140. Către hemoragiile interne intracavitare se referă:
Hemoragia din ulcerul gastric
Hemoragia în lumenul bronşic
Hematomul intermuscular
Hemotoracele
Hemoragia intraarticulară
141. Care dintre hemoragiile enumerate se referă la cele interne intracavitare?
Hemoragia în cavitatea peritoneală în caz de întrerupere a sarcinii extrauterine
Hemoragia în cavitatea pleurală
Hemoragia uterină
Hemoragia în vezica urinară
Hemoragia în cavitatea pericardului cu tamponada cordului
142. Acumularea sângelui în cavitatea peritoneală este denumită:
Hemotorace
Hemopericard
Hemoperitoneu
Hemartroză
Hemobilie
143. Către hemoragiile interne intraluminale se referă:
Hematomul intracerebral
Hemoragia din ulcerul duodenal
144. Către manifestările hemoragiei interne intratisulare se referă:
Peteşia
Purpura
Echimoza
Hematomul
Hemartroza
145. Purpura, ce se dezvoltă în caz de hemoragii interne intratisulare, reprezintă:
O pată mică (cu diametrul de 1-3 mm) roşie sau violetă pe piele, condiţionată de eruperea unui capilar de calibru mic
O pată roşie sau violetă intradermală cu diametrul de la 3 pînă la 10 mm, ce nu devine palidă în timpul compresiunii
Hemoragie la nivel de piele sau mucoasă cu dimensiuni peste 1 cm
Acumulare delimitată de sânge fluid sau coagulat, în afara vaselor sangvine, în profunzimea ţesuturilor
Acumularea sângelui fluid sau coagulat, în afara vaselor sangvine, în cavitatea pericardului
145. Echimoza, care se dezvoltă în hemoragia internă intratisulară, reprezintă:
146. Hematomul, care se dezvoltă în caz de hemoragie internă intratisulară, reprezintă:
147. În acord cu clasificarea hemoragiilor în funcţie de timpul apariţiei, hemoragia primară se dezvoltă:
În primele ore după lezarea vasului
Imediat după lezarea vasului
După supuraţia plăgii
În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a derapării (alunecării) ligaturii de pe vas
În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a detaşării şi migrării trombului din lumenul vasului
148. În acord cu clasificarea hemoragiilor în funcţie de timpul apariţiei, hemoragia secundară precoce se dezvoltă:
În primele ore sau zile după traumă, ca urmare a derapării ligaturii de pe vas
b) În timpul traumatismului
După diminuarea coagulabilităţii sangvine
În caz de progresare a modificărilor inflamatorii în plagă
149. Cauzele hemoragiei secundare precoce sunt reprezentate de:
Detaşarea şi migrarea trombului din lumenul vasului
Leziunea peretelui vascular
Alunecarea ligaturii de pe vas
Procesul inflamator
Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
150. În acord cu clasificarea hemoragiilor în funcţie de timpul apariţiei, hemoragia secundară tardivă se dezvoltă:
În primele zile după lezarea vasului
Nemijlocit după lezarea peretelui vascular
În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a alunecării ligaturii de pe vas
În primele zile după traumatism, ca urmare a sporirii permeabilităţii peretelui vascular
151. Către cauzele hemoragiei secundare tardive se referă:
Ruptura spontană a vasului
Procesul inflamator în plagă
Erodarea peretelui vascular
152. În acord cu clasificarea hemoragiilor în funcţie de evoluţie (intensitate), hemoragiile se împart în:
Acute şi cronice
Primare şi secundare
Grave, de gravitate medie şi uşoare
Arteriale, venoase şi capilare
Externe şi interne
153. Hemoragia acută cu pierderea a 750-1500 ml de sânge la un pacient matur, corespunde unui deficit al volumului de sânge circulant:
Pînă la 10%
10-15%
15-30%
30-40%
Peste 40%
154. În condiţii fiziologice obişnuite în sistemul venos se află:
5-7,5% din volumul de sânge circulant
15-20% din volumul de sânge circulant
30-50% din volumul de sânge circulant
55-60% din volumul de sânge circulant
70-75% din volumul de sânge circulant
155. Indicaţi consecinţele hemoragiei, ce prezintă pericol pentru viaţa bolnavului.
Sporirea oxigenării sângelui
Hemodiluţia
Scăderea volumului de sânge circulant
Hipoxia organelor de importanţă vitală
Eliberarea hormonilor corticosuprarenalei
156. În caz de hemoragie diminuarea tensiunii arteriale şi stimularea baroreceptorilor la nivel de sinus carotid şi arcul aortei conduc la:
Amplificarea tonusului venos
Sporirea volumului de sânge circulant
Apariţia tahicardiei
Centralizarea hemodinamicii
Sechestrarea sângelui
157. Indicaţi reacţiile de compensare ale organismului în faza iniţială a hemoragiei
Eliberarea eritrocitelor din depou
Tahicardia
Hiperventilarea
158. Către mecanismele fiziologice compensatorii în caz de hemoragie se referă:
Decentralizarea hemodinamicii
Ischemia şi edemul cerebral
Includerea mecanismului renal de compensare
159. Centralizarea hemodinamicii în caz de hemoragie se caracterizează prin:
Diminuarea lumenului arteriolelor pielii, pulmonilor, organelor tractului gastrointestinal
Volumul sangvin de bază este direcţionat prin şunturile arteriovenoase, ocolind reţeaua capilară
Sporirea frecvenţei şi volumului mişcărilor respiratorii
Circuitul prin vasele coronariene şi cele cerebrale nu suferă
Reţinerea lichidului în organism din contul diminuării diurezei
161. Mecanismul hiperventilării compensatorii (sporirea frecvenţei şi volumului mişcărilor respiratorii) în caz de hemoragie este condiţionat de:
Diminuarea tensiunii arteriale medii pînă la 60 mm Hg
Diminuarea рН-ului sangvin (dezvoltarea acidozei)
Diminuarea tensiunii arteriale medii pînă la 100 mm Hg
Creşterea рН-ului sangvin (dezvoltarea alcalozei)
Diminuarea presiunii hidrostatice la nivel de capilare
162. Hemodiluţia compensatorie în caz de hemoragie contribuie la:
Compensarea hipovolemiei
Hemostaza spontană
Ameliorarea proprietăţilor reologice ale sângelui
Reabsorbţia apei şi sodiului
Modificarea caracterului metabolismului din aerob în anaerob
163. Indicaţi fenomenele patologice decompensatorii, ce se dezvoltă în organism în caz de hemoragie.
Acidoza tisulară
Insuficienţa poliorganică