Criteriile valorice a implantului în zona posterioară a maxilei sunt:
1,5 mm de la dintele adiacent
3 mm de la implantul adiacent
4 mm de la implantul adiacent
2 mm de la implantul adiacent
fără criterii semnificative
Dezavantajul folosirii antibioticelor este:
endocardita infecțioasă
dezvoltarea bacteriilor rezistente
reacții adverse
controlul infecției
scade riscul complicațiilor post-inserție
Factorii sistemici asociați cu un risc crescut de infecție după implantare, sunt:
diabetul
fumatul
hipotiroidismul
hipertensiunea
cancerul
Factorii locali asociați cu un risc crescut de infecție după implantare, sunt:
parodontita
tipul materialului de grefare
infecții odontogene
Factorii chirurgicali asociați cu un risc crescut de infecție la implantare, sunt:
tehnică aseptică slabă
durata îndelungată a intervenției chirurgicale
profesionalizmul chirurgului
Avantajele substanțelor bactericide față de medicația bacteriostatică sunt:
rezultatele sunt mai rapide
flexibilitate mai mare cu intervale de dozare
bacterii distruse doar de antibiotice
bacterii distruse de enzime
rezistența la medicamente
Complicațiile profilaxiei cu antibiotice, sunt:
complicații gastrointestinale
reacții alergice
complicații respiratorii
insuficiență renală
insuficiență hepatica
Trei angulații faciopalatale ale corpului implantului sunt:
angulația facială astfel încât apariția coroanei finale este similară cu dinții adiacenți
sub marginea incizală a restaurării finale
în poziția cingulum a coroanei dentare
angulare palatină
deasupra marginii incizale a implantului final
Conturul sau contururile țesuturilor moi:
grefă de țesut moale înainte de augumentarea oaselor
grefă de țesut moale în combinație cu grefă osoasă înainte de implant
grefă de hidroxiapatită neresorbabilă
membrane resorbabile
ridicarea sinusului
Implantul filetat poate fi plasat prin:
folosirea unei piese de mână- 30 rpm
folosirea unei chei manuale
folosirea degetelor chirurgului
folosirea unei piese de mână- 100 rpm
folosirea unui cuplu- 80N / cm2
Opțiunile de tratament pentru înlocuirea unui dinte anterior lipsă, sunt:
proteza parțială detașabilă
proteză cuplată cu rășină
proteza pe implant
tratament ortodontic
puntea dentară
Opțiunile protetice pentru conturul țesuturilor moi și profilul de emergență, sunt:
bont de vindecare larg
bont de vindecare îngust
conturarea temporară prin restaurare provizorie
bont anatomic
porțelan roz plasat pe bont
Remodelarea este un proces de:
resorbție
formare
faza de reînnoire (regenerare) osoasă
include o necroză aseptică
este un proces temporar
Oxidul ceramic a fost introdus pentru implant datorită următoarelor calități:
inerție la biodegradare
rezistență mare
conductivitate minimă
termoconductibilitate bună
ectroconductibilitate bună
Suprafața funcțională pe lungimea implantului modificat este:
înălțimea filetului
adâncimea filetului
forma filetului
numărul filetului
dimensiunea filetului
Avantajul hidroxiapatitei este:
interfața osoasă cu vindecare mai rapidă
interfață mai puternică decât PTP (plasmă de titan prin pulverizare)
coroziune a metalului mai mică
interfață mai slabă decât PTP (plasmă de titan prin pulverizare)
suprafața de contact inferioară
Dezavantajele învelirii (coating) sunt:
provoacă exfolierea
provoacă fisurarea
provoacă scalarea
eșecul implantului
resorbția osoasă
Regenerarea ghidată a țesuturilor este o intervenție chirurgicală ce:
elimină un defect osos în jurul unui implant dentar
scade creșterea țesutului conjunctiv
sporește creșterea osului defectat
sporește creșterea țesutului conjunctiv
scade creșterea osului defectat
Indicațiile pentru plasarea implantului sunt:
restaurarea fixă a dinților singulari sau multipli
retenția protezei detașabile într-un maxilar parțial edentat
retenția protezei detașabile într-un maxilar total edentat
pacienți cu osteoradionecroză
pacient cu insuficiență cardiacă
Antibioticele profilactice folosite în timpul implantului, pentru a preveni endocardita infecțioasă, sunt:
cefalexina
amoxicilina
clindamycina
eritromicina
azitromicina
Inserția implantului la pacienții cu diabet rezistent la tratament duce la:
degenerarea țesuturilor
vindecarea compromisă
risc sporit de infecție, periimplantită
tromboză
Aspectele clinice ale unui implant de succes sunt:
imobilitate
sunete clare la percuție
absența infecției
absența durerii
parestezie
Aspectele radiologice ale unui implant de succes sunt:
absența radiolucenței
pierderea osoasă sub 2 mm în primul an de funcționare
pierderea osoasă sub 4 mm în primul an de funcționare
radiolucența ușoară după 6 luni
Formarea oaselor lamelare se caracterizează prin:
durează 2-4 luni
durează 3-6 luni
osul trabecular se transformă în os lamelar
osul lamelar se transformă în os trabecular
Osul lamelar este format din osteoni primari și secundari
