C.M. Alegerea metodei de anestezie depinde de:
Starea generală şi psihică a pacientului;
Vârstă;
Sexul pacientului;
Modificările patologice generale şi locale;
Locul intervenţiei, condiţiile de dotare tehnică, competenţa şi experienţa cadrelor;
C.M. Avantajele anesteziei loco-regionale sunt:
Uşor de administrat fără pregătiri speciale;
Nu necesită un personal special instruit şi nici o aparatură deosebită;
Oferă posibilitatea colaborării cu pacientul;
Nu e costisitoare;
Poate fi administrată oricărui pacient în intervenţii de orice amploare.
C.M. Anestezia loco-regională în unele cazuri este contraindicată:
Bolnavilor alergici la anestezice;
Bolnavilor cu deficienţe organice;
Bolnavilor la care se presupun operaţii mari, laborioase de durată;
În lipsa aparatajului pentru anestezie generală;
Bolnavilor cu procese patologice în lotul de înţepare a acului .
449. C.S. Preanestezia prezintă:
A. Totalitatea măsurilor de pregătire psihică, fizică şi medicamentoasă a bolnavului în vederea anesteziei;
B. Reducerea excitabilităţii sistemului nervos central;
C. Sanarea cavităţii bucale, prelucrarea cu antiseptice;
D. Examinarea totală a bolnavului;
E. Toate împreună.
C.M. Preanestezia cuprinde:
Precizarea unor date de paşaport;
Interogatoriul pacientului;
Pregătirea psihică;
Pregătirea fizică;
Pregătirea medicamentoasă (premedicaţia).
451. C.M. Factorii care trebuie luaţi în consideraţie pentru aprecierea riscului anesteziei sunt:
Anamneza insuficientă;
Justeţea diagnosticului;
Selecţionarea pacienţilor pentru anestezia dată;
Anotimpul;
Riscuri prin anestezice,
452. C.M. Importanţa actului anestezic şi operator nu trebuie să depăşească rezervele funcţionale ale organismului, în caz contrar apare riscul anestezic şi cel operator care depinde de:
Importanţa actului anestezic;
Importanţa actului operator;
Rezervele funcţionale ale organismului;
Riscul operator.
453. C.M. Dificultăţile de evaluare a riscului anestezic sunt:
Multitudine de tehnici;
Substanţe anestezice numeroase;
Polipragmazia;
Necunoaşterea eliminării complete a anestezicilor;
Pacientul este aşezat incomod în fotoliu.
454. C.M. Pregătirea psihică a pacientului in cabinetul de chirurgie oro-maxilo-facială include:
Crearea unei atmosfere de calm, încredere şi o atitudine binevoitoare;
Aspectul cabinetului şi a personalului medical;
Lămuriri şi calmarea pacientului pentru a-i suprima sentimentul de teamă;
Ţinuta calmă, autoritară a medicului in ceea ce priveşte conduita terapeutică;
Nici una din acestea.
455. C.M. Pregătirea fizică în vederea anesteziei şi operaţiei în cabinetul de chirurgie orală include următoarele:
Efectuarea CBCT preoperator;
Este recomandabil ca pacientul să fie cu vezica urinară golită şi să facă şi alte necesităţi fiziologice;
În caz că pacientul poartă proteze mobile, să le înlăture;
Aşezarea pacientului într-o poziţie corectă şi comodă în fotoliu stomatologic sau pe masa de operaţie;
Hainele desfăcute la gât, cu obiecte care ar putea jena respiraţia îndepărtate (cravata, cordoane, centuri, sutiene, etc.)
456. C.M. Pregătirea medicamentoasă (premedicaţia) trebuie să fie:
Complexă şi adecvată patologiei specifice;
După particularităţile individuale;
Amploarea şi durata operaţiei;
Locului unde se intervine - ambulatoriu sau spital;
Nici una din ele.
457. C.M. Pregătirea medicamentoasă este:
Combinaţia de droguri care combate starea de nelinişte, agitaţie şi teama preoperatorie;
Administrarea medicamentelor care prin accidentele, ce pot apare la pacienţii cu un teren specific (alergic, cardio-vascular, neuroleptic etc.);
Aşezarea pacientului comod în fotoliu;
Înlăturarea obstacolelor din cavitatea bucală;
Toate acestea.
