a. Receptorul insulinic este cuplat cu proteinele Gp

b. Subunitățile alfa ale receptorului insulinic sunt situate extracelular şi leagă insulina

c. Subunitățile alfa ale receptorului insulinic posedă activitate tirozinkinazică

d. Insulina este lipofilă și trece prin membrana citoplasmatică

e. Receptorul insulinei este localizat în membrana citoplasmatică

a. Insulina acţionează prin mecanismul citozolic-nuclear

b. Mecanismul de acţiune a insulinei este o formă particulară a celui membranointracelular

c. Receptorul insulinei este un complex heterotetrameric α2β2

d. Subunitatea beta este extracelulară şi leagă insulina

e. Subunitatea beta posedă activitate enzimatica de tip tirozinkinazică

a. Este caracteristic hormonilor, receptorii cărora sunt cuplaţi cu proteina Gq

b. DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei A2 din fosfatidilinozitol

c. DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei C din fosfatidilinozitol-4,5-difosfat

d. DAG inhibă proteinkinazele C

e. Este caracteristic pentru hormonii liposolubili

a. Proteina Gp activează adenilatciclaza

b. Sub actiunea complexului hormon-receptor are loc activarea proteinei Gp

c. Proteina Gp inhibă adenilatciclaza

d. Proteina Gp activează guanilatciclaza

e. Proteina Gp activează fosfolipaza C

a. Este caracteristic hormonilor, receptorii cărora sunt cuplaţi cu proteina Gq

b. DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei A2 din fosfatidilinozitol

c. DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei C din fosfatidilinozitol-4,5-difosfat

d. DAG inhibă proteinkinazele C

e. Este caracteristic pentru hormonii liposolubili

a. Receptorii β sunt cuplaţi cu proteina Gp şi determină formarea diacilglicerolilor şi a inozitolfosfaţilor

b. Toţi receptorii adrenergici sunt cuplaţi cu proteina Gs şi determină creşterea concentraţiei AMPc

c. Receptorii α1 determină creşterea concentraţiei citoplasmatice de Ca2+

d. Receptorii α1 şi α2 sunt cuplaţi cu adenilatciclaza prin intermediul proteinei Gs şi determină creşterea de AMPc

e. Receptorii α2 sunt cuplaţi cu proteina Gi şi determină scăderea AMPc

a. Are loc prin intermediul sistemului renină-angiotensină

b. Creşterea volemiei şi a concentraţiei de natriu stimulează secreţia reninei

c. Renina transformă angiotenzinogenul în angiotenzină II

d. Enzima de conversie transformă angiotenzina I în angiotenzină II

e. Angiotenzina ii inhibă secreţia aldosteronului

a. Are loc sub acţiunea tireoliberinei şi a tireotropinei

b. Nivelul scăzut de T3 plasmatic inhibă sinteza tireotropinei

c. Tireotropina inhibă secreţia iodtironinelor

d. În cazul unui conţinut scăzut de iod se sintetizeazăpreponderent T4

e. Glanda tiroidă posedă mecanisme de autoreglare independente de tireotropină

a. Se mai numeşte hormon antidiuretic

b. Menţine osmolaritatea şi volumul lichidului extracelular

c. În insuficienţa de vasopresină se dezvoltă diabetul steroid

d. Ţesutul-ţintă pentru vasopresină este rinichiul - epiteliul tubilor contorţi distali şi colectori

e. Se sintetizează în suprarenale

a. În stări de stres are loc stimularea secreţiei de corticoliberină şi corticotropină

b. Sinteza maximală de cortizol are loc seara

c. Corticotropina inhibă sinteza şi secreţia de cortizol

d. Nivelul plasmatic al cortizolului suferă variaţii diurne (ritm circadian)

e. Secreţia de cortizol este dependentă de concentraţia natriului şi a potasiului

a. Inhibată de somatostatină

b. Stimulată de hiperglicemie

c. Inhibată de hipoglicemie

d. Stimulată de agoniştii beta adrenergici

e. Activată de insulină

a. Somatotropină

b. Glucoză

c. Adrenalină

d. Somatostatină

e. Calciu

a. Glucoză

b. Fructoză, manoză

c. Somatostatină

d. Serotonină

e. Adrenalină

a. Stimulează absorbţia calciului şi a fosfaţilor din intestin

b. Inhibă reabsorbţia calciului şi a fosfaţilor în rinichi

c. Acţioneazăprin intermediul calcitriolului

d. Sporeşte depozitarea de Ca2+şi fosfat în oase

e. Micşorează concentraţia calciului şi a fosfaţilor în plasmă

a. Sinteza şi secreţia ei depind de concentraţia plasmatică a calciului ionizat

b. În concentraţia fiziologică a calciului secreţia calcitoninei este constantă

c. Secreţia ei depinde indirect de aportul alimentar de calciu, gastrină şi glucagon

d. Sinteza şi secreţia ei depind de nivelul lui T3 şi T4

e. Cantitatea ei suferă variaţii diurne, dependente de ciclul veghe-somn

a. Inhibă translocarea fosfaţilor din lumenul extracelular în fluidul periostal şi în celulele osoase

b. Sporeşte reabsorbţia calciului şi fosfaţilor în celule

c. Provoacă hipercalciemie şi hiperfosfatemie

d. Sporeşte depozitarea de Ca2+ şi fosfat în oase

e. Se opune creşterii calciului şi fosfatului în plasmă

a. Stimulează sinteza proteinelor în ţesuturi

b. Inhibă transcrierea şi translaţia

c. Determină bilanţ azotat pozitiv

d. Inhibă lipoliza

e. Inhibă gluconeogeneza