Osteointegrarea poate fi influențată de:
interfața os-implant
biocompatibilitatea implantului
forma implantului
suprafața implantului
mărimea implantului
Metodele neinvazive pentru testarea stabilității implantului sunt:
cuplul de inserție
proba Branemark
examenul radiografic
rolul cuplului de înlăturare
rolul cuplului invers
Hidroxiapatita este descrisă drept:
cel mai compatibil material osos de grefare
nu prezintă toxicitate locală sau reacție sistemică
substanță neresorbabilă, osteofilă
substanță resorbabilă
duce la o reacție imună, ceea ce duce la alergii
Contraindicațiile generale relative ale implant sunt:
diabetul compensat
graviditatea
boli endocrine
boala Paget
osteomalacie
Contraindicațiile generale absolute ale implantului sunt:
leucemia acută
insuficiența cardiacă recentă - mai puțin de 6 luni
bolile endocrine
În funcție de timpul de realizare a implantului, există următoarea clasificare:
încărcarea ocluzală imediată
încărcarea imediată non-ocluzală
încărcarea ocluzală precoce
încărcarea ocluzală precoce *-*
încărcarea tardivă
Conform EAO (Asociatia Europeana de Osteointegrare), implanturile pot fi încărcate după următoarele criterii:
încărcare imediată - în aceeași zi
încărcare precoce - în câteva zile sau săptămâni
încărcare convențională - după 3-6 luni
încărcare tardivă - mai mult de după 3-6 luni
descărcare
Materialele de grefare osoasă sunt:
autogrefa
alogrefa
xenogrefa
aloplastul
biogrefa
Aloplastul sau materialele sintetice sunt:
celule osteogene
factorii de creștere
CSP (ceramică sintetică poroasă)
biosticla
hidroxiapatita
Nervul bucal este sensibil în următoarele cazuri:
pielea cavității bucale
mucoasa de pe partea internă a mușchiului buccinator
mușchiului buccinator
partea posterioară a mucoasei bucale
mușchiul tensor al vălului palatin
Ramurile terminale ale nervului alveolar inferior sunt:
nervul mieloid
nervul dentar inferior și posterior
nervul dentar inferior și median
nervul mental
nervul dinților incisivi
Zonele de inervație pentru nervul alveolar superior și posterior, sunt:
osul maxilar
primul, al doilea și al treilea molar
periostul distal al crestei zigomato-alveolare
peretele posterior al sinusului maxilar
mucoasa gingivală și vestibulară în apropierea molarilor
Ramurile motorii ale nervului mandibular sunt
mușchiul maseter
mușchiul pterigodian
mușchiul mieloid
mușchiul tensor al timpanului
mușchiul elevator al pleoapei superioare
Nervii responsabili de inervația pereților sinusului maxilar, sunt:
nervul superior alveolar anterior
nervul dentar posterioar superioar
nervul alveolar superior-mediu
nervul zigomatic
nervul infraorbital
Plexul dentar superior inervează:
osul maxilar alveolar
sinusul maxilar
dinții maxilarului superior
fosa nazală
aripa nazală
Blocarea conducției nervoase cauzată de anestezia locală implică:
fibre nervoase mai ușoare cu diametrul mai mic
fibre nervoase mai ușoare care nu sunt deloc sau ușor mielinizate
fibre ușor mielinizate
fibre mai ușoare cu axoni scurți
fibre mai ușoare, cu o rată mare de descărcare și un potențial de acțiune durabilă
Durata acțiunii anestezice depinde de:
capacitatea substanței de a se lega de proteine
concentrația formelor cationice din jurul axonului
capacitatea de difuzie anestezică
rata de injectare
viteza de eliminare a anestezicului
Puterea anestezică este favorizată de:
mediul alcalin
pH. scăzut
pH. crescut
mediul acid
nici unul enumerat mai sus
Anestezicele din clasa amidelor sunt:
clorprocaina
mepivacaina
bupivacaina
lidocaina
butacaina
Anestezicele din clasa esterilor, sunt: (?)
procaina (novocaină, neocain)
cloroprocaina (novocaină)
propoxicina (?)
cocaina
tetracaina
Substanța anestezică folosită în anestezia locală în medicina dentară, trece prin:
țesutul nervos
fluxul sanguin
plămânii
ficatul
rinichii
Semnele clinice primare ale neurotoxicității centrale, sunt:
agitația (anxietate)
tinitus (sunet sau zumzet în urechi)
tulburările de vedere
bradicardia (acțiune cardiacă anormal de lentă)
tachipnee (respirație anormal de rapidă)
Reacțiile alergice după administrarea anestezicului local sunt:
purpura (o erupție de pete purpurii pe piele)
urticarie (o erupție cutanată cu pete roșii pe piele, cu mâncărime intensă)
edemul
nistagmus (mișcări involuntare rapide ale ochilor)
reacții anafilactoide
Articaina se administrează cu precauție la pacienții ce suferă de:
boli hepatice
boli renale
boli digestive
boli psihice
boli osteoarticulare
Efectul local al adrenalinei este:
hemostaza rapidă
duce la sângerare
duce la resorbția substanței anestezice
crește efectul substanței anestezice
scade efectul substanței anestezice
Anestezia plexală este mai eficientă:
la persoanele în etate
la copii
la tineri
în cazul unui os cortical mai dens
în cazul unui os spongios bine definit