458. C.M. Scopurile unei premedicaţii complete în chirurgia oro-maxilo-facială sunt următoarele:
Înlăturarea fricii;
Coborârea nivelului metabolic;
Deprimarea activităţii reflexe, scăderea secreţiilor;
Înlăturarea protezelor mobile din cavitatea orală;
Acţiuni antiedematoase şi protecţia faţă de efectele toxice.
459. C.M. Medicamentele utilizate în premedicaţie sunt:
Barbiturice (luminal, fenobarbital, nembutal, etc.);
Analgezice-opiacee (dipidolog, fentanil, mialgin etc.);
Parasimpaticolitice (atropina, scopolamina etc );
Antihistaminice (dimedrol, pipolfen, tavegil, suprastin etc.);
Toate
460. C.M. Din preparatele enumerate mai jos în premedicaţie la pacienţii ambulatori se indică:
Barbiturice cu acţiune medie şi lungă;
Tranchilizante hipnotice;
Analgezice cu acţiune maximă;
Tranchilizatoare nehipnotice şi vagolitice;
Toate aceste medicamente.
461. C.M. Care din manevrele următoare sunt necesare pentru prergătirea câmpului operator în vederea anesteziei prin infiltraţie pe cale orală:
lavajul cavităţii bucale cu soluţii slab antiseptice;
reperarea locului de puncţie cu degetul mânii stângi;
Ştergerea depozitelor de pe mucoase;
Badijonarea mucoasei cu alcool;
Se aşteaptă câteva momente să se usuce mucoasa.
462. C.M. Premedicaţia în condiţii de ambulator se administrează:
Cu 24 ore înainte de operaţie;
Cu 12 ore înainte de operaţie;
Cu 6-8 ore înainte de operaţie;
Cu 30-45 minute înainte de operaţie;
În timpul operaţiei.
463. C.M. Medicaţia preanestezică a bolnavilor distonici neurovegetativi şi a anxioşilor cu labilitate neuropsihică cuprinde:
atropina;
clorpromazina;
meprobamat
sulfat de magneziu;
diazepam.
464. C.M. Premedicaţia sedativă este indicată la:
Bolnavi labili psihici;
Cardiaci;
Bolnavi handicapaţi psihomotor;
Copii;
Gravide.
465. C.M. Premedicaţia este obligatorie pentru:
La toţi pacienţii;
La copii;
La bătrâni;
La pacienţi emotivi;
La bolnavi cu reflexe exagerate.
466. C.M. Prin premedicaţie se reduce:
Durerea;
Excitabilitatea sistemului nervos central;
Teama (frica);
Secreţia salivei;
467. C.M. Pentru premedicație se folosesc următoarele medicamente:
Substanţe anestezice;
Substanţe antiseptice;
Sedative şi neuroleptice;
Vagolitice;
Analgezice.
468. C.M. Alegerea premedicaţiei se face întotdeauna în funcţie de:
Vârstă şi terenul pacientului;
Metoda de anestezie care va fi folosită (locală, generală);
Circumstanţele operatorii (durata şi gravitatea intervenţiei);
Locul intervenţiei (ambulator sau staţionar);
De nici una din ele.
469. C.S. La pacienţii de ambulator se urmăreşte o premedicaţie:
Slabă;
Puternică;
Mijlocie;
De durată lungă;
Cu un somn accentuat.
470. C.S. La pacienţii spitalizaţi se urmăreşte o premedicaţie:
Forte;
Medie;
Proporţională cu importanţa şi durata intervenţiei;
Toate.
471. C.M. Pentru a căpăta o premedicaţie slabă (uşoară) în condiţii de ambulator se folosesc:
Tranchilizatoare minore nehipnotice (diazepam, atarax);
Vagotilice (atropina);
Analgezice (dipidolor, fentanil);
Antihistaminice (dimedrol, suprastin, tavegil);
De la caz la caz unele din ele.
472. C.M. Când alegem forma de premedicaţie şi medicamentele necesare în condiţii de ambulator urmărim:
Apariţia unor efecte secundare nedorite;
Să se administreze uşor (per os);
Ca pacientul să plece din cabinet peste 2-3 ore fără reacţii anormale;
Să reducem riscul anestezic şi operator;
473. C.S. Responsabilitatea morală şi legală în actul anestezic şi operator aparţine întotdeauna:
Medicului curant;
Grupului de anestezişti;
Pacientului;
Colectivului cabinetului de chirurgie orală;
Tuturor.
