1.26. Care sunt acțiunile ce pot fi întreprinse de laborator în cazul cantității insuficiente de material biologic?
a) respingerea probei și a solicitării de analize
b) acceptarea probei și efectuarea analizelor pentru care ajunge material biologic în succesiunea din buletinul de solicitare
c) acceptarea probei și efectuarea unor analize din buletinul de solicitare după discuția cu medicul curant
d) acceptarea probei și adaptarea metodelor de dozare la volumul mic al materialului biologic
e) colectarea suplimentară a materialului biologic și mixarea lui cu cel deja existent
1.27. De ce hemoliza are impact negativ asupra rezutatelor analizelor de laborator ale sângelui?
a) colorația specifică a serului hemolizat va interfera cu colorația soluției de analiză în cazul aplicării metodelor spectrofotometrice
b) hemoliza va diminua capacitatea utilajului de a măsura intensitatea colorației soluției analizate
c) hemoglobina va lega proteinele serice și nu va permite dozarea lor corectă
d) distrugerea eritrocitelor determină creșterea lipidelor plasmatice din contul celor membranare
e) hemoliza este însoțită de consumul și diminuarea nivelului potasiului, magneziului, fierului
1.28. Care este una din cele mai frecvente cause ale erorilor asociate efectuării analizei de laborator?
a) este utilizat material biologic necorespunzător (hemolizat, lactescent, păstrat peste termenul acceptat și/sau în condiții improprii etc.)
b) materialul biologic nu a fost sterilizat anterior efectuării analizei
c) s-au utilizat reagenți standardizați
d) s-au efectuat probe control-pozitiv în fiecare serie de analize
e) s-au efectuat probe control-negativ în fiecare serie de analize
1.29. Care sunt cauzele celor mai frecvente erori asociate efectuării analizei de laborator?
a) materialul biologic a fost contaminat biologic, chimic sau microbiologic
b) reagenții utilizați nu corespund cerințelor de calitate (expirați, puritate insuficientă, păstrare necorespunzătoare etc.)
c) nu a fost respectată tehnica executării analizei (succesiunea adăugării reagenților, cantitatea greșită de reagenți, termenul și condițiile de incubare, măsurarea etc.)
d) nu s-a respectat succesiunea efectuării analizelor în corespundere cu buletinul de solicitare
e) nu s-a consultat medicul curant cu privire la medicația pacientului
1.30. Ce greșeli sunt asociate etapei analitice a diagnosticului de laborator?
a) utilizarea utilajului standardizat
b) utilizarea calibratoarelor necorespunzătoare
c) numărul exagerat de repetări ale testului
d) lipsa procedurii de validare a rezultatelor sau validarea neconformă
e) buletin de rezultate cu date incomplete
1.31. Ce factor NU influențează calitatea reagenților preparați „în casă” (în laboratorul ce realizează analiza)?
a) calitatea solvenților (inclusiv a apei) utilizați la pregătire,
b) selecția corectă a articolelor din sticlă sau plastic utilizate la prepararea și păstrarea reagentului,
c) calibrarea și standardizarea balanțelor folosite la cântărire, precum și a pipetelor/vaselor pentru măsurarea volumelor reagenților lichizi
d) utilizarea dispozitivelor automate ce asigură temperatura necesară în procesul de preparare
e) păstrarea substanțelor chimice în întuneric
1.32. Ce activități este obligat să întreprindă laboratorul în domeniul standardizării utilajelor de laborator ?
a) la finalizarea utilizării să verifice performanța echipamentului
b) să elaboreze instrucțiuni de utilizare pentru fiecare echipament folosit
c) obligator sa dețină în state ingineri instruiți și autorizați
d) să documenteze modul de menținere și verificare a stării echipamentelor (etalonarea)
e) să dețină procedura documentată pentru calibrarea echipamentelor
1.33. Sensibilitatea și specificitatea testelor de laborator – selectați răspunsurile corecte:
a) sunt indicatori ai preciziei unui test
b) relevă capacitatea unui test de a face diferența între prezența și absența maladiei la o valoare limită aleasă a rezultatului
c) sunt caracteristici fixe ale unui test
d) se calculează pentru fiecare valoare limită aleasă
e) valoarea limită este reprezentată de valoarea minimă de referință
1.34. Valorile/intervale de referinţă – selectați afirmațiile adevărate:
a) includ valori minime și maxime admisibile ale unui test ce permit a face diferența între sănătate și boală
b) intervalul de valori în care sunt incluse 95% de rezultate ale indivizilor sănătoși (“normali”)
c) 5% dintre persoanele care nu sunt bolnave vor avea rezultate de laborator sub intervalul de referință
d) 5% dintre indivizii sănătoși vor avea rezultate de laborator peste intervalul de referință
e) toți indivizii sănătoși vor fi cuprinși de intervalul de referință
1.35. Ce factori vor determina erori ale deciziei medicului clinician la etapa post-analitică a diagnosticului de laborator?
