C. M. În etiologia anomaliilor dento-maxilare pot fi enumerați următorii factori:
Factrul vectorial
Metabolic
Mental
Traumatic
Funcțional (obiceiuri vicioase, respirație orală, deglutiție infantilă)
C. M. Tratamentul anomaliilor dento-maxilare severe, cu dezechilibre scheletale importante este combinat și cuprinde următoarele proceduri:
Ortodontice
Chirurgicale
Biochimice
Protetice
Fizionomice
C. M. Anomaliile dento-maxilare sunt caracterizate de modificări care interesează:
Arcadele dentare (anodonții, dinți supranumerari, etc.)
Arcadele dento-alveolare
Arcadele dento-alveolare și baza scheletală maxilară și/sau mandibulară
Creasta alveolară
Mucoasa cavității bucale
C. M. Indicațiile tratamentului chirurgical-ortodontic sunt următoarele:
Orice anomalie dento-maxilară
Anomalii dento-maxilare severe, cu decalaje scheletale majore, pentru care tratamentul ortodontic nu are indicaţie nici în perioada de creştere
Anomalii dento-maxilare severe diagnosticate tardiv, pentru care tratamentul ortodonic este depăşit ca vârstă (prezentare tardivă sau refuzul pacientului de a urma terapia ortodontică);
Eşecuri ale tratamentelor ortodontice
Complianța redusă a pacientului față de tratamentul ortodontic.
C. M. Contraindicațiile tratamentului chirurgical-ortodontic sunt următoarele:
Perioada de creștere încheiată;
Nivelul nerealist al așteptărilor post-terapeutice ale pacientului;
Complianța redusă a pacientului față de tratament;
Anomalii dento-maxilare severe diagnosticate tardiv;
Neîncheierea perioadei de creștere.
C. M. Obiectivele tratamentului complex al anomaliilor dento-maxilare după Arnett sunt:
Redarea poziției normale a articulației temporo-mandibulare;
Simetria și estetica facială;
Ocluzia echilibrată și funcțională;
Parodonțiu instabil;
Aspectul tridimensional al arcadelor dentare și viscerocraniului cu permeabilitatea căilor respiratorii.
C. S. Tratamentul ortodontic pre-chirurgical durează în medie:
1-2 luni;
3-4 luni;
9-12 luni;
24-36 luni;
Nu este necesar.
C. M. Stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice chirurgical-ortodontice se realizează în baza următoarelor examene clinice:
Istoricul bolii și chestionarul de motivație;
Examenul clinic – facial și intraoral;
Examenul funcțional;
Analiza ortopantomografiei;
Analiza cefalometrică.
C. M. Stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice chirurgical-ortodontice se realizează în baza următoarelor examene paraclinice:
Examenul clinic - facial și intraoral;
Examenul fotostatic – facial și intraoral;
Analiza modelelor de studiu;
Analiza cefalometrică și a altor investigații radiologice;
Toate.
C. M. Măsurătorile cranio-faciale se raportează la următoarele planuri de referință:
Planul S-N (Sellae-Nasion), porțiunea orizontală a bazei craniului;
Orizontala de la Frankfurt (F);
Planul bispinos (între spina nazală anterioară – NSA și spina nazală posterioară - NSP);
Planul ocluzal;
Planul oblic.
C. S. Examenul radiologic cel mai utilizat de către ortodonți și chirurgi pentru stabilirea exactă a diagnosticului de anomalie dento-maxilară scheletală și pentru elaborarea unui plan de tratament este:
Ortopantomografia;
Tomografia computerizată;
Teleradiografia de profil;
Teleradiografia frontală (postero-anterioară);
Radiografia retroalveolară.
C.S. Examenul radiologic indicat pentru stabilirea diagnosticului de anomalie dento-maxilară în plan transversal este:
Tomografia computerizată
C. M. Tratamentul ortodontic pre-chirurgical constă în:
Decompensare ocluzală în cele 3 planuri;
Poziționarea dinților în funcție de baza osoasă;
Corecția arcadelor dentare;
Regenerarea țesuturilor moi ale cavității bucale;
Contenția ocluzală a rezultatului operator.
C. M. Tratamentul ortodontic post-chirurgical constă în:
Decompensare ocluzală;
Contenția ocluzală a rezultatului operator;
Închiderea spațiilor interdentare ”reziduale”;
Corectarea inocluziei verticale;
Corecția alinierii dentare sau altor deficiențe ocluzale minore.
C. M. După tratamentul ortodontic pre-chirurgical, planificarea intervenției chirurgicale propriu-zise se realizează pe baza:
Unui nou studiu cefalometric;
Unui nou studiu tomografic;
Planificării pe modele de studiu cu realizarea gutierelor de ocluzie;
Examenului parodontal;
Nu se planifică.
C. M. Din tehnicile chirurgicale ortognate de osteotomie fac parte:
Osteotomia tuberozității maxilare;
Osteotomia mandibulei;
Osteotomia maxilarului superior;
Osteotomia parțială a procesului alveolar;
Osteotomia exostozelor
C. M. Tehnicile chirurgicale de osteotomie utilizate în prezent pentru mandibulă sunt:
Osteotomia sagitală a ramului mandibular, cu retrudare;
Osteotomia verticală a ramului mandibular, cu retrudare;
Osteotomia ”în L inversat” a ramului mandibular, cu retrudare;
Osteotomia regiunii tubulare;
Repoziționarea mentonului prin genioplastie.
C. M. Osteotomia sagitală a ramului mandibular (Obwegeser-Dal Pont):
Este tehnica cel mai frecvent utilizată pentru mandibulă;
Intervenția se practică cu abord endooral;
Intervenția se practică cu abord exooral;
Intervenția se practică unilateral;
Intervenția se practică bilateral.
C. M. Osteotomia sagitală a ramului mandibular (Obwegeser-Dal Pont) permite corectarea:
Anomaliilor de clasa a III-a;
Anomaliilor de clasa a II-a;
Anomaliilor în plan vertical;
Anomaliilor în plan transversal;
Poziției condilului articular.
C. M. Osteotomia verticală a ramului mandibular (Caldwell-Lettermann):
Este o metodă indicată în anomaliile scheletale mandibulare;
Intervenția se practică pe cale orală sau cutanată, periangulomandibulară;
Constă în secționarea verticală a ramului mandibular, unilateral, anterior de spina Spix;
Constă în secționarea verticală a ramului mandibular, bilateral, posterior de spina Spix;
Linia de osteotomie este orizontală.