474. C.M. Etapele oricărui tip de anestezie generale sunt:
Menţinerea;
Trezirea
Relaxarea;
Hipnoza
Inducţia;
475. C.M. Particularităţile anesteziei generale în stomatologie şi chirurgie oro-maxilo-facială sunt:
Câmpul de activitate al stomatologului şi al anestezistului este comun;
Unele procese patologice (supuraţii, tumori, fracturi etc.) au raport strâns cu căile aeriene superioare, deformează anatomia regiunii, inundă cavitatea bucală cu sânge, secreţii, exacerbează reflexele;
Limitarea deschiderii gurii prin trismus, construcţii temporo-mandibulare, anchiloză duc la adoptarea unor tehnici speciale de narcoză (traheostomie, intravenoza);
Menţinerea liberă a căilor aeriene este dificil de realizat (sânge, secreţii, corpi străini, compresiuni etc.);
Anestezistul trebuie să lase chirurgului capul şi gâtul şi să meargă pe altă cale.
476. C.M. În indicaţia şi alegerea substanţelor anestezice generale a tipurilor de anestezie, recuperarea reflexelor protectoare constituie un important obiectiv şi anume:
Stomatologii tratează toate vârstele, diverse tipuri de sistem nervos central, ce explică necesitatea cunoaşterii aprofundate a anesteziei generale;
Specificul specialităţii duce frecvent la diverse riscuri ale anesteziei generale;
Unele elemente de risc sunt determinate de specificul regiunii oro-maxilo-faciale, poziţia semişezândă, sânge, salivă, puroi etc.;
Dificultatea intubaţiei traheale nu are importanţă;
Adeseori bolnavii au afecţiuni generale cronice, insuficient investigate etc.
477. C.M. Anestezia generală îndeosebi în stomatologie este indicată:
La pacienţi cu teren alergic, sau care prezintă intoleranţă la anesteziile locale;
La bolnavii cu deficienţe neuropsihice şi neuromotorii;
În procesele septice evolutive unde nu se poate folosi anestezia locală;
Este de elecţie.
478. C.M. Patrulaterul anesteziei generale moderne este:
Analgezia;
Amnezia - hipnoza;
Contracţia musculară;
Asigurarea homeostazei generale;
Trezirea.
479. C.M. De bază în pregătirea bolnavului către anestezia generală este:
Anamneză detaliată şi examinarea completă a pacientului;
Pregătirea medicamentoasă (premedicaţia);
Narcoza.
480. C.M. Căile de administrare a anesteziei generale sunt:
Calea inhalatorie;
Calea intravenoasă;
Calea intraarterială;
Calea intramusculară;
Asocierea a mai multor forme.
481. Care sunt cerințele privind condiţiile de igienă pentru instituţiile medico-sanitare?
amplasarea,
amenajarea,
utilarea,
întreţinerea instituţiilor medico-sanitare,
prezența utilagului pentru reanimare
482.Cu ce utilaje trebuie să fie dotat cabinetul de chirurgie dento-alveolară?
Unitul stomatologic,
Scaunul medicului,
Masa de plasare a instrumentarului in timpul lucrului,
Masa de birou a medicului,
Aparat USG
483.Cu ce utilaje trebuie să fie dotat cabinetul de chirurgie dento-alveolară?
Masa pentru instrumente sterile,
Masa pentru prelucrarea ambalajului,
Dulap pentru păstrarea instrumentelor,
Dulap pentru păstrarea instrumentelor sterile,
cardiostimulator
484.Cu ce utilaje trebuie să fie dotat obligatotiu cabinetil de chirurgie dento-alveolară?
Aparat pentru ventilarea plămîilor
Setul de prim ajutor in caz de şoc anafilactic
Cameră de sterilizare
Lampă de cuarţ
Aparat de aer condiționat
485. Care este suprafaţa minimă pentru pat în salonul pentru recuperarea postoperatorie ?
de 6 mp
de 3 mp
de 5 mp
de 8 mp
de 15 mp
486. Care este suprafaţa recomandată pentru cabinetul chirurgical dotat cu un fotoliu ?
10-14 m²
14-16 m²
16-20 m²
20-22 m²
23-26 m²
487.Care este suprafaţa recomandată pentru sala de aşteptare?
