201. Reticulocitoza poate fi întâlnită în următoarele stări:
a. Anemia din bolile cronice
b. Anemia fierodeficitară
c. Anemia folatdeficitară
d. Hemoragia acută21
e. Anemia hemolitică
202. Urina acidă poate fi întâlnită în următoarele stări:
a. Hiperventilaţie
b. Diabet zaharat
c. Deshidratare
d. Dietă vegetariană
e. Efort fizic intens
203. Urina cu un pH acid poate apărea în următoarele condiții:
a. Acidoză metabolică sau respiratorie
b. Alcaloză metabolică sau respiratorie
c. Dietă bogată în proteine
e. Administrare de uroseptice
204. Valoarea hematocritului depinde de următorii factori:
a. Masa eritrocitară
b. Volumul eritrocitar mediu
c. Volumul de distribuție al eritrocitelor
d. Volumul plasmatic
e. Concentrația hemoglobinei
205. Valori critice ale concentrației de hemoglobină (Hb) pot fi considerate următoarele:
a. Hb < 50 g/L
b. Hb 55-70 g/L
c. Hb 71-90 g/L
d. Hb 91-110 g/L
e. Hb > 200 g/L
206. Valorile de referință ale MCH (hemoglobina eritrocitară medie) sunt cuprinse între:
a. 80-100 fL
b. 100-150 fL
c. 26-34 pg
d. 32-36 g/dL
e. 11-15%
207. Valorile de referință ale MCHC (concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare) sunt cuprinse între:
a) 80-100 fL
b) 100-150 fL
c) 26-34 pg
d) 32-36 g/dL
e) 11-15%
208. Valorile de referință ale MCV (volumul eritrocitar mediu) la adulți sunt cuprinse între:
a. 50-80 fL
b. 80-100 fL
c. 100-150 fL
d. 26-34 pg
209. Valorile de referință ale RDW (volumul de distribuție al eritrocitelor) la adulți sunt cuprinse între:
210. Variaţii diurne semnificative se pot observa la determinările următorilor parametri:
a. Hormoni
b. Electroliți urinari
c. Fier seric
d. Eozinofile
e. Eritrocite
211. Variații fiziologice ale numărului de leucocite pot apărea în următoarele situații:
a. Sarcină
b. Infecție
c. Efort fizic intens
d. După o masă copioasă
e. Stres
212. Variaţii fiziologice ale vitezei de sedimentare a hematiilor se atestă la următoarele categorii de populație:
a. La femei în timpul sarcinii
b. La femei în timpul menstrei
c. La femeile vârstnice
d. La bărbați
e. La nou-născuți
213. Variațiile climatice și sezoniere pot influența numarul de leucocite în felul următor:
a. Căldura și radiațiile solare intense pot determina leucocitoza
b. Căldura și radiațiile solare intense pot determina leucopenia
c. Rezidența prelungită în frig pot determina leucocitoza
d. Rezidența prelungită în frig pot determina leucopenie
e. Lumina artificială și ultravioletă pot determina limfocitoza
214. Variaţiile fiziologice ale numărului de leucocite sunt determinate de următorii factori:
a. Creștere și dezvoltare
b. Variații rasiale
c. Variații diurne
d. Variații climatice și sezoniere
e. Infecție
215. Variaţiile fiziologice ale numărului de leucocite sunt determinate de următorii factori, cu excepția:
c. Infecție
d. Variații diurne
e. Variații climatice și sezoniere
216. Variațiile fiziologice ale numărului de leucocite, determinate de creștere și dezvoltare sunt următoarele:
a. La nou-nascuți numărul de leucocite este crescut, cu scăderea treptată a valorilor
b. La copii numărul de leucocite este crescut, cu scăderea treptată a valorilor
c. La nou-nascuți numărul de leucocite este scăzut, cu creșterea treptată a valorilor
d. La copii numărul de leucocite este scăzut, cu creșterea treptată a valorilor
e. La nou-nascuți și copii numărul de leucocite este ca și al adulților
217. Scăderea hematocritului se atestă în următoarele stări:
b. Anemie
c. Eritrocitoză
d. Abuz de diuretice
e. Vome persistente
218. Scăderea în sarcină a fierului seric și feritinei este detreminată de următorul mecanism:
a. Hemodiluție
b. Deficiența relativă prin creșterea necesarului
c. Creșterea masei corporale
d. Creșterea metabolismului
e. Creșterea proteinelor de fază acută
219. Scăderea în sarcină a proteinelor totale și albuminei este detreminată de următorul mecanism:
b. Creșterea concentrației plasmatice a proteinelor transportorii
220. Scăderea vitezei de sedimentare a hematiilor se atestă în următoarele situații:
a. Anemie
b. Policitemie
c. Hipofibrinogenemie
d. Hiperglicemie
e. Hiperfibrinogenemie
221. Sedimentul urinar în cea mai mare parte este constituit din următoarele celule epiteliale:
a. Renale
b. Scuamoase
c. Tranziție
d. Tubulare
e. Uroteliale
222. Un specimen de urină, colectat și rămas la temperatura camerei mai mult de 2 ore, poate prezenta următoarele modificări:
a. Scăderea glucozei și corpilor cetonici
b. Creșterea bacteriilor și nitriților
c. Scăderea bacteriilor și nitriților
d. Scăderea pH și transparenței
e. Creșterea elementelor celulare
CS 223. Un specimen de urină cu densitatea specifică de 1.005 poate fi considerat:
a. Isostenuric
b. Hipostenuric
c. Hiperstenuric
d. Hipercrom
e. Nu este urină
224. Sistarea fluxului de urină are următoarea denumire:
a) Anurie
b) Oligurie
c) Diureză
d) Dizurie
e) Poliurie
225. Sistemul ambalajului triplu utilizat în biosecuritate include:
a. Containerul primar
b. Containerul secundar
c. Containerul terțiar
d. Ambalajul primar
e. Ambalajul secundar
226. Statele unui laboartor de analize medicale se stabilesc în conformitate cu următoarele:
a. Prevederile actelor normative în vigoare
b. Preferințele directorului instituției medicale
c. Preferințele șefului de laborator
d. Randamentul şi specificul tipurilor de investigaţii înfăptuite
e. Volumul de lucru efectuat
227. Staza venoasă prelungită > 2 minute în timpul venepuncției poate duce la următoarele modificări în hemogramă:
a. Creșterea numărului de eritrocite cu ~10%
b. Creșterea hematocritului
c. Creșterea concentrației de hemoglobină
d. Scăderea numărului de eritrocite și concentrației de hemoglobină
e. Scăderea hematocritului
228. Studiul frotiului de sânge periferic evidenţiază următoarele caracteristici ale eritrocitelor:
a. Culoarea eritrocitelor
b. Forma eritrocitelor
c. Incluziile eritrocitare
d. Indicii eritrocitari
e. Mărimea eritrocitelor
229. Studiul frotiului de sânge periferic evidenţiază următoarele caracteristici ale eritrocitelor, cu excepția:
230. Testul esterazei leucocitare poate detecta următoarele tipuri de celule în urină:
a. Bazofile
b. Eozinofile
c. Neutrofile
d. Limfocite
e. Monocite
231. Testul esterazei leucocitare poate detecta următoarele tipuri de celule în urină, cu excepția:
a. Neutrofile
c. Limfocite
d. Bazofile
e. Leucocite
232. Testul pentru microalbuminurie este valoros pentru monitorizarea pacienților cu următoarele patologii/condiții:
a. Hipertensiune arterială
c. Infecție a tractului urinar
d. Risc de boli cardiovasculare
e. Diabet insipid
234. Testul screening pentru infecția tractului urinar combină testul esterazei leucocitare cu testul pentru:
a) pH
b) Nitriți
c) Proteină
d) Sânge
e) Corpi cetonici
235. Trecerea din clinostatism în ortostatism poate determina creşteri ale următorilor parametri:
a. Eritrocite
b. Hemoglobină
c. Hematocrit
d. MCV
e. Proteine
236. Un număr scăzut de reticulocite poate fi întălnit în următoarele stări:
a. Hemoragia acută
b. Anemia hemolitică
c. Anemia din bolile cronice
d. Anemia fierodeficitară
e. Anemia folatdeficitară
237. Un rezultat „critic” al testului de laborator este caracterizat prin următoarele, cu excepția:
a. Compararea valorii obținute față de un interval de referință
b. Scăderea semnificativă a valorii obținute faţă de intervalul de referință
c. Creșterea semnificativă a valorii obținute faţă de intervalul de referință
d. Indică o situație, ce pune viaţa pacientului în pericol
e. Necesită intervenţie clinică imediată
238. Volumul urinei poat fi influențat de următorii factori, cu excepția:
a. Aport hidric
b. Aport caloric
c. Secreţia hormonului antidiuretic
d. Necesitatea de a excreta cantitate mărită a unor substanţe (exempu glucoza)
e. Pierderea de lichide prin surse non-renale
239. Volumul urinei poate fi influențat de următorii factori:
240. Selectați care dintre următoarele afirmații este adevărat despre fiziologia tiroidei:
a. TSH este eliberat continuu pentru a sintetiza T3 și T4.