a) buletinul cu rezultatele analizei conține informație excesivă și inutilă (specimenul utilizat și starea lui, metoda, valorile de referință, comentariile medicului de laborator etc.)
b) medicul nu cunoaște specificitatea și sensibilitatea metodei
c) medicul nu cunoaște factorii de interferență a analizei de laborator
d) medicul nu a fost informat de laborator cu privire la depistarea valorilor critice ale indicilor dozați
e) rezultatele au fost eliberate pacientului și au fost prezentate medicului tardiv pentru luarea deciziei
1.36. Ce factori fiziologici trebuie luați în considerare la evaluarea rezultatelor analizelor de laborator?
a) vârsta și genul pacientului
b) activitatea profesională
c) ritmurile circadiene
d) gravitatea maladiei
e) stadiul maladiei (acutizare/remisie)
2.1. Selectați proteinele pozitive de fază acută:
a) albumina
b) α1-antitripsina
c) proteina C reactivă
d) transferina
e) fibrinogenul
2.2. Care din următoarea funcție este îndeplinită de haptoglobină?
a) leagă ceruloplasmina
b) leagă ionii de Fe2+
c) leagă ionii de Mg2+
d) leagă hemoglobina liberă
e) transportă bilirubina
2.3. Selectați funcțiile ceruloplasminei:
a) este implicată în metabolismul aminelor biogene
b) transportă 70% din cuprul seric total
c) are rol de feroxidază
d) transportă ionii de Fe2+
e) îndeplinește rol antioxidant
2.4. Selectați substanțele azotate neproteice:
a) ureea
creatinina
c) antitrombina
d) creatina
e) acidul uric
2.5. Selectați cauzele hiperproteinemiei relative:
a) aport crescut de proteine
b) deshidratare
c) mielom multiplu
d) boli febrile
e) infecții cronice
2.6. Selectați cauzele hipoproteinemiei absolute:
a) aport scăzut de proteine alimentare
b) sindroame de maldigestie și malabsorbție
c) hiperhidratare
d) insuficiență hepatică
e) sindrom nefrotic
2.7. Care din următoarele proteine plasmatice fixează fierul și îl transportă la țesuturi?
a) feritina
b) ceruloplasmina
c) hemosiderina
d) hemoglobina
e) transferina
2.8. Următorii componenți plasmatici sunt legați și transportați de către albumine, cu excepția:
a) acizii grași liberi
b) bilirubina indirectă/liberă
c) acidul uric
d) ionii de Ca2+
e) ureea
2.9. Selectați izoenzimele fosfatazei alcaline:
a) osoasă
b) hepato-biliară
c) intestinală
d) pulmonară
placentară
2.10. Care din următoarele proteine nu este proteină de fază acută?
a) haptoglobina
b) proteina C reactivă
c) α1-antitripsina
ceruloplasmina
e) hemoglobina
2.11. Selectați patologia însoțită de nivel scăzut de ceruloplasmină plasmatică:
a) emfizem pulmonar
b) degenerescența hepato-lenticulară (Boala Wilson)
c) infarctul miocardic acut
d) pancreatita acută
e) ciroza hepatică
2.12. Care din următoarele proteine plasmatice sunt sintetizate de către ficat?
haptoglobina
c) gama-globulinele
d) ceruloplasmina
2.13. Care este funcția α1-antitripsinei?
a) inhibă proteazele (tripsina, chimotripsina, colagenaza, elastaza etc.)
b) previne pierderea Hb libere în urină
c) transportă fierul la țesuturi
d) leagă Hb liberă
e) scade absorbția și eliberarea fierului din macrofage prin inactivarea feroportinei
2.14. Un pacient internat cu dureri osoase, ulterior este diagnosticat cu mielom multiplu. Selectați fracția proteică care va fi cea mai elevată la electroforeza proteinelor serice:
a) alfa-1 globulinele
b) alfa-2 globulinele
c) beta-globlinele
d) beta - și alfa-1 globulinele
e) gama-globulinele
2.15. Selectați patologiile însoțite de nivel scăzut de ceruloplasmină:
a) malnutriție
b) enteropatii
c) insuficiența hepatică
d) sindrom nefrotic
e) sindrom colestatic