4,0-6,0 mp/persoană
3,0-5 mp/persoană
2,5-3 mp/persoană
2,5-2 mp/persoană
1,5-2 mp/persoană
488.Care sunt cerinţele pentru suprafaţa pereţilor în cabinetul chirurgical ?
netezi
uniformi
acoperiţi cu material lavabil
aspri
acoperiţi cu var
489.Care sunt cerinţele pentru podeaua din cabinetul chirurgical ?
din material rezistent la roţile scaunelor
reprezentat de linoleum lipit la cald
reprezentat de linoleum lipit cu răşini epoxidice
marmură sau alte materiale ce pot conţine spaţii de aglomerare bacteriană
reprezentat de linoleum lipit cu gresie
490.Care sunt cerinţele pentru cromatică în cabinetul chirurgical?
trebuie să aibă un efect pozitiv asupra psihicului
să îmbunătăţească percepţia
să diminueze oboseala
să fie de culoare închisă
să diminueze efectele negative ale factorilor de stress
421. C.M. Tratamentul anginei pectorale constă în:
Poziţia declivă a pacientului
Aspirarea secreţiilor din cavitatea orală
Administrarea unui vasodilatator coronarian
Oprirea intervenţiei dentare
Administrarea de antiedematoase per os
422. C.M. Anestezia tronculară periferică a nervului dentar inferior la nivelul spinei lui Spix intereseaza:
Dinţii mandibulari de aceeasi parte, până la linia mediană plus un dinte de partea opusă
Muco-periostul vestibular situat înaintea primului molar
Hemibuza şi pielea bărbiei situate de partea anesteziei
Corpul mandibular şi porţiunea inferioară a ramurii ascendente a mandibulei
Cele 2/3 anterioare ale limbii şi planseului bucal
423. C.M. Dezavantajele anesteziei tronculare sunt:
Necesitatea unei doze crescute de anestezic;
Exista riscul înţepării vaselor sanguine aflate în imediata apropiere a trunchiurilor nervoase majore;
Anestezie completă a mai multor nervi;
Durata lungă de anestezie, cu riscul de rănire accidentala, când, dupa terminarea tratamentului, efectul anestezic este înca prezent
Tehnică dificilă.
424. C.M. În cazul pacienţilor cu tulburări de coagulare:
Se limitează numarul de puncţii anestezice;
Se evită tehnicile de anestezii tronculare periferice profunde;
Momentul efectuarii manoperelor stomatologice este stabilit în colaborare cu medicul curant hematolog sau cardiolog;
Nu există restricţii în ceea ce priveşte anestezia locala;
doza de vasoconstrictor asociat substanţei anestezice este de maxim 1:50000.
425. C.M. La pacienţii cu bronşită cronică şi emfizem pulmonar trebuie avute în vedere urmatoarele consideraţii în vederea administrării anesteziei locale:
Doza de vasoconstrictor din soluţia anestezica trebuie sa fie maxim 1:200000;
Nu există restricţii în ceea ce priveşte concentraţia de vasoconstrictor din soluţia anestezică;
Nu se realizează anestezia bilaterala a nervului alveolar inferior sau a nervului palatin mare;
Se evită utilizarea tehnicilor de anestezii tronculare periferice “profunde”;
Se recomandă premedicaţie anxiolitică.
426. C.M. Profilaxia durerii în anestezia loco-regională se face prin:
Injectarea lentă şi fără presiune a substanţei anestezice;
Evitarea tehnicilor de anestezie tronculară periferică;
Realizarea anesteziei topice înainte de injectare;
Utilizarea acelor scurte, subţiri şi cu bizou ascutit;
Injectarea superficială, submucoasă a solutiei anestezice.
427. C.M. In cazul socului anafilactic, instalarea colapsului cardio-vascular se manifesta prin:
Edem laringian;
Bronhospasm;
Tahicardie
Diplopie
Hipertensiune arteriala
428. C.M. Semnele clinice ale supradozarii cu adrenalina sau alt vasoconstrictor sunt:
Palpitatii;
Tremuraturi;
dificultati in respiratie;
Scaderea ritmului cardiac;
Scaderea brusca a tensiunii arteriale sistolice.