b. T3 și T4 provoacă feedback negativ prin inhibarea axei hipotalamo-hipofizare.
c. Raportul dintre producția T3 și T4 este de aproximativ 20: 1.
d. T4 este biologic activ și este forma deiodată a hormonului tiroidian.
e. TRH crește direct metabolismul iodului în producția de T3 și T4.
241. Când trebuie suspectat hipertiroidismul pe baza testelor de laborator?
a. Nivelul TSH este peste nivelul normal, cu niveluri scăzute de T3 și T4.
b. Nivelul TSH este sub nivelul normal, cu niveluri scăzute de T3 și T4.
c. Nivelul TSH este sub intervalul normal, cu niveluri ridicate de T3 și / sau T4.
d. Nivelul TSH este peste intervalul normal, cu niveluri ridicate de T3 și / sau T4.
e. Nivelul TSH este peste nivelul normal, cu nivelurile normale T3 și T4.
242. Care dintre următorii hormoni stimulează sinteza T4?
a. TSH
b. T3
c. TRH
d. Prolactina
e. T4 conjugat
243. Care dintre următoarele NU inhibă stimularea tiroidei?
a. Estrogenii
b. Antagoniști alfa-adrenergici
c. Somatostatină
d. Glucocorticoizi
e. Boala cronică
244. Care dintre următoarele opțiuni provoacă gușe tiroidiene?
a. Deficiență sau exces de iod
b. Doar deficit de iod
c. Numai excesul de iod
d. TH4 în exces
e. TSH scăzut
245. Care dintre următoarele este funcția principală a globulinei care leagă tiroida (TBG)?
a. Transportul T3 și T4
b. Transportul TSH
c. Transportul iodului în și din tiroidă
d. Transportul tiroglobulinei
e. Transportul TRH
246. De ce un pacient cu hiponatremie cronică ar putea avea probleme cu funcția tiroidiană?
a. Iodura este transportată în celulele foliculare prin intermediul simporterului de iodură de sodiu.
b. Sodiul este necesar pentru formarea enzimei peroxidază.
c. Sodiul ajută la catalizarea reacției de la iod la iodură.
d. Transportul tiroglobulinei este dependent de sodiu.
e. Receptorii TSH necesită legarea sodiului pentru a transporta iodura peste membrana basolaterală.
247. Dacă un pacient are un deficit de deiodinază, ce consecințe pot apărea?
a. Nu se poate transforma periferic T4 în T3.
b. Nu se poate converti iodul în iodură.
c. Nu se poate forma complexe cu tiroglobulina.
d. Vor avea niveluri circulante scăzute de T4.
e. Vor avea niveluri scăzute de tirozină.
248. Care dintre următoarele NU este determinat de prezența și cantitatea de tiroglobulină?
a. Cantitatea de anticorpi anti-tiroglobulină din ser
b. Originea tiroidiană a țesutului biopsiat
c. Masa țesutului tiroidian prezent
d. Prezența leziunii țesutului tiroidian
e. Gradul de stimulare TSH-R
249. Care dintre următoarele este un pacient cu o glandă tiroidă care funcționează normal și care prezintă simptome de hipotiroidism?
a. Excesul de rT3
b. Boala Graves
c. Anticorpi anti-tiroglobulină excesivi
d. Inhibarea sintezei peroxidazei
e. Supradozaj cu tiocianat
250. Care dintre următoarele afirmații cu privire la funcția hormonului tiroidian în celulele periferice este FALSĂ?
a. T3 este transformat în T4 de deiodinaze.
b. T3 este liposolubil.
c. Receptorii hormonilor tiroidieni sunt localizați în nucleu.
d. Hormonul tiroidian necesită un coactivator pentru a promova expresia genelor.
