derivat al aminoacizilor
un hormon steroid.
Somatotropina, efectele:
sunt mediate de somatomedine
are acţiune catabolică
inhibă procesele anabolice
controlează creşterea postnatală, dezvoltarea scheletului şi a ţesuturilor moi
sunt similare cu cele ale insulinei
Somatotropina:
stimulează sinteza proteinelor în ţesuturi
inhibă transcrierea şi translaţia
induce bilanţ azotat negativ
scade utilizarea periferică a glucozei, inhibă glicoliza
inhibă gluconeogeneza
. Somatotropina
provoacă hiperglicemie şi cetonemie
inhibă lipoliza
scade conţinutul acizilor graşi în plasmă
măreşte utilizarea periferică a glucozei
stimulează beta-oxidarea acizilor graşi în ţesuturile periferice.
stimulează retenţia ionilor de Ca2+, Mg2+, fosfat
este secretată de lobul posterior al hipofizei
secreţia sa este inhibată de somatostatină
insuficienţa hormonului în perioada de creştere conduce la dezvoltarea acromegaliei
este hormon diabetogen
Prolactina:
este o glicoproteină
este un polipeptid
se sintetizează numai în glandele mamare
se sintetizează în adenohipofiză
controlează iniţierea şi întreţinerea lactaţiei
este o proteină simplă cu legăturile disulfidice
este o proteină conjugată
stimulează dezvoltarea glandelor mamare şi lactaţia
efortul fizic, stresul, somnul stimulează secreţia şi eliberarea prolactinei
acţionează asupra glandelor sexuale
Hormonii hipofizari glicoproteici sunt:
hormonul luteinizant
hormonul foliculostimulant
Tireotropina (TSH) este:
un dizaharid
o glicoproteină cu structură dimerică
un steroid.
Tireotropina (TSH):
efectele sunt mediate de AMP-c
inhibă sinteza şi secreţia triiodtironinei şi tetraiodtironinei
reglarea eliberării lui are loc printr-un mecanism feedback pozitiv
somatostatina activează eliberarea de TSH.
Gonadotropinele:
controlează funcţiile glandelor sexuale
includ hormonul luteinizant (LH); hormonul foliculostimulant (FSH) şi prolactina
FSH promovează dezvoltarea foliculilor ovarieni şi pregătirea lor pentru ovulaţie
FSH inhibă spermatogeneza
FSH inhibă sinteza proteinei transportatoare de testosteron
. Hormonul luteinizant (LH):
promovează sinteza de estrogeni şi de progesteronă
promovează dezvoltarea foliculilor ovarieni
la bărbaţi stimulează producţia de corticosteron de către celulele interstiţiale
la bărbaţi induce producţia de progesteronă
la bărbaţi stimulează producţia de testosteron de către celulele interstiţiale
. Beta-lipotropina:
se formează din proopiomelanocortină împreună cu ACTH
face parte din grupul hormonilor somatomamotropi
din ea se formează β-endorfinele
endorfinele atenuează durerea, reglează emoţiile, influienţează memoria
este sursă de encefaline
Hormonii neurohipofizari:
sunt reprezentaţi de vasopresină şi oxitocină
sunt reprezentaţi de malanotropină
prezintă nonapeptide
se produc în lobul posterior al hipofizei
împreună cu neurofizina specifică sunt depozitaţi în terminaţiunile nervoase din neurohipofiză
Vasopresina şi oxitocina:
vasopresina se sintetizează în nucleul paraventricular
oxitocina are sediul de sinteză în nucleul supraoptic
ambii sunt sintetizaţi sub forma unor precursori
vasopresina diferă de oxitocină prin 3 resturi aminoacidice
oxitocina se mai numeşte hormonul antidiuretic
Vasopresina:
reglează presiunea osmotică şi oncotică
menţine osmolaritatea şi volumul lichidului extracelular
inhibă reabsorbţia apei
ţesutul ţintă este rinichiul- epiteliul tubilor contorţi distali şi colectori
mecanismul de acţiune este membrană-intracelular
în prezenţa ei diureza este sporită