429. C.S. Semnul clinic de supradozare anestezica la concentratii mici de anestezic este:
Pierderea cunostintei;
Agitatie;
Tulburari vizuale;
Depresie cardiaca
Dificultati in respiratie;
430. C.M. In faza iniţială a socului anafilactic apar următoarele manifestări clinice:
Eritem;
Prurit intens;
Dispnee;
Diaree;
Conjunctivită.
431. C.S. În criza hipertensivă apărută ca accident al anesteziei loco-regionale, tratamentul de urgenţă constă în administrarea de:
Factor VIII;
Nitroglicerină sublingual;
Aspirină;
Hemisuccinat de hidrocortizon;
Adrenalină injectabil.
432. C.M. Care din următoarele patologii sunt considerate complicaţii post-anestezice în medicina dentară?
trismusul persistent
pneumonia
alveolita post-extractională
necroza mucoasei
paresteziile persistente
433. C.M. Trismusul postanestezic:
este o inflamaţie a trigemenului
este o boală cardio-vasculară
anestezicul local în cantităţi mari produce distensie tisulară si apoi trismus
poate fi dat de cantităţi mari de anestezic local
este o formă de cancer
434. C.M.Accidentele generale postanestezice cele mai frecvent întâlnite în cabinetul de stomatologie sunt reprezentate de:
manifestări respiratorii
alveolita postextractională
sincopa vaso-vagală
angina pectorală
435. C.M. Lipotimia se manifestă:
printr-o stare de slabiciune generală
pierderea tonusului postural
incapacitatea pacientului de a se menţine în ortostatism
febră 39-41 grade C
febră şi frison
436. C.M. Lipotimia se manifestă prin:
transpiraţie
paloare
scăderea forţei musculare
ameţeli
pierderea senzaţiei de conştienţă
437. C.S. Tratamentul în sincopa vaso-vagală:
are ca scop îmbunătăţirea până la normalizare a irigaţiei şi oxigenării cerebrale
are ca scop vitaminizarea pacientului
urmăreşte păstrarea reflexului Achilian
urmăreşte scăderea irigării cerebrale
toate variantele sunt corecte
438. C.M, Tratamentul în criza de astm bronşic constă în:
administrare de antibiotic
administrare de probiotic
intreruperea intervenţiei dentare
administrare de bisulfiţi
pacientul rămâne în poziţie şezândă
439. C.M. În criza de astm bronşic tratamentul constă în:
administrare de bronhodilatatoare inhalator
niciodată administrare de medicaţie proprie a pacientului
administrare de medicaţie proprie a pacientului
nu se administreaza O2
administrare de epinefrină
440. C.M. Tratamentul astmului bronsic include:
monitorizarea calcemiei
monitorizarea TA
monitorizarea saturaţiei de O2
monitorizarea pulsului
administrare de O2
441. C.M. Accidentul general hipoglicemic:
apare de obicei la pacientul diabetic insulinodependenţi
poate, totuşi apărea şi la pacienţii non insulino-dependenţi
la cei insulinodependenţi apare prin supradozarea accidentală cu insulină
nu s-au intâlnit cazuri
apare întodeauna la copii
442. C.M. Pentrut prevenirea accidentului hipoglicemic:
se iau antibiotice
se programează pacientul dimineaţa
se pregateşte o sursă de glucoză
se realizează o anamneză riguroasă
se administrează ranitidină
443. C.M. Accidentul general hipertensiv:
se inregistreză la pacienţii hipertensivi neglijaţi
se inregistrează la pacienţii hipertensivi care nu îşi iau medicaţia
stresul, durerea, infecţia sunt cauzele imediate ale puseului de HTA
se intâlneşte la hipotensivi
se intâlneşte la batrâni doar
444. C.M. Semnele clinice în accidentul general hipertensiv:
celafee intensă
stare de agitaţie nemotivată
senzaţia de greată
pierderea conştiinţei
semne de angină pectorală
445. C.M. Puseul de hipertensiune presupune:
valori TA > 180/110 impun intervenţia medicului
valori > 200/130 necesită măsuri prompte
ca tratament se administrează antihipetensive, medicaţie diuretică
pacientul trebuie sa rămână în poziţie şezândă cu membrele decliv
se administrează adrenalină