favorizează creşterea numărului de canale pentru reabsorbţia apei în tubii contorţi distali şi colectori
în insuficienţa ei se dezvoltă diabetul insipid
exercită acţiune vasodilatatoare
exercită acţiune vasopresoare
Oxitocina:
este un octapeptid
exercită acţiune contractilă asupra uterului în travaliu
contribuie la contracţia celulelor mioepiteliale în glanda mamară şi la ejecţia laptelui
se mai numeşte hormon antidiuretic
inhibă sinteza proteinelor în celulele glandulare mamare
Hormonii tiroidieni:
sunt derivaţi ai tirozinei
sursa de sinteză este triptofanul
prezintă derivaţi ioduraţi ai histidinei
prezintă derivaţi ioduraţi ai treoninei
sunt proteinopeptide
Iodtironinele:
activate biologică posedă triiodtironina (T3) şi tiroxina (T4 ) liberi
activate biologică posedă triiodtironina (T3) şi tiroxina legaţi de proteine
moleculele deiodurate nu posedă activitate
mai activ este T4
mai activ este T3
Sinteza hormonilor glandei tiroide include următoarele etape:
biosinteza tireoglobulinei
captarea iodului
organificarea iodului
condensarea iodului, aminoacizilor, unor glucide şi lipide
transportul tiroxinei şi tireoglobulinei
Tireoglobulina prezintă:
o proteină glicozilată
o proteină simplă
peste 100 de resturi de serină
peste 100 de resturi de tirozină
o cromoproteină
Tireoglobulina:
este o glicoproteină (10 % glucide) ce conţine aproximativ 100 resturi tirozil
se sintetizează în celulele tiroidiene
este o glicoproteină (10 % glucide) ce conţine 100 resturi de treonină
este secretată în coloid pînă la glicozilare
este secretată în coloid după glicozilare
Asigurarea cu iod
se realizează din rezervele tisulare
iodul pătrunde în organism odată cu alimentele şi apă potabilă
din plasmă ionii de iod sunt captaţi de tiroidă printr-un proces activ dependent de ATP (pompa de iod)
mecanismul principal de captare al iodului este difuzia
ionii de iod pătrund în celulă prin mecanismul antiport cu Na+
Biosinteza hormonilor glandei tiroide – oxidarea iodului:
are loc pe suprafaţa apicală a celulelor tiroidiene
H2O2 se formează intracelular sub acţiunea catalazei
H2O2 se formează intracelular sub acţiunea unei peroxidaze NADPH -dependente
H2O2 se formează sub acţiunea oxidazei FMN-dependente
iodul oxidat este utilizat la iodurarea resturilor de tirozină din tireoglobulină
Biosinteza hormonilor glandei tiroide – iodurarea resturilor de tirozină
iodul aderă la inelul fenolic al resturilor de tirozină cu ajutorul enzimelor peroxidazice
peroxidaza catalizează iodurarea resturilor de tirozină în lipsa H2O 2
iodurarea decurge pînă la sinteza tireoglobulinei
prin iodurare se formează monoiodtironină şi diiodtironină
prin iodurare se formează monoiodtirozină şi diiodtirozină
Biosinteza hormonilor glandei tiroide – eliberarea T3 şi T4 din tireoglobulină
suprafaţa apicală a celulelor inglobează picături de coloid şi prin endocitoză picăturile sunt internalizate
are loc fuziunea picăturilor de coloid cu lizozomii şi hidroliza tireoglobulinei
sunt secretaţi în sînge T3, T4, monoiodtirozina (MIT) şi diiodtirozina ( DIT)
se secretă în sînge în principal T4 şi mai puţin T3
T3 şi T4 sunt eliberaţi în cantităţi egale
Transportul hormonilor tiroidieni este realizat de:
globulina fixatoare de tiroxină (TBG)
prealbumina fixatoare de tiroxină (TBPA
albumine
fibrinogen
hemoglobină
Metabolismul hormonilor tiroidieni:
primar- se supun transaminării
primar - se supun deioduгării
se rupe nucleul imidazolic
prin monodeiodurare T4 formează T3 şi revers T3
T ½ pentru T4 este de 6-7 zile şi de 1-2 zile pentru T3
